O zi istorică

 

 

 

Voi fi scurt. Azi este o zi istorică în perioada post-decembristă: ziua în care un premier nu-i răspunde la telefon președintelui României! Știu, nici Ion Iliescu, nici Emil Constantinescu n-au fost fericiți, în anumite momente ale mandatelor lor, cu premierii pe care i-a avut țara. Motivele nici nu contează. Dar ruptura nu a fost niciodată atât de radicală ca asta, culmea, într-o relație guvernată de un Pact de coabitare, girat, cel puțin declarativ, de mahării UE.

 

Ce l-a determinat pe Ponta să facă o ruptură atât de radicală, care îi provoacă evidente insomnii lui băsescu? Nu știu. Încă...Dar răspunsul depinde de alte câteva răspunsuri la niște întrebări care nu s-au pus cu adevărat până acum. Prima: Ponta a fost în SUA. Dar a fost unde zice că a fost, adică la Miami? Doi: știind despre existența consilierului lui Ponta, gen. Wesley Clark,  poate spune cineva cu cine s-a întâlnit în SUA, și ce anume teme au avut aceste întâlniri?

 

De ce este atât de nervos băsescu? Ce semnale a primit de la Washington? Ce garanții a primit Ponta, dacă își permite să-i râdă în nas lui băsescu? Ce semnal a vrut să-i transmită aceluiași băsescu Dan Voiculescu, de pe plaja Miami din...Cipru?

 

Sunt și alte întrebări. Cert este un lucru: băsescu va plăti extrem de scump mizeriile pe care i le-a făcut lui Ponta. Așa e când puterea ta depinde de o Mare Poartă. ”Sultanul” te poate mazili când ți-e Mișcarea Poponară mai dragă! Din să nu uităm: prețul mazilirilor și numirilor îl plătim noi! 

Nu mă înjurați prea tare

 

 

Prieteni! Vă înțeleg dezamăgirea, dar nu e nimic de scris pe blog. Nu pot să mestec la nesfârșit aceleași subiecte, oferite de aceeași politicieni, economiști sau ”intelectuali publici” inepți, rupți de realitate, care nu au nimic în comun cu agenda publică și care, culmea imbecilității, repertă cu o consecvență demnă de o cauză mai bună aceleași și aceleași greșeli, vezi Crin Antonescu, PNL și consecvența cu care îi dau lui băsescu prilejul să demonstreze ce coruptă e dreapta liberală, și ce uscată și curată dreapta poponară, moșită de el.

 

Nici toamna nu se anunță mai promițătoare. Știu, o fi mișto găselnița de PR a lui Ponta, aia cu AMR 60 și nu știu câte săptămâni cu băsescu. Dar mă tem că e timp suficient să facă rău cât n-a făcut în nouă ani. mă rog, noi plătim boroboațele, și hachițele, și răsfățurile prezidențiale, nu Ponta. Așa că...

 

Nici pe afară nu sunt cine știe ce subiecte. O Americă autistă a dat foc nordului Africii și Orientului mijlociu, și acum numără morții, fără să fie capabilă de soluții, UE este pe cale să devină mai rea decât fostul URSS, restul lumii caută soluții acolo unde nu sunt. Nicio idee nouă, nimic care să stârnească interesul oamenilor, că de entuziasm nici vorbă.

 

Ce-i mai grav, pentru mine, e că nici chef de citit nu mai am. Dar cine știe? Poate se întâmplă vreo minune! Până atunci, postări mai rare pe blog. Nu mă înjurați prea tare...

Pavană pentru o democrație moartă

La un an de la un Referendum valabil, când democrația a murit, în numele ”democrației”. Fie-i țărâna ușoară!

 

 

Cine-i dă un șut în cur lui Tokes?

 

 

Cred că e cazul să discutăm serios despre zicerile popii Tokes la Școala de Vară a Revizionismului Maghiar de la Tușnad. Ieri m-am mulțumit să fac mișto pe Facebook, pentru că, sincer, mi s-a acrit de tembel, și o trimitere la origini mi s-a părut suficientă, pe moment. Dar azi, gândindu-mă mai bine, cred că declarațiile dementului merită mult mai multă atenție, și iată de ce.

 

Ne place sau nu, dementul este DEMNITAR al statului român. Da, Tokes, europarlamentar român, este implicit și demnitar al statului român, și se bucură de toate privilegiile care decurg din poziția sa de demnitate publică. Ei bine, un demnitar al statului român cere premierului unei alte țări(cei doi, și Tokes, și Orban, se aflau al Tușnad nu ca simpli cetățeni, și în virtutea funcțiilor lor publice) să instituie un protectorat asupra unei părți a țării sale. Și nimeni, dintre oficialitățile statului al cărui demnitar este Tokes, nu-i dă acestui dement o replică pe măsură.

 

băsescu, după baia de mulțime printre oi la Jina-ce-i mai plac și ăstuia mioarele!- evoca azi o vizită în Covasna. Care, în mintea lui Tokes, e o altă țară deja, nu mai aparține României. Ieri, în șlapi roz, Pulimea Sa se juca de-a piratul cu o navă a pazei de coastă, un tain plătit nemților, parcă, pentru a fi primiți în Schengen, și care ne folosește fix ca o frecție cu ”Diana” la piciorul de lemn! Știa de cererea popii, de vreme ce nu s-a mai dus la Tușnad? Mai mult ca sigur, ceea ce face și mai condamnabilă poziția sa. Dacă Tokes a luat-o definitiv razna, este și pentru că, visându-se Machiavelli, băsescu le-a căutat în coarne extremiștilor maghiari, pe care i-a asmuțit asupra udemeriștilor. Fiind atât de prost să nu înțeleagă că sunt toți o apă și-un pământ, iar UDMR doar fața ”civilizată” a revizionismului maghiar din România și din Ungaria.

 

Ponta umblă creanga pe cele coclauri, la un raliu, Corlățean tace, iar Crin stă la umbră, de teamă să nu se ofilească pe vipia asta. Și toți vor să nu se pună rău cu UDMR, în caz că se rupe căruța USL. Toți fac o politică de tot căcatul în privința asta, și merită scârba noastră, fără niciun fel de deosebiri!

 

Tokes a mers mai departe decât obișnuita contestare a Tratatelor de Pace de la Trianon. De fapt, invocarea lor și a posibilei lor denunțări nu face bine nimănui, oricum nu cauzei pe care o servește el, cauza revizionismului maghiar. Iugoslavia a fost tot produsul Trianonului, și la dezmembrarea sa nimeni n-a evocat denunțarea Trianonului. De fapt, în acest fel cauza unora sau altora dintre combatanți a putut fi sprijinită de cei interesați, pentru că nu se punea în discuție una dintre temeliile construcției europene actuale, Trianonul.

 

Așa că Tokes merge pe mai vechea lui marotă: Kosovo. Cu alte cuvinte, vrea să forțeze o dinamică asemănătoare celei care a dus la separarea Kosovo de Serbia, și la independența regiunii, trecând prin faza de protectorar americano-european. Doar că popa nu se rezumă la Ținutul Secuiesc, el vede toată Transilvania urmându-l în această aventură a distrugerii statului român actual.

 

Să zicem că maghiarii din România ar fi toți, trup și suflet, dedicați cauzei hungarismului, deși am serioase îndoieli că urăsc atât de tare statul român, și și-ar dori guvernarea Budapestei. Cred că unii și-au pierdut iluziile, după ce s-au ”bucurat” de tratamentul acordat lor de ungari, de maghiari de mâna a doua, atunci când au plecat la muncă în patria-mumă. Dar ei nu reprezintă decât 25% din totalul locuitorilor transilvani. Întrebarea este: sunt românii din Transilvania atât de nemulțumiți de statul român, încât să-și spună speranța în ruperea de România și în revenirea sub tutela Budapestei?

