Mahalaua a învins definitiv la oraş şi la sat!

Există o oarecare derută printre intelectualii lui băsescu. Se simte în aer un sfârşit de domnie, nu le este clar cine va fi noul domn, dacă acesta are poponeţul sensibil la pupicuri savante, dacă nu cumva acesta are curtea lui proprie, şi deci competiţia va fi crâncenă pentru păstrarea favorurilor, sau pentru obţinerea lor. Nu ştiu ce să facă: să se lepede de băsescu la modul violent, să ia o distanţă prudentă, ipocrită, sau să se piardă în peisaj. 

Unul dintre cei care încearcă o distanţare prudentă, cu aerul că nu asta face, se află Andrei Cornea, care comite un soi de bilanţ al anilor băsescu, în "Revista 22". Cornea confirmă una dintre tezele pe care le tot susţin, cam de la momentul în care în care băsescu a devenit preşedinte al României: acela că un grup "elitist" l-a folosit pentru a-şi impune viziunea despre viitorul naţiunii ăsteia, încurajându-i grobianismul şi tendinţele totalitare. 

"Cum atunci să di­rijezi națiunea spre statul modern? Într-un singur mod: preluând ideile părții ins­tru­ite, dar minoritare și seducând mahalaua ma­joritară și care nu vrea să știe de „idei“, în felul cum numai un om al ma­ha­lalei o poate face. De aceea, Băsescu a fost, printre politicieni, o rara avis. Chiar PDL l-a urmat cu rezerve și poticneli tot mai mari: politicienii de rând știu că tre­buie să fie „populari“, dar nici ei nu vor să audă de „idei“. Maxima lor abilitate es­te să plutească fără să se răstoarne în direc­ția curentului. Băsescu a încercat alt­ceva: să meargă împotriva curentului, pă­călind un timp mahalaua – ceea ce e a fă­cut din el un om de stat autentic și un li­der, singurul pe care l-am avut în ultimii douăzeci și ceva de ani...

Combinația aceasta neobișnuită dintre ma­hala și viziune a fost fericită și indis­pen­sabilă pentru progres, dar tot ea i-a adus pre­ședintelui necazuri. Nu o dată, intelec­tu­alii au strâmbat din nas, atunci când ma­halaua a răzbătut în comportamentul pre­șe­dintelui: „e prea conflictual“, au zis ei; iar mahalaua s-a înfuriat când „patronul“ i-a cerut să strângă cureaua în numele unei idei. Și astfel s-a născut ipocrizia uno­ra și ura celorlalți."

Problema lui Cornea, ca şi a altor pupincurişti ca el, este că nu pot aduce nicio dovadă în sprijinul afirmaţiei lor că băsescu a modernizat statul, şi că rămâne omul indispensabil pentru România. Avem o administraţie mai performantă? Păi, nu, vezi incapacitatea de a absorbi fonduri europene. Este ea mai puţin coruptă?  Până peste poate! Avem un sistem de educaţie mai performant? Sistemul de sănătate e practic în colaps. Infrastructura, la fel. S-a furat ca în codru. 

De fapt, cu băsescu a învins mahalaua. România este o mahala politică, economică şi socială a Europei. Asta se întâmplă când e condusă de un mahalagiu, a cărui singură viziune este aceea a unui bulibaşă. Dacă intelectualii "de dreapta" şi-au pus speranţele într-un mahalagiu, au făcut cel mai mare rău societăţii. Şi trebuie să plătească alături de el. Tăcând. Renunţând să mai dea lecţii. Cerându-şi scuze cetăţenilor români. Care nu sunt toţi o mahala ineptă, cum crede Baconschi.

A continua cu băsescu ar fi o crimă împotriva naţiunii române. Asta indiferent ce cred astfel de indivizi, pentru care curul lui băsescu ţine loc de stea polară.