Pomană tehnocrată pentru patroni.

Ministrul Finanțelor refuză să aplice mărirea salariului minim pe economie de la 1 ianuarie 2016, pe motiv că ”scade competitivitatea economiei românești” , și e nevoie de un ”studiu de impact”. De ce studiu de impact poate fi vorba, de vreme ce din 2012 el, salariul minim, tot crește, cu sume ridicole, ca și asta ce trebuia aplicată, și nimeni nu s-a plâns de scăderea ”competitivității”. Să fie vechea marotă a tâmpiților ”de dreapta”, care tot urlă că PSD e ”comunist”? Sau e doar o pomană tehnocrată pentru bieții patroni, care nu mai prididesc să-și plătească decent angajații?  
    

PSD este constant atacat pe tema ”comunismului” său, care este un soi de păcat originar al partidului. Au curs valuri de cerneală, și de manifestanți!-pe această temă. În România e o adevărată isterie pe tema asta. Care are ecouri și în partid, din păcate. Cum adesea e bine să și cercetezi, nu doar să crezi, am vrută să văd cum se reflectă, spre pildă, ”comunismul” PSD în Indicele Libertății Economice, publicat în fiecare an de Fraser Institute. Menționez că Raportul pentru 2015 reflectă situația de la sfârșitul anului 2013. Dacă ar fi luate în calcul reducerile de taxe și de impozite, scăderea cheltuielilor cu funcționarea instituțiilor statului, probabil că România ar fi și mai sus de locul 17, pe cât se află în prezent. Practic la egalitate cu SUA, care este pe 16!

 S-o luăm metodic. În anul 2000, după guvernarea dreptei, România, cu un scor de 5,27, se afla pe locul 110 în lume. În 2005, după patru ani de guvernare ”comunistă” a PSD, soldată cu relansarea economiei, cu încheierea negocierilor și apoi semnarea Tratatului de Aderare la UE, România se afla, cu scorul de 7,22, pe locul 51! O medie de zece locuri pe an avans! Nu e rău, pentru niște comuniști. După cinci ani cu dreapta, în 2010, cu 7,45, România ocupa locul 34.  O creștere anuală mult mai lentă, semn că reformele în direcția creșterii libertății economiei au încetinit, că anumiți parametri, în zona cheltuielilor guvernamentale, n-au fost cei așteptați. În 2012, când PSD revine la guvernare, eram pe locul 22, cu 7,57, și în 2013 pe 17, cu 7,69. Semn că, din nou, ”comuniștii” din PSD îngrădesc libertatea economică, nu?

 Ce spun aceste cifre, până la urmă? Că, de fapt, nu există politici de stânga, sau de dreapta, în economia actuală, ci doar politici bune, și politici proaste. Iar ”comuniștii” din PSD au aplicat politici bune și în timpul guvernării Adrian Năstase, și în timpul guvernării Ponta. Dar, spre deosebire de dreapta, PSD a avut decența de a însoți aceste reforme economice, destinate creșterii libertății economice, de măcar câteva măsuri sociale, care să micșoreze impactul lor asupra marii majorități a românilor. Creșterea salariului minim a fost una dintre ele. Cum spuneam, anemică, dar reală. Pentru că e cazul să o spunem: creșterea gradului de libertate economică are și costuri, nu doar beneficii. Aceste costuri, în plan social, trebuie făcute suportabile, iar asta implică intervenția statului. O intervenție inteligentă, care să se adreseze categoriilor sociale cele mai fragile. Dar tehnocrația, care salvează România de la dezastrul adus de guvernarea ”de stânga”, începe de unde n-ar fi trebuit s-o facă: de la anularea compensațiilor sociale. 

Guvernul Cioloș este total în contratimp cu realitatea. Se situează de partea capitalului, exact când era nevoie ca nu numai statul să participe la compensarea acestor costuri, ci și aceia care profită cel mai mult de pe urma creșterii gradului de libertate economică. Și patronii au responsabilități sociale. Libertatea de a întreprinde, în sine, nu înseamnă nimic fără o forță de muncă educată, calificată, sănătoasă, care se bucură de fructele muncii ei. Dar, de! Te pui cu mintea tehnocratului?!  
   

        PS. Criteriile după care se judecă libertatea economică, și evoluția poziției țării noastre în clasament, sunt:

 1. size of government: expenditures, taxes, and enterprises;

 2. legal structure and security of property rights; 

3. access to sound money; 

4. freedom to trade internationally; and 

5. regulation of credit, labor, and business.

Asta înseamnă că și criteriile după care se judecă gradul de competitivitate al unei economii nu se reduc la mărimea salariului minim. Dacă ar fi așa, ne-am întoarce la sclavagism, peste tot în lume. Ca să fim toți ”competitivi”. Astea fiind zise, aștept sindicatele, cu Festivalul Bucuriei de a fi Conduși de Tehnocrați. Că politicienii le puțeau! Hai cu ”Pinguinul!”