 

Sigur, înțeleg-pentru că SRI e ocupat cu altele, și nu ne spune!-că se dezvoltă într-o parte a elitelor române un soi de transilvănism de baltă, un parampon venit dintr-un soi de frustrare de provinciali. Nu ar fi de mirare să aflăm că Tokes și-a dat mâna cu unii dintre frustrații ăștia. Dar ce influență au ei în rândul românilor din Transilvania? De ce i-ar urma aceștia în aventura ruperii Transilvaniei și punerii ei sub tutela Ungariei? Vor fi aceste elite acceptate de elitele ungurești de la Budapesta? Se vor vindeca astfel de complexele lor provinciale? Mă tem că nu s-au gândit la toate astea...Trecem.

 

Mai am o întrebare: este Ungaria mai bine administrată decât România, astfel încât românii transilvani s-o ducă mai bine? Deschid o paranteză: dacă Transilvania se separă de România, moștenește și o parte consistentă a datoriei ei, proporțională cu cu numărul populației. Adică undeva între 15 și 20 de miliarde de euro. Care se vor adăuga datoriei ”protectorului”, adică Ungaria. Ce se va întâmpla? Păi, o exploatare intensivă a resurselor minerale ale Transilvaniei. Începând cu aurul, cuprul, gazele și pădurile! Aștept să văd atunci cum cei care se opun acum Roșiei Montana se vor repezi s-o aprobe, că așa vrea Budapesta!

 

Evident, nu! Ungaria este chiar mai prost guvernată decât România, și statisticile o arată. Dar nu doar ele. Nouă ne place să credem că ungurii o duc mai bine. Dar fenomenele din Ungaria sunt identice celor din România: emigrație din motive economice, educație și sănătate, ca sisteme, în accelerată degradare, toate acoperite cu discursuri naționalist-șovine, care nu țin de foame!

 

Am scos din ecuație obișnuitul ”ce-or să zică UE și NATO dacă?” N-au să zică nimic! Cinismul și disprețul Occidentului față de români sunt atât de mari, încât se vor face că nu văd. Trebuie să fii tâmpit să te bazezi pe asta!

 

De fapt, ce ne salveară este politica românofobă a Budapestei, care, ca și Tokes, nu a făcut nicio ofertă românilor, ci doar jigniri. Este aceeași politică imbecilă pe care o promovează și Bucureștii față de rusofonii din Moldova, ce face imposibilă ruperea Transilvaniei, așa vum face imposibilă și reunificarea României.

 

Oricum ar fi, Tokes, ca demnitar al statului român, trebuie să suporte consecințele actelor sale. Nu mai este vorba despre simple declarații tembele, ci de un p-roiect care poate duce la vărsare de sânge. Dar cine să-l facă responsabil pe ipochimen? Niște unii pe care îi doare în cur de România, de cetățenii ei, de statul român? Să fim serioși! 

 

Cum și-a tăiat ”dreapta” băsistă craca de sub ea

 

 

Nu am înțeles obsesia celor din tabăra lui traian băsescu pentru ”dreapta”. Toată lumea vrea să reprezinte ”adevărata dreaptă”, și musai să dețină exclusivitate în materie de reprezentare a ”dreptei”. Mișcarea Poponară este doar ultima însăilare politică de ”drepta”, dar fiți siguri că nu va cea din urmă. Cei care o compun acum, și îi jură fidelitate veșnică lui traian băsescu, se vor plictisi repede, pentru că nu se va întâmpla nimic, și se vor arunca într-o altă aventură politică, neapărat ”de dreapta”.

 

Problema acestor indivizi este aceea că nu prea există public de dreapta în România. În fond-și simplific mult lucrurile-ceea ce se întâmplă azi în politică este o deplasare spre centru a politicii. Asta dintr-un motiv extrem de simplu: retragerea cetățenilor din spațiul public și prezența lor tot mai redusă la vot. Cei foarte bogați, și săracii, nu votează. Cei foarte bogați, pentru că ei au privilegiul ca, oricine ar fi la putere, interesele lor să fie promovate automat, din motive pe care nu le mai discut acum. Cei foarte sărăci nu votează, pentru că oricum nu-i pasă nimănui de ei, iar în strategiile lor de supraviețuire politica nu înseamnă nimic. Rămâne clasa de mijloc, cea care are cele mai multe motive să fie activă politic. Doar că și clasa de mijloc se reduce drastic, numeric vorbind, și atunci, aflați la vânătoare de voturi, politicienii preferă un mesaj ”bun la toate”, lipsit de culoare ideologică.

 

Beleaua cu România este că are o clasă de mijloc anemică, foarte puțini bogați, și o majoritate de cetățeni săraci și foarte săraci, cărora li se rupe de ideologii, de ”stânga” și de ”dreapta”. Iar pe clasa anemică de mijloc se bat și cei de stânga, și cei de dreapta. Cu rezultatele cunoscute. Sigur, putem spune că prezența la vot pare destul de mare. Da, e încă mare, dar mobilizarea nu are nimic cu politica sau cu angajamentul în spațiul public. Din păcate cel mai adesea cei care votează nu o fac decât pentru a-i pedepsi pe unii sau pe alții dintre cei care au exercitat puterea într-un mod samavolnic. De asta nu putem construi nimic solid, ca națiune.

 

Democrația este lipsită de substanță în țările cu grad prea ridicat de sărăcie. Ne place sau nu, prima condiție a existenței unei democrații funcționale este scăderea drastică a numărului săracilor. Care nu se poate face fără politici publice adecvate, fără un rol redistributiv activ al statului. Adică exact contrariul a ceea ce au făcut traian băsescu și ”dreapta” lui pârâtă, care s-au străduit din răsputeri să distrugă statul social. Au reușit. Reușind astfel să-și distrugă baza electorală. Asta e: prostia se plătește! Succesuri nou născutei Mișcări poponare!   

Summer fever

 

 

Mulți se întreabă dacă a reînviat traian băsescu, acel băsescu, Învingătorul, Dominatorul, Unicul, Nemaipomenitul, politicianul-animal-de-pradă. Înțeleg că, odată cu el, ar fi renăscut și corul de pipincuriști, aflat oarecum în degringoladă de ceva vreme. Dacă cele două băițe de mulțimică înseamnă renaște, atunci nu, traian băsescu este la fel de mort, politic vorbind, ca acum un an, pe vremea asta, când lupta pentru a rămâne, indiferent cum, la Cotroceni. Să nu confundăm lucrurile: vizita în țigănimea de la Costești și aceea printre petrecăreții de pe Muntele Găina nu au nimic în comun cu acțiunea unui șef de stat, fie el și nelegitim, precum băsescu, după Referendumul de astă vară. Și nici măcar cu acțiunile unui politician aflat la vânătoare de voturi. Nu-l mai paște nicio suspendare, și niciun Referendum de destituire.  

 

Bun, atunci, ce l-a apucat? Lucrurile sunt simple, și în același timp foarte complicate. Mișcarea Populară nu reușește să decoleze. Paparudele alea care se presupune că o conduc nu se descurcă în niciun fel. Or băsescu are nevoie ca de aer de o formațiune politică, din două motive. Primul ar fi obținerea unui loc în Parlament, pentru a-și prelungi și după decembrie 2014 imunitatea, și al doilea de a o trimite pe Eba din nou în Parlamentul European. Pentru asta trebuie să asude. După vizita în țigănia de la Costești, vreo 15 primari PDL din Argeș și-ar fi dat demisia din partid și se îndreaptă spre Mișcarea Populară. Acum rămâne de văzut dacă este un act singular, sau declanșarea unei dinamici care îl va lăsa pe Blaga în curul gol și o va propulsa pe Nuțica în fruntea unui partid, neapărat ”de dreapta”, cum a pohtit!

