Democrația de tinichea

Văd că este mare veselie în Franța, pentru că FN n-a câștigat nicio președinție de consiliu regional. Era de așteptat. Doar că bucuria este absolut cretină. FN este acum puternic ancorat în politica franceză, și în corpul electoral. Atenție! Are un corp electoral tânăr. Radicalitatea lor, a tinerilor, nu se mai regăsește nici în atitudinea stângii, nici în aceea a dreptei. Marine Le Pen are de unde crește, la fel și FN. Nu se va putea face abstracție de aceste lucruri. Nici n-ar fi sănătos. O prietenă din Franța se mira de ce votează francezii cu FN, când ăia ai lui Sarkozy cântă aproape aceeași melodie.

Or cânta aproape aceeași melodie, nu mă pasionează prea tare politica franceză. Dar sigur există o diferență majoră: componenta anti-sistem. Sarkozy nu are cum juca scena asta, pentru că francezii știu deja ce-i poate pielea. Cum știu ce le poate pielea și socialiștilor, care sunt niște caricaturi. Încearcă ceva nou. Deși Marine Le Pen nu este tocmai o prospătură. Dar ne place să ne amăgim, nu?

Problema politicului, am mai spus-o, este că a rămas fără puterea de a face ceea ce așteaptă oamenii. Oameni care se amăgesc că ”schimbarea clasei politice” este soluția. Nu este, nu are cum fi. Aici are dreptate Marine Le Pen. Democrația nu are sens în afara națiunii, iar națiunea nu are sens fără suveranitatea ei. Cum suveranitatea tuturor națiunilor se dizolvă în ”globalizare”, și democrația devine goală de conținut.

Așa că fie că-i alegi pe cei vechi, fie că votezi pe cei noi, rezultatul pentru alegător este același: zero!Iar profitorii campaniei pentru ”schimbarea politicului” știu că rotirea cadrelor e cea mai bună metodă de a ține sub control politicul. Să nu prindă rădăcini, să nu devină prea puternici, să nu se bucure de încrederea electoratului. Marine Le Pen a fost pe post de sperietoare. Victoria vechilor politicieni francezi, departe de a consolida democrația, o slăbește. Se va vedea în calitatea guvernării, în declin puternic în Franța, ca în întreaga Europă. Iar birocrații de la Bruxelles sunt și mai neputincioși decât politicienii la nivel național. Dovadă mizeria numită în România ”Guvernul de pe Cadavre”. Dacă vă închipuiți că Juncker și a lui ceată pot prelua sarcinile guvernelor naționale, se pot substitui lor, pot guverna mai bine, sunteți beți!

Suntem într-o fundătură. Alegerile din Franța asta ne spun. Și ne afundăm și mai mult. Spre furia cetățenilor. Indiferent de convingerile lor politice, ei știu că le merge din ce în ce mai rău. Și că nimeni nu le oferă soluții, ci doar lozinci, goale de conținut. Nimeni nu poate ști ce forme de manifestare vor lua frustrările lor, care sunt în principal de natură economică și socială. Sigur e că politicul nu mai are capacitatea de a le oferi răspunsuri. Ce va fi e greu de spus. Cert este că dezechilibrele se vor accentua. Când și cum se va produce ruptura, asta este o întrebare care cere un răspuns. Pe care nimeni nu-l poate da.

Cât despre FN, ei bine, francezii se vor întâlni cât de curând cu el, din nou, la prezidențiale. Iar restul europenilor vor avea parte, fiecare în țara lui, câte unul-sau mai multe-partide după chipul și asemănarea FN. Aceleași probleme, aceleași răspunsuri...