luni, 5 septembrie 2011

Locul în care timpul s-a oprit


Fotografia este parte a unui proiect al Victoriei Sorochinski, "The land of non-return". Ea a lucrat în sate din Ucraina. Dar imaginile astea, de o duritate fără margini, puteau fi făcute foarte bine în aproape orice sat românesc, ca să fim oneşti. Este o lume în care timpul a stat în loc. Este expresia ne-omeniei noastre, a crudităţii sărăciei.

După ce vezi imaginile astea, singura reacţie normală ar fi să pui mâna pe Lăbăroiu, care le scrie senatorilor şi deputaţilor pentru a le cere să aprobe o lege a asistenţei sociale care nu are nimic în comun cu valorile unei societăţi civilizate, şi să-i vâri în cur toate exemplarele, ajutându-te şi de nişte sârmă ghimpată.

Un comentariu:

Béranger spunea...

Referitor la imaginile post-sovietice: eu continui să cred că destrămarea URSS a fost o greşeală teribilă, de pe urma căreia au avut de suferit nu doar popoarele sovietice şi stabilitatea în regiune, ci şi pacea mondială, dacă pot folosi acest oximoron.

Referitor la un muist notoriu, Lucian Croitoru: Ce ştim noi despre capitalism şi nu ştia Marx. Citez: «Un nou sistem economic ar putea veni în locul capitalismului doar dacă ar genera o productivitate mai mare decât cea generată de capitalism, aşa cum s-a întâmplat când capitalismul a înlocuit feudalismul. ... Capitalismul a creat condiţiile pentru inovare permanentă şi i-a asociat acestei inovări un sistem de guvernare care să-l perpetueze. Toate acestea sunt asamblate într-un lanţ cauzal de aur: capital privat-pieţe libere-concurenţă-inovare-productivitate-democraţie. ... Pentru că asigură creşterea productivităţii muncii, capitalismul asigură democraţia. Guvernarea democratică a apărut când, datorită capitalismului, nivelul productivităţii muncii a atins un nivel suficient de mare. ... cred că falimentul vizibil al statului bunăstării sociale va face ca populaţia să schimbe raportul de forţe în favoarea pieţelor. În lumina crizei datoriilor suverane, publicul va înţelege că nu de reducerea libertăţii pieţelor şi de alterarea structurii de guvernanţă a băncilor centrale este nevoie, ci de un mai bun raport între reguli şi discreţie în formularea şi conducerea politicilor fiscale de către politicieni. În fond, azi avem nevoie de pieţe libere care să inoveze pentru a creşte productivitatea şi a relua creşterea economică sustenabilă. Exact ce nu a înţeles Marx şi par să nu înţeleagă unii politicieni azi. »

În tot acest timp, nimeni nu dă atenţie celor ce spun că o astfel de creştere este nesustenabilă. George Monbiot: «Now is the time to start planning for a new economy, not dependent on growth. How much of this is real? How much of the economic growth of the past 60 years? Of the wealth and comfort, the salaries and pensions which older people accept as normal, even necessary? How much of it is an illusion, created by levels of borrowing – financial and ecological – which cannot be sustained? ... But how do you escape from growth without tanking the economy – and our prosperity? Under the current system, you can’t: when growth stops, it collapses. So Jackson has begun developing a macro-economic model which would allow economic output to be stabilised. He experiments with raising the ratio of investment to consumption, changing the nature and conditions of investment and shifting the balance from private to public spending, while staying within tight constraints on the use of resources. He finds that the redistribution of both income and employment (through shorter working hours) is essential to the project. So is re-regulation of the banks, enhanced taxation of resources and pollution, and measures to discourage manic consumption, such as tighter restrictions on advertising.

His system is not wholly different to today’s: people will still spend and save, companies will still produce goods and services, governments will still raise taxes and spend money. It requires more government intervention than we’re used to; but so does every option we face from now on, especially if we try to sustain the growth illusion. The results, though, are radically different: a stable, growthless economy which avoids both financial and ecological collapse. »


Sună cam comunist, fireşte, sau mai degrabă e de un socialism utopic. Documentul PDF "Prosperity without Growth" este aici.

Fără ură, dar cu îngrijorare, despre viitor.

  Văd că și Elveția dă târcoale NATO. Cică îi tremură anumite părți ale anatomiei de frica rușilor. Măi, să fie! Când dracu au dat năvală ru...