Mămăligi decervelate

Am asistat la o discuţie halucinantă pe marginea Bugetului, un buget inconsistent, şi la fel de concret  precum minunile lui Iisus. Glumiţe cretine, declaraţii grandolicvente ale lui musiu boc, şi tot mai multă austeritate. O austeritate care pare să-i încânte pe occidentali, care ar vrea să aibă şi ei nişte mămăligi decervelate pe post de cetăţeni. Doi bancheri occidentali, care ne jupoaie bine, ne spun, în esenţă, acelaşi lucru: "Măsurile care au fost luate de Guvernul României sunt aproape de neimaginat în Europa de Vest. Îşi poate cineva imagina ca în Germania şi Franţa guvernul să spună: «Trebuie să reducem salariile din sectorul public cu 25%?» Şi în acelaşi timp să majoreze singura taxă care loveşte pe toată lumea, TVA? Iar asta s-a întâmplat fără o singură zi de grevă. A fost o măsură destul de brutală. Dar nu este una din diferenţele dintre Est şi Vest faptul că Estul este o regiune unde oamenii au învăţat să trăiască cu brutalitatea şi pot face faţă unei crize substanţial mai bine decât cei din Vest." Este vorba de Andreas Treichl, şeful de la Erste.

Celălalt admirator al anduranţei mioritice este un olandez, Robert Rekkers, şeful Băncii Transilvania: "Românii, deprinşi să muncească mai mult pe salarii mai mici decât în Vest, sunt mai bine pregătiţi pentru fazele următoare ale crizei decât occidentalii, pe care îi vede "mult mai răsfăţaţi" şi deci dezavantajaţi în viitorul apropiat. "Eu mereu v-am lăudat, pentru că am crezut şi cred că aveţi o valoare adăugată deosebită în termeni umani. În schimb, criza va lovi mai mult aceste ţări din Vest care nu au o astfel de istorie de austeritate şi o capacitate de adaptare aşa cum o aveţi voi." Cu alte cuvinte: "Săracilor, mulţumiţi-I lui Dumnezeu că sunteţi săraci, pentru că n-o să vă doară austeritatea, doar sunteţi obişnuiţi cu puţin!"

Aşadar, pe cine mai miră că Pulimea Sa a angajat România, nici el nu ştie până la urmă la ce, fără să întrebe pe nimeni, după care se spală pe mâini, şi aruncă pisica în curtea Parlamentului? Pe cine mai miră că boc îşi asumă tot felul de năzbâtii în Parlament, ultima fiind comasarea alegerilor, fără ca nimeni să se revolte? Dacă mâine Iubitul Conducător suspendă Constituţia, tot ce va obţine din partea  românilor va fi un râgâit de mici cu bere, sau de pomana porcului, cu usturoi şi ţuică fiartă, că tot e sezonul. 

Să ne mirăm că boc ne mulţumeşte că suntem dobitoci şi suportăm fără să crâcnim toate tâmpeniile economice pe care le face el de aproape patru ani? Să ne mirăm că ăia din Opoziţie, în loc să plece din Parlament, pentru că Guvernul îşi asumă răspunderea pentru comasarea alegerilor, îi dă cu Moţiunea de Cenzură? Se cacă pe ea de Moţiune! 

Aaşadar, mămăliga nu merită respectul nimănui.  Şi de ea poate profita orice jigodie cu tupeu, ceea ce se întâmplă.  De ce am merita, ca popor, respectul cuiva, dacă noi nu ne respectăm condiţia?

Sala Palatului

Zelul anvelopator al primarilor de sector este, în principiu, de salutat. Mi-au pus ei nervii pe bigudiuri, dar a meritat! Fără glumă! Sunt singurii bani publici cheltuiţi cu cap, şi cu eficienţă. Dar...Ei bine, există un dar: sunt zone în care anveloparea schimbă aspectul zonei, de o manieră radicală, adesea. Şi duce la uniformizarea neplăcută a unor construcţii ale căror arhitecţi oricum nu debordau de imaginaţie.  

Nu ştiu dacă zona Sălii Palatului este una clasată drept monument istoric sau nu. Dacă nu, este o mare greşeală. Pentru că s-a intervenit brutal cu anveloparea, de la schimbarea schemei de culori până la schimbarea faţadelor. Nu mai spun că la nivelul galeriei comerciale nu s-a intervenit deloc: aceeaşi mizerie, aceleaşi coloane acoperite cu afişe, lipite peste alte afişe.