 

A construi un partid nu este o treabă ușoară în lumea de azi, chiar dacă niște proști cred că noile tehnologii sunt instrumentul perfect pentru asta! De parcă n-au văzut pe Facebook zeci de mii de confirmări de participare, și pe teren câteva zeci de năuci stingheri! Nu cred că în țara asta numărul real al membrilor și simpatizanților activi ai tuturor partidelor existente depășește 2% din populația cu drept de vot. Și sunt generos în estimări! De aici și obstinația partidelor de a recupera fugarii din celelalte partide care au o cât de cât semnificativă experiență politică și organizatorică. Traseismul este expresia inexistenței unui mediu politic din care partidele să-și recruteze activiști și elite politice. Traseismul este o nevoie pentru partide, deși pentru noi toți e, până la urmă, un blestem.

 

Problema nu este cadrul legal restrictiv de formare a unui partid, ci lipsa de combatanți pentru a-l face funcțional. Asta se petrece și cu Mișcarea Populară. Iar băsescu trebuie să-și pună curul la bătaie, pentru a construi ceva. Sincer, am serioase îndoieli că va reuși. Scârba de politică, de ”zoiaiele de pe fereastră”, pe care o predică de ani buni, pentru a putea controla mai bine spațiul politic, îl lovește acum cu copita fix în locul unde îi este mai greu voinicului! Primește exact  ce merită!

 

Vechea tactică a lui băsescu, aceea de a ocupa spațiul public vara, când nu se petrece nimic politic, nu plătește. Pentru că scârba de politică a devenit, dintr-un sentiment indus, unul cât se poate de real, și îl afectează și pe el, de fapt, în primul rând pe el. Să fii fericit că nu te huiduie niște unii, sau nu te zgârie mâța, când o iei în brațe, sunt slabe consolări pentru cineva obișnuit cu batalioane de adulatori și de pupincuriști.

 

Pățania lui, și a altora care au încercat să-și formeze partide noi, ”curate”, fără ”traseiști”, ar trebui să dea de gândit și partidelor aparent bine înfipte în ”electorat”. Aventurile din ultima vreme ale USL la guvernare arată că nici ele nu prea mai au de unde recruta elite, mai ales elite administrative. ”Sila de politică” le-a ajuns și pe ele, iar demența juridică, ce a dus la apariția DNA și ANI, le complică și mai mult sarcinile. Este un moment extrem de delicat, pentru că ne-am trezit că nu mai avem oameni capabili să gestioneze cum se cuvine statul. Și în loc să creștem aceste elite, să le oferim statutul social adecvat, noi distrugem și ce mai avem. Atât ne duce capul!

 

În concluzie, n-a înviat băsescu, moare viața politică, și odată cu ea, statul și democrația. Asta e! Febra verii!  

Hayssam ne-aduce nouă carne, lapte, brânză, ouă?

 

 

 

Iar isterie mediatică, de data asta pe tema revenirii în brațele tandre ale Justiției române-aceeași Justiție care l-a făcut scăpat din pușcărie!-a lui Omar Hayssam, păcăliciul de serviciu, și singurul terorist mai de Doamne Ajută cu care ne putem mândri și noi, și justifica existența SRI și SIE. Mă tem că nici măcar n-o putem arde pe tema conspiraționistă. Acum s-a nimerit să ni-l vândă niște unii de prin zonă. Punct! Nici măcar nu mai contează cât ne-a costat, oricum toți tembelii din regiune au nevoie de arme, și alți tembeli, de la Bruxelles, au dat liber furnizării de arme către ”luptătorii pentru libertate din Siria”, care masacrează creștini și se dedau la acte de canibalism, în numele democrației.

 

Tot dintr-un soi de Gică-contrism nu cred că subiectul poate fi folosit în jocul politic intern. Văd că niște cretini se leagă de Ion Iliescu, ca și când el ar trebui să tremure după aducerea lui Hayssam. Bă, sunteți proști? Căcatul ăla cu ”Răpirea din Bagdad” a fost o operațiune specială a serviciilor speciale române și americane, iar din cei trei jurnaliști, doi erau oamenii serviciilor, iar serviciile s-au folosit de Hayssam pentru a deschide niște uși acolo. De ce a fost scăpată de sub control operația, rămâne de aflat. Cum rămâne de aflat cât ne-a costat eliberarea lor, și cine și-a luat comision din asta. Dar, dați-o dracului! Totul s-a petrecut ÎN MANDATUL lui Băsescu, cel care a beneficiat cel mai mult, mediatic, dar nu numai, de pe urma afacerii.

 

Nu, de tremurat nu tremură nimeni acum, cum n-a tremurat nimeni nici la aducerea în țară a lui Nicolaiciuc, de la CFR, sau a amicului lui Vântu, Popa, ăla cu FNI. Și dacă vă uitați pe agenda publică, Hayssam NU EXISTĂ! Românii au alte probleme, și nici nu se mai consolează cu moartea caprei vecinului. Acum doar capra proprie îi interesează. Ceea ce este, totuși, un progres, chiar este! Deși modul în care am ajuns aici este unul dureros, și păgubos...

 

Dacă traian băsescu își închipuie că așa poate face să impună în rândul publicului ”dreptei” Mișcarea aia a lui, suport pentru candidatura Ebei la un nou mandat de europarlamentar, înseamnă că e total rupt de realitate. Hayssam nu este pe agenda nimănui, nici măcar pe aceea a băsiștilor duși cu capu! Nu, Hayssam nu aduce nimănui carne, lapte, brânză, ouă, salarii și pensii, locuri de muncă, infrastructuri. Nici măcar nu poate fi considerat un triumf al Justiției. Este o tardivă reglare de conturi în subteranele serviciilor secrete, partea implicată în afaceri mai mult sau mai puțin curate. Asta nu face pe nimeni să dea din coadă de bucurie...

 

În loc de prostii de genul ăsta, nu se apucă ăia de i-am ales să guverneze cu adevărat, în interesul general, nu pentru grupuri de interese, sau pentru satisfacerea unor orgolii nemăsurate?   

Vive la France!

Și nu uitați: Libertate, Egalitate, Fraternitate!

Cum să ne pișăm pe democrație

 

 

Simplu: se formează o Curte Constituțională din slugi șantajabile, și dementul de la Cotroceni face iar ce vrea pula lui. După care se hăhăie satisfăcut, se mai râgâie o sticloanță de alcooluri fine, se mai pune țara la cale cu țiitoarea, se mai citesc niște transcrieri de interceptări de la SRI, și se pleacă, satisfăcut, în concediu. Pentru că, la rândul lui slugă la puternicii de moment ai lumii, se simte intangibil. Ceea ce pentru unul ca el e dătător de orgasme multiple...Pentru noi se repetă un coșmar totalitar. Dar cine suntem noi, să le pese Pulimii  Sale și mai marilor lumii de noi? Democrația nu este decât o himeră, în lumea de azi. Și răul abia începe... 

La ce folosește Parlamentul

 

 

Pentru cei care nu au aflat încă: Parlamentul NU dă butelii, NU încheie contracte de investiții, NU construiește șosele, NU trimite la băi sau la tratamente în străinătate, și, în general, NU e mama răniților, și nici mașină de tocat banii. Cu toate astea, care îi fac pe români să fie tot mai convinși de inutilitatea lui, faptul că avem încă un Parlament este cea mai bună garanție că bruma aia de drepturi și de libertăți de care ne mai bucurăm există și se respectă.  Dacă vrem o nouă dictatură, e simplu: Pulimea Sa abia așteaptă să ne fericească, pe post de ceaușescu II.   De noi depinde...

Țara arde, baba se piaptănă...

