Pornind de la o păsărică

Acum câteva zile am văzut pe un site dedicat noilor tehnologii un robot zburător, cu aripi batante, de dimensiunile unui colibri ceva mai bine hrănit şi mai leneş. Zburătoarea, care are o autonomie de vreo opt minute, şi transmite imagini în timp real, a costat DOAR patru milioane de dolari. Fondurile vin de la statul american, prin intermediul DARPA.

De vreo câţiva ani aceste fonduri se pare că au crescut exponenţial. Războaiele purtate de americani în Irak şi Afganistan au fost catalizatorul acestei evoluţii spectaculoase a cercetărilor în domeniul dronelor. Introducerea unor roboţi pe câmpul de luptă nu este o idee nouă.  Doar că acum suntem la momentul în care acumulările cantitative se vor transforma într-un adevărat salt calitativ.

 Cursa înarmărilor intră într-o nouă fază, şi capătă noi accente. În această nouă fază avansul americanilor este practic insurmontabil. El se bazează pe o schemă veche, concepută în anii 60, când războiul din Vietnam se împotmolea, şi strategii de la Pentagon credeau că un salt tehnologic i-ar aduce în avantaj. Internetul este una dintre realizările acestei scheme. 

Cu alte cuvinte, DARPA face caiete de sarcini, are banii, şi pune lumea ştiinţifică, din universităţi şi din laboratoare, de stat şi private, în concurenţă, dar, când lucrurile o cer, şi în poziţia de colaboratori. Proiectele şi prototipurile sunt evaluate, şi dacă se ia decizia de a trece într-o altă fază, câştigătorii concursului primesc alte fonduri, pentru prototipuri, pregătirea fabricaţie, şi în final, contracte în regulă pentru dotarea armatei americane.

Este interesant de văzut care e rata de succes a acestor proiecte. Nu de altceva, dar asta e o formă de finanţare din bani publici a sectorului privat de înaltă tehnologie, chiar şi atunci când proiectele nu sunt un succes. Ideea este că îşi formează un corp de ingineri şi de cercetători care, mai devreme sau mai târziu, va aduce lucruri noi în domenii sensibile. Mai mult, sistemul stimulează firme mici, foarte creatoare, dar fără multe resurse, să propună noi abordări celor de la DARPA, noi produse sau tehnologii.

Dacă ar fi să judecăm după criteriile "analiştilor" din Românica, ăia sunt nişte pierde-vară, că, de, nu produc nimic, şi toacă banii statului degeaba. Numai că statul american şi-a scos banii investiţi "aiurea", odată prin dominarea lumii prin intermediul superiorităţii militare, şi apoi prin comercializarea tehnologiilor duale, civile şi militare, dar şi a armamentului care înglobează tehnologii de genul celor finanţate de DARPA. 

Din acest punct de vedre, SUA nu au rival în lume. Deşi UE ar avea toate datele pentru a aborda aceste domenii de înaltă tehnologie. Ce au americanii, şi nu au europenii? O viziune despre rolul lor în lume. Lucru valabil şi pentru România. 

Aţi auzit pe cineva din actualul guvern să scoată vreun cuvânt despre creşterea economică bazată pe RD şi înaltă tehnologie? Nu, evident! Ei au ajuns un soi de stăpâni de sclavi, care vând muncă ieftină şi truditori cui vrea să cumpere aşa ceva. 0,1% din PIB pentru cercetare. Scoaterea obligatorie la pensie a profesorilor universitari care au împlinit 65 de ani. Vânzarea institutelor de cercetări. Demonizarea învăţământului tehnic şi ştiinţific.

Sigur, SUA nu pot fi un exemplu până la capăt. Dar sunt lucruri pe care ar trebui să le învăţăm de la ei. Dar când noi nu avem nicio prioritate naţională, în niciun domeniu, la ce bun exemplul DARPA?