Aveţi, pe celălalt blog, mai multe fotografii, de acum, şi din epocă, ale zonei Sălii Palatului. Înţeleg că şi asupra Sălii, ca atare, se va interveni. am văzut undeva un proiect care prevedea lifturi exterioare, din sticlă, în cele patru colţuri ale Sălii.

Eu înţeleg că primarii vor să se vadă "roadele" muncii lor. Dar poate se pun de acord şi cu arhitecţii, şi cu istoricii. Altminteri uniformizarea capitalistă va fi şi mai nasoală decât uniformizarea comunistă. Părerea mea! 

Lăudatul, cât costă lăudatul?

Băi, ăştia de la SIE! Câţi bani costă statul român odele de slavă "produse" săptămânal de şobolanul ăla opărit care răspunde la numele de Tom Gallagher? Voi sunteţi proşti? De când un universitar, pe deasupra şi englez, cade cloşcă şi se apucă să laude de la el din cap PDL şi să-i tragă limbi în cur lui băsescu? De când atacă el opoziţia şi alte partide, după criteriul fidelităţii faţă de băsescu şi de PDL?  

"În ţări precum Italia sau Franţa, bine familiarizate cu asemenea coaliţii problematice, premieratul Boc s-ar fi încheiat de mult. Nu însă în România, unde şeful PDL se menţine în fruntea Guvernului de trei ani buni, ajungându-se între timp la Cabinetul Boc V. Partidul pare făcut din bambus - furtunile îl culcă uneori până la pământ, dar nu reuşesc să îl rupă. PDL a trecut peste disensiuni interne considerabile, normale de altfel într-un partid de guvernământ, reuşind să facă faţă neaşteptat de bine presiunilor din interior şi exterior. Formaţiunea şi-a demonstrat această forţă recent, cu ocazia alegerii lui Vasile Blaga în fruntea Senatului - acelaşi Blaga care în primăvară era adversarul cel mai redutabil al lui Emil Boc...

Cetăţenii României nu au voie să uite: votul uninominal rămâne unul dintre puţinele instrumente la îndemâna electoratului pentru a curăţa sistemul politic autohton de reţelele sale oligarhice. UDMR începe să aducă serios a avanpost sau chiar „cârtiţă" a USL în interiorul coaliţiei, fiind, după câte se vede, preocupată doar de salvgardarea partidocraţiei, de care cetăţenii României, indiferent de etnia lor, s-au săturat până peste cap. Stratagemele şi jocurile politice ale UDMR din ultimele luni au fost atât de abjecte, încât i-au distrus lui Kelemen Hunor şansa unui debut onorabil în calitate de lider. Şeful UDMR a ajuns, de-acum, în postura de „curvă politică" - termen la mare modă, zilele acestea, printre pesedişti.

Anul acesta, PDL a demonstrat anduranţă şi determinare. Nu suficientă şi nicidecum în toate aspectele - dar a făcut câţiva paşi importanţi în direcţia bună. Peste ani de zile, guvernarea Boc, în ciuda greşelilor ei, precum şi cel de-al doilea mandat prezidenţial al lui Traian Băsescu vor avea, probabil, parte de mai multă apreciere în manualele de istorie decât actualmente din partea populaţiei dezorientate."

Pentru asta v-au mărit ăia de la PDL bugetul? Lăudătorii costă tot mai mult? A trebuit să le indexaţi "atenţiile"? Voi nu mai aveţi pic de ruşine?

Precizare: nu voi publica, vă place sau nu, comentarii anti-semite. Aşa că, vă rog, procedaţi în consecinţă!

Nu mai pot cu băsescu!

Prieteni, nu mai pot cu băsescu! Mă lasă nervii! Nu mai suport discursul lui tembel, în care amestecă minciuna cu adevărul, în care se răfuieşte permanent cu oricine are altă opinie decât el, în care se felicită singur pentru cât de deştept şi de vizionar e!

Azi ne-a chinuit o oră să ne spună, pe limba "poporului", ce şi cum cu acordul de vineri. Deficit în sus şi în jos, austeritate, cheltuieli prea mari ale statului, Tăriceanu e de vină, dar uită să ne spună că mai bine de trei sferturi din datoria publică s-au făcut în mandatul său, iar din această datorie, peste 60% de când e el şi premier, adică în ultimii trei ani.