 

 

Nu, nu mi-a trecut scârba de ceea ce se întâmplă în politica românească. Dacă scriu ceva sdespre ea, e pentru că văd că România nu reușește să producă NICIO alianță funcțională, atunci când este vorba de guvernare. Toate sust bune în Opoziție, și un dezastru când ajung la Putere. Așa a fost cu CDR, așas a fost cu ADA, așa e cu USL. De ce? Simplu: Ca și partidele componente, toate aceste construcții au avut un singur scop: să ajungă la putere, pentru a se bucura de fructele ei. Atât, și nimic mai mult. Cetățenii care i-au votat sunt dați iute uitării.

 

Ajunsă la Putere, USL a început să fie minată din interior de veșnica suspiciune dintre părțile componente: ”O fi luat îla o halcă mai mare decât mine? Osul ăluia e mai suculent și cu mai multă măduvă?” Astea sunt dilemele pesediștilor, liberalilor și conservatorilor. Proiecte, programe, strategii? Cui îi pasă? Accesul la banii publici e esența!

 

Și atunci, de ce m-aș mira că și-au ales drept miniștri persoane controversate, neprofesioniste și ineficiente? De ce m-aș mira că Parlamentul e o legumă? Că votarea modificărilor la Constituție a fost amânată pentru la toamnă? Că regionalizarea e în impas? Că ICR nu mai are șef? Că în economia gestionată de Guvern lucrurile merg anapoda? Că una decide Guvernul și alta apare în Monitorul Oficial? Că...mă rog, completați și voi pe linia punctată.

 

Coabitarea nu are nicio vină în afacerea asta. Că băsescu ar vrea să vadă USL destrămat, e una. Dar pe de altă parte nu știe ce să pună în loc, că țara trebuie guvernată. A mai avut o guvernare PSD-PDL. Și ce, a funcționat? Ar funcționa o alianță PNL-PDL? De ce? Ce s-a schimbat de pe vremea lui Tăriceanu? Mă tem că el este primul interesat de menținerea USL, pentru că nu are ce pune în loc, nu de altceva. Porcăria aia de partid ”prezidențial, la care lucrează, nu decolează nici de frică, și nici nu va decola.

 

De fapt, toată lumea de pe scena politică este în impas, pentru că, realist vorbind, dacă se destramă și USL, se consumă TOATE formulele Posibile de alianțe guvernamentale. Mai rămâne un puișor de dictatură militară, ca alternativă. Dar la felul în care arată Armata, mai bine NU!

 

În toată această afacere, veriga slabă este Antonescu. Și, implicit, PNL. Paranoia anti-băsistă îi împiedică pe liberali să judece limpede. Antonescu nu are nici acum un profil de președinte. Felul în care a condus Comisia pentru modificarea Constituției, și amânarea votului până în toamnă, lucrează împotriva lui. Cum împotriva lui lucrează, din prostie, Antenele, dar asta e o altă poveste.

 

Chiar dacă Ponta face și el greșeli(nu, aia cu coabitarea NU este o greșeală, este cinism politic pur!), este avantajat de capacitatea partidului din spatele lui de a acționa și de a se mobiliza. Pur și simplu oamenii știu ce vor, și cum să obțină ceea ce vor, că și asta e o problemă pentru liberali!

 

Oricum, România este într-o situație extrem de delicată. Iar nebunul de la Cotroceni nu găsește nimic mai bun de făcut decât să schimbe agenda publică, promovând un Referendum aiuritor, pentru ca impasul politic să fie și mai mare, depășit doar de furia cetățenilor împotriva clasei poltice. O clasă politică aiuritoare, care funcționează după principiul ”Țara arde, și baba se piaptănă!” Ce poate fi mai minunat?! 

 

 

Porcul, cea mai bună legumă?

 

 

Cretinismul numit FB mă calcă tot mai tare pe nervi. Nu doar că nu poți edita postările, dar și dacă faci corecțiile înainte de a posta, tot cum vrea el apare textul Așa că mă văd obligat să refac textul postat pe FB aici, pentru a-l putea citi cum se cuvine.  Așadar:

 

”Prieteni, oricât vi s-ar părea de ciudat, și oricât ar crede unii că sunt foarte bun prieten cu ceafa de porc și cartofii prăjiți, sunt, nu de ieri, de azi, un mare consumator de legume și fructe. În copilărie am ”păscut” ani buni prin grădina bunicilor, și la țară rar vedeai carne pe masă în cursul săptămânii. Iar puiul se tăia mai ales cu ”ocazia” vreunei boli, când era făcut supă! Să te întremeze!

 

Dar ce salate de castraveți cu mujdei de usturoi și cu mărar, peste care se punea oțet de prune! Ce pâine la țest! Ce ciorbe de fasole, făcute în oale de lut! Bunică-mea a refuzat sistematic, până spre sfârșitul vieții, aragazul, butelia și oalele metalice! Untul îl făcea în casă: bătea putineiul! Singurul vas metalic pe care îl folosea era o corcitură între tigaie și oală, cu trei picioare și coadă, turnat din fontă, în care se făcea o extrem de gustoasă-deși bizară!- omletă, cu verdețuri, mălai și lapte, plus ce mai dădea Dumnezeu, care se făcea în buza sobei cu lemne, pe  jar. Oricum, grădina era plină de legume, și de ierburi aromatice. Soiuri pe care acum nu le mai găsim, din păcate... 

Aceeași bunică era și o foarte bună țesătoare. De cum venea toamna, într-o odaie era montat războiul de țesut, care se strângea primăvara, când începea lucrul la câmp. Așa că vara sucala, pe care se făceau suveicile, folosea drept frigare, când se nimerea să se taie vreun pui, pentru nepoți, evident.. 

 Fructe nu prea erau în grădina lor: un dud, un păr, care făcea niște pere văratice, mălăiețe, dar extrem de parfumate și de gustoase, și nelipsitele prune, că d-aia suntem în zona Piteștilor! Poate un zarzăr, dar nu sunt sigur. La un moment dat, de gura tatălui meu, au apărut în grădină și câteva vițe de vie. Nu-mi amintesc să fi mâncat struguri din ele. Acolo unde se făcea compostul, pe grămada de bălegar și de resturi vegetale, creșteu și ciuperci. Nu sunt sigur că știau dacă sunt comestibile sau nu, dar am supraviețuit!

 
Dar, pentru Dumnezeu! Toate legumele și fructele alea aveau gust! Și așa venim la ce mă doare! Anul acesta, după mulți ani, reușesc să mănânc din piață roșii cu gust de roșie. Nenea de la care le cumpăr spune că e un soi salvat-cred că vroia să zică șutit-de la fosta stațiune de cercetări de la Vidra. În rest, tot ce-am cumpărat nu are gust! Din caise ar fi ieșit o excelentă salată de roșii, cireșele și piersicile nu sunt comestibile. Acum stau și mă uit la un pepene galben, cumpărat de la ”țărani”. Arată a pepene, dar atât. Mă codesc să-l tai; îl mai las să se coacă, îi dau o șansă să fie pepene!

 

Știți care-i nenorocirea? Că și țăranii au început să folosească soiurile create pentru hipermarketuri, și la legume, și la fructe. Degeaba îmi spune ăla de-mi vinde că e de la Voinești sau de la Pietroasele, dacă și-a înlocuit merii sau cireșii cu soiuri de hipermarket. N-am făcut nimic, și dau și o cârcă de bani, că, de, e de la țărani.

 

Mă gândesc să mă întorc la ceafa de porc. Doar că nici porcul nu mai e ce-a fost. Are gust de orice, numai de porc, nu! Așa că e momentul să inventeze ăștia haleala în pastile, să știm dracului o socoteală... 

