Reacția Franței și Germaniei la ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană ilustrează perfect prăpastia care separă Bruxellesul și capitalele ”motorului european”, Parisul și Berlinul, de realitatea care a făcut ca mulți cetățeni britanici să-și dorească desprinderea țării lor de la blocul comunitar. În locul unei analize lucide, și oneste, a semnificației votului de joi, din Marea Britanie, avem un răspuns egoist, care va face din ceea ce rămâne din construcția europeană un organism profund nedemocratic, cu un centru format din Fondatori, țările care au fost invitate azi de miniștrii de externe francez și german la consultări, pentru a li se prezenta proiectul unei Uniuni ”Flexibile”, și o periferie, Servitorii, țările care au aderat ulterior la Comunitatea Economică Europeană, respectiv la Uniunea Europeană.
Schema asta amintește clar de relația centru-periferie într-un imperiu. Cine mai crede că prăbușirea comunismului a fost despre democrație, despre drepturi și libertăți cetățenești, înseamnă că n-a înțeles nimic din ceea ce a trăit din 1989 încoace. 1989 a fost despre salvarea centrului capitalist al occidentului european-și euroatlantic-prin extinderea piețelor externe. E drept, de data asta s-au folosit alte metode fată de secolele precedente, când statele imperialiste au folosit pur și simplu forța pentru asta. Acum metodele s-au rafinat. Am evoluat la ceea ce unii numesc ”conflicte hibride”. Deși sunt zone în care ”Imperiul” nu se sfiește să folosească armele războiului clasic. Cu rezultate devastatoare, cum vedem în Irak, Afganistan, Siria, Libia, Yemen.
Uniunea Europeană a ratat o bună oportunitate pentru a se reforma, în momentul în care statele membre se luptau cu criza economică. Bruxellesul, respectiv Berlinul, au ales să se folosească de ocazie pentru a-și stoarce periferiile, Servitorii, de substanța economică și socială atât de necesară lor, pentru a reduce decalajele de dezvoltare. Același Cameron care a provocat Brexitul propunea, prin 2014, revenirea la Cortina de Fier, sub forma unei Cortine de Sărăcie. Era momentul deschiderii pieței muncii din Marea Britanie pentru muncitorii din România și Bulgaria.
Apariția celor două Europe, cea a Fondatorilor, și cea a Servitorilor, poate naşte reacţii neaşteptate, mai ales în Est, unde sunt multe răni neînchise, şi unde deziluziile sunt la fel de serioase ca acelea ale britanicilor, când este vorba despre UE.
Estul a visat la o Uniune democratică, unde toţi sunt egali. Şi fostele țări socialiste au dat peste un URSS şi mai al dracului, care foloseşte fără ruşine şantajul, ameninţarea, umilirea publică, pentru a-şi atinge obiectivele. Obiective care sunt, de obicei, de natură economică. Ţările din Est sunt mulse şi tunse fără prea multe menajamente, sunt discriminate, puse la colţ, li se inventează tot felul de bube în cap.
Pe drumul ăsta UE n-o să ajungă nicăieri. Bruxellesul nu va putea gestiona o revoltă a naţiunilor vexate de o birocraţie ineptă şi suficientă, arogantă, care promovează interese care nu au nimic în comun cu proiectul european. De fapt, putem spune, fără a greși prea mult, că în acest moment, Europa este un continent eșuat, iar inițiative precum cea a ”Uniunii flexibile” nu vor face decât să accentueze acest eșec, și consecințele lui.
În condițiile acestea a vorbi despre un proiect al României în UE este doar populism electoral, și nimic altceva. De la ce plecăm: de la statutul oficial de Servitor? Pe ce resurse ne vom baza, câtă vreme nu este clar dacă politicile de coeziune vor mai funcționa, și dacă da, câți bani vor mai avea la dispoziție? Va fi un proiect de dezvoltare, sau unul de supraviețuire? Cine-l pune în operă? Clasa politică atât de urâtă de cetățeni? Binomul SRI-DNA? Ambasada Americană?
Inițiativa ”Europei flexibile” dovedește premeditare, și o voință clară a centrului imperial de a schimba dramatic relațiile cu periferiile. Brexitul este doar un pretext pentru accelerarea implementării schimbării. Deocamdată Servitorii n-au reacționat. Sunt surprinși de inițiativă, dar n-au puterea de a riposta. Deocamdată au jucat totul pe cartea UE. Destrămarea Uniunii ar fi un cataclism pentru ele. Acum. În viitor, cine știe, s-ar putea să fie o oportunitate. Dar până atunci mai e. Și vom mai înghiți multe umilința. Fără să putem face prea multe. Să privim adevărul în față: suntem din tagma Servitorilor, și nu putem evada prea unor din această lume.
2 comentarii:
De la inceputul ei UE a fost un amalgam pe care capii tarilor mari au sperat ca il vor putea controla . Se vede de la o posta ca n-au reusit :)
Daca vrei o comparatie fortata, e ca si cand in Romania ai vrea sa aduni la gramada cetatenii de etnie romana, maghiara, roma, sarba, germana si care-or mai fi, si sa-i pui sa aduca bani de-acasa si apoi sa ii imparta dupa cum dicteaza vreo 2-3 "alesi" Ce sanse de reusita ar avea asta ?
Trimiteți un comentariu