Nu mai insist, că fiecare afirmaţie a lui poate fi contrazisă, fiind, în esenţă, o aiureală. Dar ştiţi care-i bomboana pe colivă? Că în UE NU EXISTĂ o definiţie unanim acceptată a DEFICITULUI STRUCTURAL, ăla de trebuie să fie musai de maximum 0,5% din PIB! Şi atunci despre ce au vorbit idioţii vineri? Cât o să le ia celor 26 de tembeli care au aprobat un plan care începe să se arate a fi apă de ploaie, să dea o definiţie consensuală "deficitului structural"? O lună? Un an? Un deceniu?

Pa! Şi dacă mai auzim de UE, o să fie doar la timpul trecut!

Ruşinea de a fi bugetar

Curva aia cu aere feciorelnice, madam Fâţ de la Dezvoltare, care a pus pizda pe miliarde de euro de la Buget şi şi-a făcut averea din afaceri cu statul, acum fiind, la rândul ei, o...bugetară, îi îndeamnă pe tinerii din PDL să nu-şi facă o carieră în sectorul bugetar.

Se vede treaba că a fi medic, profesor, educator,  poliţist, militar, funcţionar public e de mare porc, o ruşine, ce mai! Să vinzi ciungă, prezervative, să faci cafele într-un stup de birouri, să vorbeşti până te ia dracu într-un call center, sau să sapi şanţuri pe coclauri e de mare cinste şi mândrie. Dar supremul ideal al tânărului privat trebuie să fie acela de a face afaceri bănoase cu...statul!

Dacă am mai avea sindicate, şi opoziţie, acum ar trebui să se pornească o avalanşă de proteste, pentru că demnitatea a sute de mii de oameni, care muncesc din greu pe salarii de nimic, a fost terfelită de o târfă ordinară. Cum să mai recrutezi oameni tineri, de calitate, în serviciile publice, când un ministru, un servitor al interesului public, cere tinerilor să nu-şi facă o carieră în domeniu? Unde s-a mai pomenit aşa ceva? 

Tupeul fufei este inimaginabil! Pur şi simplu te lasă fără replică! Ascultă, madam! Dacă tot crezi tu că e cazul de o remaniere, ia dă un exemplu, şi pune-te pe listă! Mai mult, rupe orice legătură cu PDL şi cu politica. Să vedem cum te descurci, fără puterea pe care ţi-o dă pixul, ăla pe care-l sugi, şi cu care semnezi contracte de zeci de milioane de euro pentru firmele de partid. Dă-ne un exemplu de reuşită în privat, fără conexiuni în politică. Şi după aia, dacă reuşeşti ceva, dă lecţii tinerilor, şi spune-le să nu-şi facă o carieră în serviciul public. Până atunci, sictir!   

De la ăştia vine salvarea?

Statele Unite se pregătesc de alegeri. Şi, ca de obicei, tot felul de politicieni cretini fac ce ştiu ei mai bine: îşi etalează cu panaş ignoranţa, fac paradă de prostie şi încearcă, prin gesturi absolut greţoase, să atragă sprijinul comunităţii evreieşti, de fapt banii ei. Aşa ajungem să ne facem cruce când citim declaraţii precum asta, a lui Newt Gingrich: "A fi imparţial, între o democraţie ce respectă statul de drept şi un grup de terorişti care lansează zilnic rachete, aceasta nu este imparţialitate, o astfel de abordare promovează terorismul...Avem de-a face cu un popor inventat, care de fapt este un popor arab şi care, istoric, face parte din comunitatea arabă. Palestinienii pot merge unde vor. Dar, din anumite considerente politice, am întreţinut un război împotriva Israelului din anii 1940 şi mi se pare tragic". 

Ăsta poate ajunge preşedinte al SUA. Ce credibilitate mai poate avea, ca sponsor al  procesului de pace, după aceste declaraţii? Cum adică? Palestinienii se pot căra dracului, dacă nu le place cum îi fut evreii? Toţi palestinienii sunt terorişti? Ce simplă e lumea, în mintea dobitocului!

De la cretini ca ăsta vine salvarea noastră? Ferească-ne Dumnezeu! 