 

Despre o arestare prea mult

       

        Arestarea lui Sorin Alexandrescu, managerul Intact Group, relevă două aspecte, care trebuie subliniate. Primul privește speța în cauză. Între RCS-RDS, cel care a reclamat ”șantajul”-deși nu ni se spune care este contractul semnat de ei cu Intact prin șantaj-și instituția de presă condusă de Sorin Alexandrescu există nu mai puțin de 11 procese în civil. Nu fac eu analiza acestui contencios de natură comercială. Deși practicile necurate ale RCS-RDS au fost reclamate de consumatori și de furnizorii de conținut, nimeni să-i întrebe de sănătate sau să se deranjeze să cerceteze abuzul de poziție dominantă în raporturile pe care îl au cu furnizorii de conținut, etc.

    Din senin, cineva din RCS-RDS reclamă un ”șantaj”, după ce s-a aflat existența unui contract cel puțin ciudat între RCS-RDS și Mitică Dragomir, șeful Ligii Profesioniste de Fotbal, cel care a vândut drepturile de difuzare a meciurilor din Liga I, meciuri care fac și ele obiectul contenciosului cu Intact.

        Normal ar fi fost ca DNA să nu intervină atâta vreme cât Justiția este sesizată deja și sunt procese în curs. Nu e foarte clar dacă în acest caz, când este vorba de două entități economice strict private, DNA are jurisdicție. Există Parchetul General, există DIICOT. Era mult mai firesc ca una dintre cele două instituții să se ocupe de ”șantaj”.

        DNA nu și-a făcut un bine, pentru că acum este acuzat de intimidarea unui trust de presă critic atât cu Traian Băsescu, cât și cu DNA, mai ales din cauza felului în care Direcția a intervenit în procesul electoral de anul trecut, de la referendum, când iarăși și-a depășit limitele competenței.

        Așa venim la cel de-al doilea aspect, mult mai grav decât primul. Este vorba de respectarea garanțiilor procesuale, respectiv a drepturilor și libertăților cetățenești. Nu este prima oară când DNA nu respectă nici procedurile, nici drepturile procesuale, când merge la intimidare. Aceste ridicări de pe stradă, aceste rețineri și apoi Arestări ”preventive” cu nimic justificare sunt, la rândul lor, o formă de șantaj asupra celor presupuși inculpați. ”Îl băgăm la răcoare, și spune tot!” este semnul faptului că a construi dosare doar pe ascultări are limite. Și din această cauză DNA a avut destule insuccese în instanțe.

        DNA a început să se comporte ca și când ar avea un statut de imunitate și impunitate. Nimeni nu a răspuns pentru încălcările legii, făcute de procurori, nici pentru încălcarea drepturilor celor cercetați. O astfel de instituție are toate șansele să devină una totalitară, lucru de nepermis într-o democrație. Se pare că au uitat că ”Nimeni nu e mai presus de lege”, și cu atât mai puțin cei chemați să aplice legea. Din păcate CSM nu dă niciun răspuns celor care acuză DNA, dar și alte instituții ale Justiției, de erori sau de abuzuri.

        Mă tem că astfel de comportamente abuzive sapă cel mai periculos încrederea în justiție. Iar lipsa de reacție a CSM agravează situația justiției în ochii cetățenilor.

        Din punctul meu de vedere, această lipsă de reacție duce la creșterea presiunilor cetățenilor asupra politicienilor, pentru a interveni în Justiție. Lucru care nu este posibil, până la un punct. Chiar dacă puterile în stat sunt separate, există și principiul controlului reciproc, pentru că altminteri în loc de o putere totalitară, monarhia absolută, pe vremea căreia s-a enunțat principiul separației, am avea trei puteri totalitare. Nu cred că e cazul, indiferent de motive, să ajungem la așa ceva.

        Dacă Justiția se transformă într-o putere totalitară, ei bine, politicienii vor fi obligați să intervină, pentru că așa cer cetățenii. Cum spuneam, nu doar în România se aud deja astfel de cereri. Uităm că, fără cetățeni, fără suveranitatea lor, niciuna dintre puteri nu ar funcționa legitim. Toți cei citați sunt în slujba cetățenilor, și nu cetățenii sunt supușii lor.

        Eu cred că, dincolo de faptul că vorbim despre un manager din presă, unui cetățean i s-au încălcat niște drepturi. Și suntem obligați, din perspectiva valorilor care guvernează o democrație, să reacționăm. Cetățeanul Sorin Alexandrescu are niște drepturi, garantate de Constituție, și nimeni nu poate justifica, în niciun fel, încălcarea acestor drepturi.

        Cred că suntem într-un moment extrem de delicat, în ceea ce privește funcționarea justiției. Numirea noilor șefi la Parchete ar fi trebuit să se reflecte în modul în care se comportă instituțiile pe care le conduc. Mă tem că răul a fost făcut deja, și nimeni nu mai poate schimba comportamentul abuziv al unora din Justiție.

        Știu că oalele sparte le va plăti premierul, pentru că a nominalizat șefii Parchetelor. Este injust, și neconform cu realitatea. În procesul de numire intervine și CSM, dar și Președintele României. Ultimilor doi le revine principala responsabilitate pentru felul în care funcționează Justiția. Și nici CSM nici Președintele României nu apleacă urechea la ceea ce reclamă cetățenii. Din păcate.

        Surprinde lipsa de reacție față de starea reală a Justiției din partea societății civile. Nu cred că reprezentanții ei confundă condamnarea unor oameni din politică-discutabilă și neconvingătoare-cu o justiție performantă. Dacă fac această confuzie, atunci este grav.

        Reforma Justiției devine o urgență. Intrarea în funcție a celor patru coduri nu mai poate întârzia. Trebuie găsite mijloacele financiare și umane pentru asta. Costul întârzierilor ar fi mai mare decât costurile implementării lor acum. Ar fi o dovadă că USL gândește și acționează altfel decât vechea putere.

Anunț pentru proști

 

 

Pentru toți proștii care cred că punctele de vedere pe care le exprim au o unică motivație, anume faptul că sunt sluga lui Dan Voiculescu: nu, nu sunt plătit de Voiculescu! Și când eram plătit, asta în urmă cu vreo 15 ani, eram plătit de Tucă, iar plata era ca și când n-aș fi fost plătit. Așa că a se scuti! Mai puneți-vă dracului mintea la contribuție. Or fi și alte motive pentru care scriu ce scriu, cum ar fi sila de o țară care și-a ratat șansele, pentru că cei mai mulți cetățeni ai ei au muci în loc de creier. E o explicație, nu?

România băltește...

 

 

Știu, postez tot mai puțin pe blog. Și nici pe FB nu prea mă omor cu prezența. Dar încerc să înțeleg ce se întâmplă cu noi, și, mărturisesc, nu îmi iese. Cu, sau fără USL, cu, sau fără băsescu, România se mișcă tot pe tradiționala traiectorie, numită plastic ”pișatul boului”. Adică ceva ce nu poate fi descris în mod rațional de nimeni, pleacă de nicăieri și duce nicăieri.

 

Despre ce să scriu, până la urmă? Despre o clasă politică biscisnică, incapabilă să ofere un proiect de viitor societății? Despre o societate atomizată, incapabilă de solidaritate? Despre o democrație formală, din care lipsesc cetățenii? Despre un capitalism de secol XVIII, hai, început de secol XIX, despre o țară ruptă în două, una, mai mică, și care cu chiu, cu vai, se târăște spre secolul XXI, iar alta, mai mare, care se duce veselă spre Evul Mediu, în aplauzele ”tradiționaliștilor”? Am mai scris. Și ce dacă? A interesat pe cineva cu adevărat?

 

Să scriu despre regionalizare? A scris unul, Lovinescu pe numele lui, înaintea mea, despre formele fără fond. Deși poate mai potrivit era să-i amintesc pe Tristan Tzara și pe Eugen Ionesco. Sau despre ”revizuirea Constituției”? Care revizuire rezolvă ce? Nu se va mai rezuma ”politica” la o ordinară și lipsită de orizont luptă pentru putere? Despre criza din PNL? Păi, când n-au fost ăștia în criză? Când nu s-au păruit, în numele libertății de exprimare, cu gândul la țâța statului? Despre Nuțica, regina pedelistă, care vrea s-o roiască spre un nou partid băsist? Despre partidul de stânga-dreapta, PSD, veșnic pe trei cărări ideologice, niciuna de stânga? Despre ruperea USL? Trebuie să fiu tâmpit! Să se rupă! 

