luni, 24 septembrie 2012

Marea înşelătorie

Acum descoperim, cu o uimire demnă de un trib de cretini congenitali, natura criminală a "capitalismului" şi marea înşelătorie a "revoluţionarului" an 1989. Mulţimile din Est, care celebrau libertatea şi ieşirea din "comunism", nu ştiau că ceea ce se petrece nu era despre democraţie, libertate, stat de drept. Nu, era despre amânarea crizei generalizate a capitalismului, despre deschiderea de noi pieţe, despre eliminarea concurenţei, sub pretextul "privatizărilor" sau al "distrugerii constructive", al "incapacităţii" statului de a-şi administra bunurile. Şi era vorba despre sclavia consumerismului. 

Cum "capitalismul" şi "comunismul" erau două variante ale aceluiaşi model economic şi social, generat de Revoluţia Industrială, iar "comunismul" avea, prin modelul politic, misiunea de a reduce diferenţele de dezvoltare între diversele pieţe, pentru a da coerenţă globalizării, era logic ca după prăbuşirea "comunismului" să urmeze cea a capitalismului. Că acest proces va mai dura un deceniu, sau două, oricum nu mai contează. Contează ce punem în loc. Deocamdată nu ştim, şi nici nu ne interesează. Tot ce vedem, ca elaborări intelectuale, sunt clişeeele răsuflate ale "liberalismului", şi un dogmatism rigid al "capitalismului originar", cel de început de secol XIX. Este mitul întoarcerii la origini, ca salvare a sistemului. Ceva ca în bancul cu Lenin, adus din timp şi pus să spună cum se poate relansa comunismul. La întrebarea "De unde începem?", Lenin spune: "Începem cu plecarea mea în Elveţia!"

Întoarcerea în timp nu este o soluţie. De fapt, capitalismul nu poate fi salvat, şi, sincer, nici nu merită efortul. Deocamdată, cei care gândesc ca mine sunt eretici şi merită arşi pe rug. Dar lumea începe să perceapă corect realitatea, şi încearcă diverse răspunsuri. Unele mai bune, altele mai proaste. Până se va imagina un nou model economic şi social va mai trece timp. Ce vedem este că există o tentaţie tot mai marcată a marilor puteri economice şi militare de a scoate în exterior crizele interne, generate de capitalismul muribund, şi de a apela la confruntări armate, ca soluţie imediată la criză. Ceea ce se întâmplă între China şi Japonia acum este exemplar, din acest punct de vedere, cum şi criza iraniană este tot din aceeaşi serie. 

Parcă acum vedem într-o altă lumină şi circul privatizării Oltchim. România are de plătit un preţ pentru aderarea la UE şi la NATO: dezindustrializarea. Este schema aplicată şi Greciei, şi Portugaliei, imediat după aderarea lor la UE. Cu rezultatele pe care le vedem acum. Asta e: capitalismul înainte de toate!           

4 comentarii:

Valerius spunea...

Dintre mesajele dv. pe care le-am citit, acesta este, în opinia mea, cel care merge la rădăcina relelor de după Marea Păcăleală. Până acum am citit mesaje în care criticaţi doar aspecte particulare ale capitalismului.
Nu sunteţi singurul care exprimă critici ale capitalismului ca sistem. De exemplu l-am auzit exprimând astfel de critici şi pe Cristian Pârvulescu (mă refer la critici din România).
Capitalismul nu se lasă dus fără a curge mult sânge. Va fi nevoie de mulţi martiri. Iar democratizarea (reală) a capitalismului nu-i posibilă, căci capitalismul (=plutocraţie) este incompatibil cu democraţia adevărată. Recenta experienţă a menţinerii prin forţă ca Preşedinte al României a lui Traian Băsescu, împotriva voinţei majorităţii electoratului, a constituit dovada peremptorie a pseudodemocraţiei.

Cassandrul spunea...

Ei, nu ne-au pleznit strainii cit ne-am pleznit singuri, care din prostie, care din hotie, care din nepasare... In anii '90, cind urlam cit ma tinea goarna impotriva lichidarilor, desfiintarilor, compensarilor, etc., am luat-o in freza de la toti. Am peste 20 de ani de cind stiu ce se intimpla si latru sa se destepte romanii. Mi-am facut dusmani si in familie, am pierdut joburi, prieteni, mi-am irosit timpul si energia aducind argumente, si in timp ce altii se aranjau comod, eu m-am ales cu usi inchise si saracie. Romanii nu s-au desteptat, si nici n-au de gind sa se destepte. Asta imi produce o mare tristete, pentru ca pentru mine, nepot de tarani si copil de muncitori, cel mai important lucru in viata a fost sa fac ceva relevant pentru locul in care m-am nascut. Nu s-a putut. Si-apoi, bedeti dvs., nimeni nu e profet in tara lui, oricit ar fi de bun de gura...

marcus spunea...

Romani Satui De Chiomb, Haideti Sa I-o Tragem Lu’ Barroso?


De ce?
Pentru ca-i porc si s-a amestecat in ciorba noastra, impunandu-ne la santaj un presedinte dezavuat prin vot direct de o majoritate covarsitoare de 7,4 milioane de romani satui de prestatia derbedeului penal.
De ce?
Pentru ca un roman cu 5 minute mai informat decat noi ne-a lamurit ca in virtutea drepturilor noastre de cetateni europeni o putem face si ca ar fi pacat, daca nu chiar o crima, sa n-o facem si sa ne lasam calcati in picioare de un neica nimeni care vremelnic se crede buricul pamantului si-si permite sa se amestece in destinul unei natiuni europene.
Cum?
Intra pe site-ul www.demnitatearomaneasca.ro si semneaza scrisoarea respectiva, apoi urmeaza pasii care trebuiesc facuti pentru ca aceasta sa ajunga la destinatie.
Merita efortul?
Si inca ce! Europa trebuie sa invete sa ne respecte si sa ne trateze de la egal la egal, nu suntem untermenschen si nici spalatori de morti, buni doar sa le stergem la cur batranii de rahat si sa le culegem capsunile si maslinele. Ajunge cu asa zisele confuzii intre noi si tigani, suntem romani cu drepturi cetatenesti egale cu ale oricarui alt cetatean european.
Avem sanse de reusita?
Da!

Off topic: Unghiera, banii ‘napoi, gainare!

Valerius spunea...

"Intra pe site-ul www.demnitatearomaneasca.ro si semneaza scrisoarea respectiva, apoi urmeaza pasii care trebuiesc facuti pentru ca aceasta sa ajunga la destinatie."

Asta este o păcăleală. Dacă mergi la adresa www.demnitatearomaneasca.ro găseşti mesajul: "Momentan site-ul este in constructie. Vă rugăm să reveniţi mai tarziu."

Mai mă deranjează ceva: pe(în) blogul meu am scris cândva un articol intitulat "Demnitate românească". Mulţi (sute) dintre cei care caută saitul de mai sus ajung la articolul meu. Păcăleala asta n-am gândit-o eu.