"NU" modificării Constituţiei !

Prieteni, modificarea Constituţiei, pentru a introduce tâmpenia aia cu deficitul structural, este o imbecilitate, şi ne-ar confirma statutul de colonie a Occidentului. Iar sub masca "interesului naţional", cu cretinii ăia din Parlament, pe care i-a cumpărat şi pe care îi şantajează, Pulimea Sa va promova în Constituţie şi obsesiile lui cu Parlamentul unicameral, regionalizare şi ce i-o mai veni pe chelie. Va fi un prilej pentru a distruge ce-a mai rămas din democraţia, şi aşa shioapă şi superficială, românească.

Limitarea deficitului structural la 0,5% din PIB, în condiţiile în care depindem aproape exclusiv de capitalul străin pentru dezvoltare, înseamnă condamnarea pe vecie la subdezvoltare. Capitalul străin nu are nicio responsabilitate pentru soarta românilor, vezi Nokia, vezi băncile austriece şi greceşti.  

Eu, unul, vă anunţ că voi face tot ce pot pentru a convinge cât mai mulţi oameni să voteze împotriva modificării Constituţiei, modificare pe care o consider un act de trădare a interesului naţional. Deciziile de azi, de la Bruxelles, vor stârni, cât de curând, furia naţiunilor europene, pe care nişte lideri inconştienţi n-au catadixit să le consulte, când au luat astfel de decizii. 

Da, Europa trebuie să-şi plătească datoriile. Dar situaţia fiecărei ţări în parte trebuie tratată ca atare, nu la grămadă, şi nu luând o ţară, fie ea şi Germania, drept etalon. Pentru că NICIUNA dintre ţări nu e Germania. Drumul ăsta duce spre dezintegrare, nu spre mai multă integrare. Pentru că este ignorat cetăţeanul, care lipseşte din "tabloul de familie". Iar faptul că acum proiectul european s-a redus la un şir de cifre contabile arată cât de jos a ajuns politicul în lumea de azi. Nu faci sacrificii, nu suferi, nu visezi şi nu speri doar pentru un deficit structural de 0,5% din PIB.  

Marea salvare, o farsă sinistră

Oameni buni, prosteala de la Bruxelles nu salvează pe nimeni, doar aduce monstrul teuton la comenzile Europei, şi atât! Nu mă dau eu mare geniu în ale economiei, dar problema este simplă: cu sau fără austeritate bugetară, cu sau fără "regulă de aur", există nişte datorii, şi ele trebuie plătite. Întrebarea este :"cum pot fi plătite"? Cu bani, evident, dar de unde vin banii ăia? De la contribuabili. De unde iau bani contribuabilii? Păi, covârşitoarea lor majoritate iau bani din muncă, fizică, intelectuală, cum o fi ea. 

Deci, taxe şi impozite. Dacă păstrăm nivelul actual al taxării, sau îl uniformizăm(chiar aşa, uniunea fiscală, dorită de Merkozy, înseamnă şi introducerea aceloraşi cote de impozitare la nivelul celor 23 de semnatari ai înţelegerii de azi-noapte? Înseamnă "pa, cotă unică?" traiane, ce făcuşi, omorâşi cota unică?), mai mulţi bani ar însemna venituri şi profituri mai mari, adică o creştere economică, imposibilă în condiţii de austeritate bugetară. N-o luăm de la capăt cu explicaţiile, se cunosc mecanismele.

Dacă nu aşa, atunci poate înăsprim fiscalitatea, cu consecinţle de rigoare, adică gâtuirea aceleiaşi creşteri economice. Întrebare: cum relansăm creşterea economică, în acelaşi timp cu menţinerea deficitelor bugetare sub 3% din PIB, cu reducerea datoriilor publice, cu menţinerea unui nivel redus al taxării? Nu se poate, la ceva trebuie renunţat.