 

Nu sunt pesimist. Nici optimist nu sunt. Pur și simplu nu-mi mai pasă. Sună al dracului de urât, dar asta este situația. Știu că unii vor fi dezamăgiți de poziția mea, alții mă vor înțelege, vreo câțiva mă vor înjura. Dar ce pot să fac?

 

Dacă mai scriu, veți avea ce citi. Dacă nu, asta e: înseamnă că România băltește, și eu odată cu ea...

Voi, cei care trăiți în țara asta...

 

 

Voi, cei care trăiți în țara asta, lăsați orice speranță că veți fi guvernați decent și responsabil, că veți apuca vreodată să trăiți cât de cât de demn, că va exista solidaritate și un loc pentru fiecare, că oamenii pe care îi alegeți vor lucra întâi pentru voi, și apoi pentru ei, că banii voștri vor fi administrați decent și onest. Nu aveți de ce spera, pentru că nimănui nu-i pasă de voi. O spun cu sufletul greu: aici nu mai e de trăit. Faceți pe dracu în patru și plecați, cei care mai puteți. Nu vă uitați înapoi! Nu merită! Nu pierdeți nimic. Mai mult, așa vă puteți salva sufletul. Aici împietrește!

Aniversare, sau comemorare?

 

Anul ăsta, ca niciodată, nu îmi este clar despre ce e vorba, despre o aniversare, sau de o comemorare, când este vorba despre Ziua Europei. Proiectul european este în criză. O criză artificială, care nu are corespondent în criza economică pe care o traversăm cu toții, membri și ne-membri ai Uniunii. Criza economică nu este decât un pretext pentru Germania, care dorește să-și impună cu orice preț viziunea imbecilă despre viitorul Europei. Din păcate, nu are cine-i da o ripostă pe măsură. Marea Britanie, altă țară care trăiește, ca și Germania, în trecut, crede că poate să se descurce pe cont propriu, și tot face gălăgie pe tema retragerii din Uniune. Franța este condusă de un nevolnic, care nu știe pe ce lume trăiește, Italia și Spania își revin cu greu din căcatul în care au fost băgate de politica dementă a Germaniei, iar cei din Est, România inclusă, nu îndrăznesc să sufle în fața lui madam Merkel.

 

Parcă ar fi CPEx în zilele fatale pentru Ceaușescu, cele dintre 15 și 22 decembrie 1989, când toți vedeau că șandramaua se duce dracului, dar nimeni nu avea curajul să-l bage în pizda mă-sii pe Iubitul Conducător și Geniu al Carpaților, și să-i spună că înainte de interesul lui e interesul României. Cum nimeni nu-i spune cele de cuviință lui Merkel, înțeleg că-i revine lui Obama onoarea de a-i bătea obrazul cancelarei la întrunirea G 7, spunându-i că ce-i prea mult strică, cu trimitere la ”austeritate”.

 

Sunt un pro-european convins. Și un democrat la fel de convins. Deficitul de democrație, oricât de ”lemnos” ar suna sintagma, este adevăratul pericol la adresa viitorului proiectului european, și nu criza economică. Crizele, mai lungi sau mai scurte, vin și pleacă. Nu e asta prima, și nici nu va fi ultima pe care o vom traversa, ca membri ai UE. Dar niciodată în istoria ei UE nu a fost condusă totalitar, ca acum, când deciziile se iau în dezastrul numit Consiliul European, decizii care NU pot fi sancționate de nimeni, și unde Merkel se comportă precum Ceaușescu în CPEx.

 

UE are nevoie de o reformă de fond a instituțiilor sale la vârf. Ne place sau nu, PE trebuie să capete puterile care-i lipsesc acum, inclusiv dreptul de a controla efectiv Comisia Europeană. Iar Consiliul European ar trebui să fie desființat, pur și simplu. Sau construit un mecanism care să-i controleze deciziile, și să le sancționeze când se impune acest lucru. Iar Președintele European să fie președinte, adică să fie ales direct de cetățeni, ca și Președintele Comisiei Europene. UE este un proiect al cetățenilor europeni, pentru cetățenii europeni, și nu unul pentru niște elite tot mai opace și mai disprețuitoare. Dar ce știu eu?

 

Așadar, aniversare sau comemorare? Mai meditez...  

Sărbători fericite!

Sărbători fericite tuturor!

R.I.P. 1 Mai! Nicii micii n-au mai rămas de tine...

Acum, că PSD și UE și-au dat mâna și au scos micul și berea din ”meniul” zilei de întâi de mai, ce ne mai leagă de ziua asta? Nimic! Partidele de stânga dorm în cizme sau fug ca dracu de tămâie de ”moștenirea comunistă” a zilei-dovedind cretinism și gravă incultură!-sindicatele au încăput pe mâna unor mafioți siniștri, iar clasă muncitoare nu mai există. Așa zișii ”corporatiști” mai au până să se comporte ca o clasă, și să-și facă din 1 Mai zi de luptă pentru drepturi. Iar restul a devenit o masă amorfă, care tace și încearcă supraviețuirea. Așadar, R.I.P. 1 Mai! Nici micii n-au mai rămas din tine...

Ce ne spune nouă băsescu

 

 

Ieșirea lui băsescu, în seara asta, a avut un singur scop: să lanseze campania electorală pentru europarlamentare a PPE în România(faptul că PPE înseamnă acum nu doar PDL și UDMR, ci și Mișcarea Populară sau Forța Usturoiului e doar un amănunt). PPE riscă să și-o ia zdravăn în freză(bine, nu va singurul lovit!), pe motiv de austeritate. Și atunci nu există decât o linie de apărare: ”austeritatea a funcționat, suntem salvați, nava a fost adusă în port!”

 

Ca un lider populist ce se află, băsescu a făcut și un exercițiu de pupat poporul în cur, cu ”omagiile” lui referitoare la suferințele românilor, care au suportat cu stoicism ”austeritatea”, pentru ca acum să-i guste fructele. Care fructe, însă, că ea nu ține de foame, nu ține de cald, nu generează locuri de muncă, alungă milioane de oameni din țară, lasă în ruine sistemele de educație, de sănătate, de protecție socială? E băsescu atât de idiot să creadă că toate astea vor fi uitate, de dragul înscrierii în deficitul bugetar negociat cu CE și cu FMI?

 

Nimeni nu trăiește cu gândul că viața lui trebuie să fie subordonată imperativului menținerii echilibrelor macroeconomice. Cu ce s-ar deosebi asta de comunism, de modul de gândire de atunci? De fapt, ni se spune că între cele două sisteme nu există, în esență, prea mari deosebiri, doar că în comunism societatea era ceva mai echitabilă. Gândirea totalitară n-a dispărut, și-a schimbat doar înfățișarea și discursul, iar liderii actuali manifestă același dispreț față de democrație și de voința cetățenilor ca și liderii comuniști, dacă nu mai rău.

 

Evident, discursul lui a fost și o pledoarie pro domo. E din ce în ce mai obsedat de ceea ce se va scrie despre el în cartea de istorie. Pentru românul de rând asta este ultimul lucru care contează. Pentru toată ceata de băsiști, mai mult sau mai puțin intelectuali, este un lucru fundamental, pentru că și-au legat numele de băsescu, și sunt judecați în funcție de el. Așa că vor pune umărul la construcția statuii lui băsescu din manualul de istorie. Mașina de propagandă se va ambala în lunile care urmează. Și iarăși tâmpeniile dementului vor oculta dezbateri importante, și în primul rând pe aceea a noului priect național. Care, măcar teoretic, ar trebui să fie intrinsec noii Constituții. În loc de asta vom prinde muște împreună cu băsescu. Spor la treabă!   

