Un bilanț, o perspectivă

        Anul 2015 a fost un an paradoxal, care sintetizează grava confuzie care domnește în politică și în societatea românească. Paradoxal, pentru că, în pofida unor evidente succese de natură economică, în pofida creșterii veniturilor populației și realei schimbări în bine a mediului de afaceri, inclusiv prin măsuri de natură fiscală, coaliția guvernamentală, în principal, dar și mediul politic, în general, au fost permanent sub presiune. O presiune care a dus, în cele din urmă, la înlocuirea unui guvern politic cu unul de ”tehnocrați” Înlocuire care doar aparent a fost justificată de cererile străzii. Altele par să fie forțele care au stat în spatele acestei schimbări, și de aici pericolele care ne pândesc în 2016, un am electoral. Pe care unii l-ar vrea pus sub semnul ”înnoirii clasei politice”.

        Se încearcă impunerea ideii că democrația reprezentativă trebuie înlocuită cu democrația ”străzii”. Lui Ion Iliescu i s-a reproșat că, în 1990, a vorbit despre o ”democrație originală” Ecouri ale acelor reproșuri se aud și acum. ”Originalitatea” se referea strict la adaptarea instituțiilor și mecanismelor democratice la situația de fapt a României post-totalitare, la revenirea la bicameralism, și așa mai departe. Modelul democratic nu este unic, există democrații, nu o ”democrație”. Unică ar fi, cum se încearcă acum în România, înlocuirea Parlamentului cu strada. Guvernul nu mai este controlat-și nu mai dă socoteală în fața lui-de Parlament, ci de așa zisa ”societate civilă”, care, prin componența ei, cum rezultă din ultimele consultări cu Guvernul, este un ansamblu de grupuri de interese economice, ce fac lobby, fără să pară că o fac.

        Marginalizarea Parlamentului și neasumarea Guvernului, în mod explicit, de către un număr de forțe politice, ne va costa. Atât în termeni de performanță economică, dar și administrativă. Va genera o contra-selecție în politică. Suntem cu nici cinci luni înainte de declanșarea campaniei pentru alegerile locale, și niciun partid nu și-a desemnat candidații pentru primării și consilii locale și județene. Nu au prezentat niciun program. Despre ce va fi vorba în aceste alegeri? Ce propun cetățenilor?

        Partidele însele sunt într-o evidentă criză, și de lideri, și de programe, și de identitate. Nu mai știu pe cine reprezintă, cui se adresează, și de ce. Dorința unora de a le destructura, de a le face nesemnificative în ecuația puterii, este generatoare de mari probleme. Una am menționat-o deja: calitatea democrației. Insatisfacția cetățenilor față de politic este justificată. Dar și cetățenii trebuie să fie conștienți că au partea lor de vină în contra-performanța politicului. Curățenie în partide nu face DNA, curățenie fac membrii lor. Unde au intervenit forțe exterioare politicului în acest proces, cum s-a întâmplat în Italia, rezultatul a fost contrar celui așteptat: o clasă politică și mai neperformantă, și mai lipsită de consistență, și mai ruptă de cetățeni și de realitățile lor. Așa ceva se întâmplă acum, în România.

        Procesele de gestiune administrativă, la orice nivel, sunt paralizate. Nu de lupta anti-corupție, necesară, și obligatorie, ci de arbitrarul ei, de seninătatea cu care se acceptă ”victimele colaterale”. Dar cel mai grav, în acest proces, este legarea sărăciei de corupție, și inducerea iluziei că singura măsură de reducere a sărăciei este combaterea corupției. Asta exonerează puterea publică de orice răspundere în combaterea activă a sărăciei. Bizar, și abuziv, DNA ajunge și instrument de combatere a sărăciei. Nu pentru așa ceva a fost înființată, nu are nici instrumente, nici puterea de a face așa ceva.

        La fel de iluzorie este și speranța că vom fi ”salvați” de noi forțe politice, care se vor naște din elanul reformist al ”străzii”. Partidele ”stare de spirit” au eșuat, peste tot în Europa. Pentru că stările de spirit sunt efemere, probleme economice și sociale, administrația, perene. Acest tip de partide nu pot decât să alimenteze frustrările cetățenilor, care se transformă în ură față de democrație și de politică. Exemple sunt, din păcate, tot mai multe, și în vechi și consolidate democrații din vestul Europei, cât și în Estul fost comunist. Tentația totalitară este tot mai puternică în ansamblul Europeni, și sunt din ce în ce mai mulți cei care cred că sistemul partidului unic nu era chiar atât de rău. Doar că nu de întoarcerea la totalitarism avem nevoie. Avem nevoie de politicieni onești și de partide deschise către societate, care să rezolve problemele oamenilor, nu să creeze altele noi.

        Un cuvânt și despre PSD. Partidul are o mare responsabilitate, fiind singurul partid parlamentar de stânga. O identitate de care pare că se rușinează. Nu cred că vrea cineva ca România să se alăture Poloniei, și să nu mai existe în viitorul Parlament niciun partid de stânga, ca acum, la Varșovia. Lipsa partidului din dezbaterea legată de salariul minim este o mare eroare, care va fi scump plătită în fața urnelor. Mulți se întreabă ce fel de partid mai este PSD: la putere, în opoziție? Această ambiguitate poate fi-și este!-considerată de mulți români drept o formă de lașitate. Care nu face bine nici PSD, nici stângii, în general.

        Sper ca anul ce vine, 2016, să nu anuleze, din cauza slăbiciunii partidelor politice și a democrației românești, tot ce am câștigat, în plan economic și social, în ultimii trei ani. Revenirea la ”austeritate” pare să fie adevăratul program de guvernare. Așa ceva nu se justifică, și nici nu mai poate fi suportat de cetățeni. Pentru că nu va aduce decât mai multă sărăcie, într-o societate dominată, și desfigurată, de sărăcie.

        Cred în viitorul democratic al României. Cred că partidele, clasa politică, pot să schimbe acest curs anti-democratic, ce nu anunță nimic bun. Pentru asta trebuie să existe și sprijinul cetățenilor. Ruperea lor de viața politică, refuzul de a-și asuma responsabilități civice, lasă deschisă calea celor care nu vor decât să folosească puterea pentru a obține și mai multe avantaje economice. Interesul public nu intră în vederile lor.

        Cititorilor blogului le urez sănătate, fericire, și un an nou mai bun. La mulți ani!