Hai atunci să facem SUE, renunţând TOŢI, toate naţiunile, la suveranitate, şi astfel să dăm naştere suveranităţii europene. O singură economie, europeană, o singură piaţă, cea europeană, un singur spaţiu politic, cel european: desfiinţăm guvernele naţionale, lăsăm nişte parlamente naţionale, care să decidă oarece, alegem prin vot direct preşedintele Europei, parlamentarii europeni, facem partide(de fapt, ele există deja) europene, care se prezintă aşa la alegeri care au loc la nivel european, nu naţional, şi, în general, îi imităm pe americani. Introducem acelaşi nivel de taxare, egalizăm salariile, pentru ca ţările nou intrate în Uniune să nu mai facă dumping social, instituim un salariu minim european, un pachet minimal de servicii medicale şi sociale, un sistem unic de pensii(cu o perioadă tranzitorie), şi ştim dracului un rost şi o socoteală. Ne facem o singură armată, o poliţie federală, pe scheletul Europol,  echivalentul FBI, o agenţie centrală de informaţii, şi basta.

Aşa, ca acum, nu suntem nici cal, nici măgar, nici măcar catâr. Suntem...dracu' ştie cum suntem!  Dacă nu vrem aşa, desfiinţăm mustăria, pentru că alcătuirea şi-a atins limitele, nu mai poate progresa.

Un erou al zilelor noastre

Cred că, structural, noi, românii, suntem deranjaţi la cutiuţă, iar comunismul ni s-a potrivit mănuşă. N-a fost nevoie de un prea mare efort de îndoctrinare. Mintea noastră e gata să producă cele mai bizare lucruri cu putinţă.

Am crezut, sincer, că am scăpat, în presă, de stilul anilor '50. Am crezut, la fel de sincer, că perioada aia a fost un simplu accident, că de vină a fost ocupantul sovietic. Da' de unde! N-a fost niciun accident! A fost continuarea firească a anilor interbelici, aşa cum jurnalismul de azi e continuarea firească a curentului scânteist(nu m-a dus capul la altă "metaforă") din anii ceauşismului. Da, până şi tabloidele se trag  din rubrica "Faptul divers cotidian", ţinută la România Liberă de "dizidentul" Petre Mihai Băcanu, regele dovlecilor crescuţi după principiile Noii Revoluţii Agrare! 

Studiu de caz: EvZ şi articolul semnat de unu', Vlad Teodorescu. Care-i trage nişte limbi în cur lui Ion Cristoiu, cu metodele Scânteii brucaniene. Citez: "Unul vine cu sacoşa plină de cărţi şi termosul de cafea în buzunar, iar celălat cu limuzină, şofer şi bodyguarzi plătiţi de statul român pe viaţă. Pentru câteva zile ironia sorţii i-a adus pe cei doi duşmani (politici) în acelaşi spaţiu, într-o sală de lectură de la parterul Bibliotecii Academiei Române. Unul, proţăpit în prima bancă, întocmai ca tocilarii de pe vremuri. Şi cu SPP-işti la poartă. Celălalt, aproape parte din mobilierul Bibliotecii, ascuns în spatele coperţilor larg deschise, în ultima bancă, rândul de la geam. Deşi, cum ar spune cineva, respiră acelaşi aer, nu-şi vorbesc, nu se observă, nu se ating, deşi trec unul pe lângă celălalt."

Observaţi antiteza dintre omul bun, muncitor şi modest, care se confundă cu munca lui, care trudeşte din greu pentru o bucată de pită, şi burjuiul arogant, cu servitorii după el. Şi cum sunt ei obligaţi să respire acelaşi aer, deşi omul bun nu merită un aşa afront. Şi pentru a-şi dovedi originea modestă, şi faptul că n-a uitat de unde a plecat, omul bun încheie declaraţia dată jurnalistului frenetic, care îi este omului bun admirator înverşunat, cu o...cacofonie demnă de Biblioteca Academiei!

Dacă v-aţi întrebat de ce-l urăşte atât de mult Cristoiu pe Ion Iliescu, aflaţi că motivul este unul cât se poate de pământesc. Ion Iliescu nu l-ar fi numit într-o funcţie pe care o vâna cu limba scoasă, înainte de 1989. Ce principii, ce valori, ce morală! Nu, tată! M-ai făcut la portofel, las' că te învăţ eu minte!

De asta e Ion Cristoiu un erou al zilelor noastre.

PS: poanta aia cu pedofilia politică e semn de cretinism degenerescent. Nici nu ai ce comenta...