Dreapta gândirii abjecte

 

 

Cretinul ăsta crede că austeritate=muncă, și că Europa creșterii economice este Europa leneșilor! Dobitocul nu înțelege nimic din ce se întâmplă în lumea asta. Mintea lui e plină de căcat! Crede imbecilul că aproape 50 de milioane de europeni sunt leneși? Crede că peste 25 de milioane de tineri sunt niște nemernici, care fut timpul și vor să trăiască din pomană?

 

Bă, jigodie! Ai îngrijit în viața ta un bătrân? Pe tac-to? Pe mă-ta? Știi ce înseamnă asta? Păi, ca să se angajeze cineva la curul unui bătrân, trebuie să fie plătit. Cum primele au fost tăiate ajutoarele sociale și pensiile, din ce să-și plătească bătrânii un ajutor în gospodărie, jigodie? Din ce, mă, ticălosule, când ei nu mai au bani de mâncare și de medicamente?

 

Crede cineva că România are doar câteva sute de mii de șomeri? Dacă nu existau supapele emigrației economice și cea a muncii la negru, adică circa 5 milioane de români care muncesc, dar nu plătesc nimic în țară, mai mult, consumă servicii sociale, eram deja în plină Revoluție, cu boii precum economistu lu pește ghilotinați!

 

De ce nu muncesc occidentalii în agricultură și în construcții? Unu, pentru că au un grad extrem de ridicat de urbanizare și de mecanizare a agriculturii, deci NU mai au țărani și nici fermieri. Muncile sezoniere le fac, de cel puțin cinci decenii, imigranții. Doi, au un grad ridicat de educație, și tinerilor li se râde în nas, spunându-li-se că sunt prea calificați pentru jobul solicitat. Capitalismul a distrus o mulțime de locuri de muncă valabile pentru acești tineri. În general, capitalismul ăla pe care îl pupă în cur jigodia a distrus zeci de milioane de locuri de muncă în Europa, în goana sa după maximizarea profitului. Parcă era vorba, în contractul ăla social, că capitaliștii(sic!) generează locuri de muncă, cu sprijinul statului, direct și indirect. Au ciordit banii, și au distrus și mai multe locuri de muncă!

 

Gândirea de dreapta, nu doar în România, a ajuns pe culmile abjecției. În loc de proiecte, de soluții, ni se servesc injurii la adresa celor pe care un capitalism iresponsabil și veros i-a adus pe culmile disperării. Și n-am să plâng de mila nici unui cretin din ăsta, care va fi călcat în picioare de mulțimile disperate. Îți vor merita soarta cu vârf și îndesat.    

Cine stabilește standardele?

Un idiot m-a reclamat că am postat, într-un anumit context, legat de aprobarea căsătoriilor gay în Franța, și al manifestațiilor violente care au urmat votului, o fotografie a lui Robert Mapplethorpe. Care circulă bine-mersi pe net, a fost expusă în mari muzee și a apărut în albume de artă. Nu contează! FB are standarde, frate! Și te blochează, în numele moralei lor superioare!

 

Întrebarea este: cine stabilește standardele? Și de ce un sex de femeie ar fi acceptabil, și unul de bărbat, nu? Că nu era nimic pornografic într-o fotografie de artă. În schimb e plin FB de pornografie, și nu se mai bășică nimeni. Eu m-am săturat până peste cap de ipocrizie! Ca atare, mă citiți și voi când mi-o debloca Țucă-l Benga contul!

 

Asta e fotografia, și comentariul era ceva de genul: ”În onoarea bravilor parlamentari francezi, prezentați...arm!” O fi fost politic incorect?

 





 

Un Congres inutil

 

 

Mâine și sâmbătă PSD are Congres. Un Congres, ca mai toate ale partidelor, destinat baterii în cuie, pentru o vreme, a raporturilor de putere din interiorul partidului. Care Congres sigur nu va aduce nimic nou în materie de identitate ideologică, de doctrină, de proiect politic. Nu, și de asta nu stârnește interesul nimănui. Care ar fi miza unui post de vicepreședinte? Ce puteri are el, cu adevărat, în ierarhia de partid? Cui îi pasă că X sau Y sunt vicepreședinți în PSD, câtă vreme acum la butoane sunt doi oameni: Ponta și Dragnea? Peste doi-trei ani vor fi alții, dar asta nu va schimba cu nimic lucrurile în partid. Ce a adus în PNL schimbarea lui Tăriceanu cu Antonescu? Ce a schimbat plecarea lui Boc și venirea lui Blaga în fruntea PDL? Și atunci, de ce ne mirăm că arată cum arată politica românească, iar țara este guvernată vai mama ei?

 

Nu trag concluzii, că e inutil...  

România lichelelor fără frontiere

 

 

Iar o săptămână dilie, în care agenda publică a fost total ignorată de presă și de politicieni. România a ajuns să trăiască un soi de perpetuă ”noapte a cuțitelor lungi”, în care cei angrenați în lupta pentru putere își iau gâtul unii altora pe unde apucă, fără menajamente și în dispreț total față de ”pulime”, care a ieșit de mult din sfera de interes a guvernanților.

 

Dacă în legătură cu băsescu și lichelele lui nu-mi fac de mult iluzii, am crezut că ăștia din USL au înțeles ceva din ceea ce s-a întâmplat în guvernarea băsescu-boc, și vor avea decența să se comporte altfel, să aplece urechea și la spusele ”pulimii”. Ți-ai găsit! Un bolnav de orgoliu, Antonescu, a găsit el momentul cel mai potrivit să pregătească ruperea Uniunii, visând să reunească ”dreapta” și să nu mai guverneze cu ”comuniștii”. Crezând că așa poate profita de pe urma derutei din PDL. Deocamdată nu profită decât pescuitorii în ape tulburi, și lichelele politice fără frontiere.

 

Voiculescu și gașca lui de yesmani de la A3 găsesc și ei că acum e momentul potrivit să îl linșeze mediatic pe Ponta, pe motiv de RTv și de luptă pentru audiență cu alte lichele, cele plătite de Ghiță Sebastian, patron din noua generație de lichele securiste.

 

În ăst timp alte găști de lichele își iau gâții în CSM, prin parchete sau judecătorii, prin ministere și alte instituții, chiar și prin servicii. Nici prin PSD nu e liniște, dar ăștia își taie beregățile pe mutește și cu mai mult stil. Vorba vine!

 

Dacă De Gaulle se plângea că nu poate conduce o țară care produce nu mai puțin de patru sute de soiuri de brânză, România este de neguvernat pentru că produce mai multe soiuri de lichele decât francezii soiuri de brânză. Fiecare cu ce poate!

 

Mă veți întreba ce e de făcut. Nu știu. Democrația nu funcționează, vocii pulimii i se răspunde cu tradiționalul gest obscen cu deștu. Pentru o izbucnire de mânie nu sunt coapte condițiile, și, spre deosebire de epoca ceaușescu, emigrația reprezintă o puternică supapă de siguranță pentru lichelele care ne conduc, indiferent de culoarea lor politică. Rămâne un soi de băltire, în care pe noi ne doare în cur de guvernanți, și pe ei de noi...    

R.I.P. Thatcher

 

 

Nu mi-a plăcut nici izbucnirea de veselie a unora la moartea lui Thatcher, dar nici valul de osanale ridicat de mai toți ”dreptacii” de pretutindeni unui personaj care, în politică, a reprezentat tot ce poate fi mai odios în ”capitalism”. A murit un om, pe care vârsta și boala îl transformaseră într-o ruină, un om care nu mai făcea priză cu realitatea. Tăcerea e cea mai bună atitudine. Omul Thatcher să se odihnească în pace! Politicianul Thatcher poate fi judecat oricând; de fapt, verdictul a fost dar chiar din anii în care tăia și spânzura, la conducerea Marii Britanii. O Mare Britanie pe care a schimbat-o, dar nu în bine.

