Din vremuri de război

Am găsit întâmplător două fotografii din arhive sovietice, legate de România şi de participarea ei la cel de-al Doilea Război Mondial. Cea de sus prezintă, cel mai probabil, un avion Henschel Hs 129, distrus la sol, după cum arată. Era un avion de atac la sol, cu rol preponderent anti-tanc.  Se văd foarte bine însemnele Aviaţiei Regale Române.

A doua fotografie este din Bucureşti, undeva prin Piaţa Unirii, unde o populaţie destul de numeroasă şi deloc tristă salută trupele sovietice. Se vede foarte bine reclama bazarului Bazaca.

Ce vreau să spun cu asta? Că, deşi avem probabil un fond arhivistic interesant, nimeni nu este interesat să-l "urce" pe Internet, sistematizat, cu note explicative. Cei care-l deţin sunt plătiţi din bani publici, şi pot face asta în scop de informare publică. Sunt atâţia care, în iniţiative private, doar din pasiune, publică fotografii de acest gen. De ce nu fac astfel de lucruri şi instituţiile statului? Mister! Nu-i duce capul? Le este prea lene? Sau nu au timp, ocupaţi fiind cu căutarea actelor cu care se fură proprietăţile fără stăpân?

Timpul florilor



Acolo unde capitalismul n-a ajuns

Azi am fost cu vărul meu să-şi ia maşina. A venit de la Cluj, cu trenul, care, culmea, a ajuns mai devreme, şi a stat pe lângă Gara de Nord, să poată intra în gară! Reprezentanţa Nissan e undeva pe la capătul Bulevardului Timişoara. La intersecţia cu strada Valea Oltului, dacă am reţinut eu bine. E locul în care doar un panou publicitar aminteşte de capitalism. Când am văzut blocurile alea(care, noi, poate au avut un oare ce) coşcovite, în care oamenii au găsit cele mai "originale" soluţii pentru a-şi mări spaţiul(cred că sunt blocuri de garsoniere, poate fără balcon), am avut un soi de şoc. Pentru locatarii blocurilor, capitalismul e o abstracţie, n-a ajuns încă la ei, sau, dacă a ajuns, a ajuns doar partea cea mai rea, cea mai strâmbă, dacă vreţi. E un soi de ghetou, la margine de Bucureşti. 

M-am întors pe lângă cartierul ANL. Şi acolo locatarii au început  să-şi închidă balcoanele. Cum îl taie capul pe fiecare. Şi blocurile alea, făcute tot de mântuială, încep să arate a ghetou. Acest Bucureşti lipseşte de pe agenda politicienilor, oricât de multă nevoie este de politici publice adresate acestor zone, calamitate de sărăcie, şomaj, de procesul de dezindustrializare. Mi-e şi frică să-mi imaginez viaţa celor care trăiesc într-un astfel de bloc. Fotografiile spun mai mult decât pot spune eu...

Butoiul cu melancolie