Cu 10% mai mulţi proşti

Unu' care crede în viitorul luminos al băsismului

Citeam pe undeva că anul ăsta numărul celor care cred că România merge într-o direcţie greşită a scăzut faţă de 2010 cu 10%, de la 85% la 75%. Cu alte cuvinte, numărul proştilor a crescut cu 10%! Printre ei or fi şi postacii care le aduc prinos de recunoştinţă Marelui Cârmaci, Primului Macroeconomist al Ţării,  Vizionarului, şi Umilei Sale Slugi, pentru că ne bagă tot mai adânc în căcat, sub pretextul că altminteri nu ne pot scoate din el, şi deci nu vor rămâne în istorie ca salvatori ai naţiunii. Delirul are lor, unde altundeva, pe HotNews. Aşadar:

• "Mie mi se pare un semn foarte rau pentru tara asta faptul ca exista oameni care dupa toata tevatura europeana a crizei datoriilor continua sa spuna ca Basescu si Boc sunt tot ce poate fi mai rau. Basescu si Boc au fost pur si simplu vizionari. Si l-as mai alege pe Basescu inca de cinci ori, pentru ca poate asa ne apropiem si noi mai mult de vest, fara sa ne mai fure Voiculescu Vantu si Patriciu din buzunare."
• "L-as vota pe Base neconditionat pana la adanci batraneti ! Are coloana, caracter, este ferm si corect .... Nu stiu ce om il va putea inlocui"

Sigur că lăudătorii şi-o iau zdravăm de la cititorii întregi la minte, totuşi... Cu 10% mai mulţi proşti. E o performanţă, în vremurile astea de criză. Să şi-o treacă boc în bilanţul guvernării!

Cea mai neutră ţară

Pe la sfârşitul anilor '60, după invazia sovietică din Cehoslovacia, circula un banc: "Care este cea mai neutră ţară din lume? Cehoslovacia, evident: nu se amestecă nici în treburile ei interne!" Ei bine, acum locul Cehoslovaciei a fost luat de România, căreia nu-i pasă de ce se întâmplă la Bruxelles. Câtă vreme băsescu, boc şi ai lor sunt lăsaţi să fure după voia inimii, România este de acord cu orice inepţie, cu orice porcărie a celor care decid în UE.

Sincer, eu, unul, care nu sunt tocmai novice în materie de politici europene, n-am înţeles NIMIC din ce-a bălmăjit Pulimea Sa acum vreo două ore. S-a ascuns în spatele unui limbaj doar aparent tehnic, şi a citit proza administrativă pe care i-au pus-o sub nas ăia ai lui Orban. A spus că este de acord cu şmecheria lui Von Rompuy, care a inventat un procedeu profund nedemocratic, ce ocoleşte modificarea Tratatelor UE(modificare ce riscă să fie respinsă de popoarele europene, care încep să pună mâna pe par), şi se rezumă la modificarea unei anexe, Protocolul 12, care are nevoie doar de acceptul şefilor de stat şi de guvern ai celor 27. Evident, modificarea Tratatelor se amână pentru vremuri mai senine. Mintea lui nedemocratică a cuplat imediat la şmecheria ieftină a lui Rompuy.

Problema este că, înainte de a modifica Tratatele, ar trebui să avem un plan, ceva. Din scremerea lui Merkozy s-a născut deocamdată doar un mare căcat! Nimeni nu ştie dacă s-au înţeles, dacă pot pune ceva pe masa summitului de mâine şi poimâine. Scrisoarea lui Merkozy către Von Rompuy este o formă mai elaborată a planului Rompuy, pe care îl devoala mai ieri The Guardian. Dacă voi găsiţi o singură referire la cetăţeanul obişnuit în scrisoare, să-mi spuneţi şi mie! Dacă citiţi atent scrisoarea, ideea de bază a "planului" este: "pupăm şi-n cur pieţele, numai să ne dea banii!"

De remarcat dispreţul lui Merkozy faţă de restul ciumeţilor din UE, care nu există nici ei în aceste negocieri. Sunt Franţa şi Germania naţiunile providenţiale ale Europei, care ne vor scoate pe toţi din rahat, şi noi le vom pupa tălpile, în semn de recunoştinţă? Ce-l îndreptăţeşte pe Sarkozy să spună asta: "Îi invit pe cei care critică această alianţă(cu Germania, n.m.) să spună pe cine propun ca aliat? Italia? Spania?"