Apoi, nu ea, și nici Reagan, nu au doborât comunismul. Momentul 1989 nu este cel al unei ”eliberări” a Estului, ci al unei alte subjugări, este momentul trecerii lui sub biciul neo-liberalismului. Idioții care manifestau în tot Estul pentru ”libertate” nu-și revin nici acum, și nu recunosc că în locul libertății au dat peste o nouă servitute, și mai a dracului decât cea din ”comunism”. Nu admirația esticilor față de ”capitalismul popular” promovat de ”Doamna de Fier” a dus la schimbarea din 1989, ci un lent proces de disoluție a capitalismului de stat. Acum vedem, exemplul chinez fiind elocvent, că, lăsat să se dezvolte, și permițându-i-se să aibă acces la toate piețele, capitalismul de stat din Est ar fi ajuns să îngroape capitalismul așa-zis de ”piață liberă”, o altă mizerie propagandistică.

Să fim onești: Thatcher nu a fost decât o slugă, sluga celor cu bani, care conduc cu adevărat Marea Britanie, și ea a pus statul britanic fără ezitare în slujba intereselor lor, în detrimentul cetățenilor englezi. Mai mult, a folosit subordonarea față de interesele SUA pentru a încerca refacerea, pe cât posibil, a Imperiului Britanic, participând, și ea, și urmașii ei, la tot felul de aventuri militare.

 

Neo-liberalismul anilor Reagan - Thatcher nu a produs nici mai multă prosperitate pentru toți, veniturile clasei de mijloc din Marea Britanie, SUA și din Occidentul european scăzând continuu din anii 80 ai secolului trecut, nici o lume mai bună, mai pașnică și mai democratică. Distrugând sindicatele, cei doi au dat o lovitură mortală democrației. Lăsându-se corupți de cei bogați, guvernând exclusiv în numele lor, cei doi au demolat democrația reprezentativă. Au reușit să șteargă diferențele între partide, fiind cu toții, de facto, în situația de a nu mai avea alternativă politică. Suntem acum în prezența unui regim politic cu partid unic chiar și în vechile democrații. Care mai este deosebirea între conservatori și laburiști în Marea Britanie, între democrați și republicani în SUA?

 

Avem ce reproșa politicianului Thatcher, această ”Doamnă de Fier”. Ei îi putem ura să ”Ruginească În Pace!” Omul Thatcher are dreptul să se odihnească în pace, ca oricare dispărut dintre noi...

Un rău necesar

 

 

Nu, n-am să-l acuz pe Ponta de trădare. Pentru un motiv extrem de simplu: el trebuie să guverneze nu în abstract, ci în niște condiții concrete. Care înseamnă și băsescu la Cotroceni, și Macovei mâncând căcat la Bruxelles, și angajamente aiurea luate de portocalii în numele României, și multe, multe altele. În aceste condiții, pe care le cunosc bine și Antonescu, și Voiculescu, și membrii sectei anti-băsiste ”Martorii Antenei 3”, singurul lucru care se poate face este să construiești diverse compromisuri, pentru a putea schimba ceva.

 

Deși nu pare, nominalizarea unor posibili șefi la Parchete a spart gașca lui Morar de la DNA, care a ajuns, cu binecuvântarea lui băsescu, nu doar un soi de poliție politică, ci și un pericol pentru democrație. Și a spart-o cu omul, Kovesi, și cu mâna lui băsescu, aia care va semna decretele de numire! Mie nu mi se pare asta chiar o înfrângere pentru Ponta, dimpotrivă! A ieșit din dispozitiv principala sculă băsesciană de luptă împotriva USL. Ponta trebuie felicitat, nu înjurat! Și, cu mânuța lui Kovesi, care, acum, după ce și-a luat porția de înjurături de la Morar, are și ea niște polițe de plătit, vor fi scoși de urechi și alți băsiști grav. Ce e rău în asta?

 

Deja încep să se vadă rezultatele acestui compromis. Un fost lider al PDL este acuzat de SRI de distrugerea economiei. Până acum dosarul lui a zăcut sub curul lui Morar. Cum vi se pare? Aștept să văd ce zice Morar, care are conferință de presă la ora 11. Dacă alege confruntarea cu Ponta și băsescu, în numele ”independenței justiției”, nu-l văd bine! Dar deloc bine! Refuzul lui de a da curs reclamațiilor guvernului Ponta nu pledează în favoarea lui, dimpotrivă. Sincer, mi-l doresc în cătușe pe Morar! Ceea ce se poate întâmpla, mai repede decât ne-am aștepta. 

 

Coabitarea este un rău necesar. Politica nu se face în spațiul virtual, în condiții ideale. băsescu este un dat. Noi n-am fost în stare să ducem la capăt ceea ce au început alții, adică destituirea lui băsescu. Știam de existența pragului, oricât de nedrept și de vârât pe gât de UE ar fi fost el. De ce n-am votat mai mulți, să trecem pragul? De ce au stat atât de mulți acasă? De ce nu acceptăm că unora nu le pasă, iar alții chiar cred în băsescu? 

 

România trebuie guvernată. Dacă pentru asta Ponta e obligat să-i facă unele concesii lui băsescu, asta e, trebuie să le facă. Pentru că și cu băsescu, și fără băsescu datoriile externe sunt alea care sunt, și trebuie plătite, cu sau fără băsescu economia europeană, de care depindem mult prea mult, este în picaj, sănătatea este tot subfinanțată, la fel și educația, sărăcia este tot acolo, și cruntă. Nu se pot rezolva doar prin dispariția lui băsescu. N-am învățat nimic din dispariția lui ceaușescu? 

 

Ponta trebuie să se întoarcă la agenda publică, și, folosind Constituția și legile țării, să readucă puterea lui băsescu, extinsă ilegal și anti-constituțional de slugile lui de la CCR, în limitele constituționale. E un drum mai lung, dar mai sigur. Iar anti-băsiștii extremiști sunt rugați să-și consume frustrările strict în cadru privat, și să nu le mai transforme în instrumente de presiune asupra guvernării. Nu poți face din frustrări politici publice. 

 

Nu cred că USL a fost votat doar din ură față de PDL și de băsescu. Ar fi îngrozitor! Nu, eu cred că USL a fost votat pentru a face niște lucruri, care să vină în întâmpinarea nevoilor și așteptărilor oamenilor. Va fi judecată după felul în care împlinește aceste așteptări și satisface aceste nevoi, și nu după cât de artistic i-o trage lui băsescu. băsescu e deja istorie, și dacă dă și el din lăbuțe, asta e, trebuie să demonstreze că mai există. USL trebuie să guverneze cu gândul la viitor, nu la trecut. Iar Ponta are mai multe în comun cu viitorul decât băsescu. Și asta e o realitate de care trebuie să ținem cont...

Despre transparență în numirea procurorilor șefi

Atât! Mă cunoașteți, deci știți că urăsc ipocrizia!

 

Cât privește ”dramele” unora din USL, mă doare în cot de ele. Sunt dramele unor politicieni care și-au uitat de mult menirea. Pentru ei politica a devenit un scop în sine, o formă golită de conținutul esențial, servirea binelui public, oricât de firav ar fi el în România. Cât despre linșajul mediatic la care este supus Ponta, el are o explicație: băsiștii i-o trag la ordin, ”prietenii”, tot la ordin, că Voiculescu are și el niște polițe de plătit lui Ponta. Sigur, toți servesc interesul public, vezi poza de mai sus. 

 

Deci, trasparență, da?