Ce va fi? Nimeni nu ştie. Oricum Europa cu mai multe viteze este o realitate. Că va fi sau nu instituţionalizată, nici nu mai contează. Noi am căzut în ultima divizie: proşti buni de muls. Vom primi, dacă vom mai primi, ceva bani europeni, pe care au să-i fure ai noştri cu ai lor, şi cu asta, basta!

Până la urmă o să ajungem la concluzia că parcă tot în CAER era mai bine...

Design rusesc

Ignorată, cel mai adesea, în România, cultura rusă este un fenomen viu, în plină efervescenţă, care, fără a-şi nega originile, se sincronizează, într-un mod original, cu ceea ce se întâmplă în lume în plan cultural. Designul este un astfel de domeniu, în care ruşii fac un salt fantastic. Ignorat, marginalizat, designul sovietic s-a descurcat cumva, a supravieţuit, şi acum este liber să se afirme. Fotografiile de aici sunt o dovadă.

Nu putem uita un nume mare al designului rusesc, Art. Lebedev Studio, care, printre altele, este autorul unei originale(şi extrem de scumpe!) tastaturi de calculator! 

Salvarea Europei: sărăcia autentică

Cine dracu' i-a băgat în cap lui Gregoire Ecrivain că e jurnalist, scriitor, eseist şi editorialist? Boul ăla merită numai şuturi în gură! Cum şuturi în gură merită şi ăla de l-a angajat "editorialist" la Adevărul. E drept, Păturiciu îşi ia zi de zi şuturile meritate din partea "pieţelor", care i-au invalidat aerele de mare curu(pardon, guru) al afacerilor.

Ce scrie idiotul de Gregoire azi? "Tragedia Europei este incapacitatea cetăţenilor săi de a renunţa la bunăstarea artificială...Europa înseamnă liderii săi, legile sale, instituţiile sale. Acest sistem complicat ştie ce are de făcut pentru a ieşi din coşmarul crizei. Soluţiile salvatoare sunt însă inaplicabile, pentru că presupun o dureroasă strângere a curelei, iar europenii nu sunt dispuşi să accepte aşa ceva. S-au obişnuit cu traiul bun şi fac moarte de om pentru a şi-l păstra."

Evident, soluţie e la îndemâna noastră, trebuie doar s-o aplicăm: trecem de la bunăstarea artificială la sărăcia autentică. Şi gata! Ne-am vindecat! Criza trece ca şi când n-ar fi fost! Dar ce, suntem proşti?

Noi, nu şi nu! Nu vrem să trăim scormonind prin gunoaie, nu vrem să dormim pe străzi, nu vrem să murim din cauza lipsei de asistenţă medicală, vrem să ne spălăm, să ne îmbrăcăm decent, să ne trimitem copiii la şcoală. Şi astfel compromitem eforturile celor care vor să ne salveze, şi să salveze Europa.

Gregoire, tată! Trage-ţi un glonţ în cap, să nu te mai chinui şi să nu ne mai chinui cu inepţiile tale! Fii liniştit! Are cine salva Europa şi fără sfaturile tale! N-o să-ţi simtă nimeni lipsa, crede-mă! 

Regula de platină

Dacă tot vrea Merkozy(ştiu, sunt doi, dar funcţionează acum ca unu'!) să introducem în Constituţie "regula de aur"(nu vă bucuraţi, nu revenim la etalonul-aur!), ea trebuie să fie însoţită de o alta, de platină, pentru a ne menţine în domeniul fieroteniilor preţioase: "Niciodată, şi sub niciun motiv, banii publici nu vor fi folosiţi pentru salvarea băncilor, instituţiilor de credit şi a altor afaceri private".

Să vedem, au să mai fie "pieţele" atât de dure şi de exigente cu statele, sau se vor gudura pe lângă decidenţii politici, pentru a-i convinge să nu aprobe aşa ceva? Cred că spectacolul ar fi total, şi merită un efort din partea noastră, pentru a-l face posibil.

Haraşo capitalism!

Capitalismul românesc răsare dintre meandrele concretului sub cele mai hidoase forme. Un exemplu, din presa noastră cea de toate zilele. Acum câteva zile BRAT publica un soi de clasament al vânzărilor presei scrise, unde RL era pe primul loc la categoria "quality", cu 39.000 de exemplare vândute zilnic la tarabă. Mă, mi-am zis eu, de unde interesul ăsta subit al românilor pentru anunţuri mortuare? Dacă e să dea colţul ştim noi cine, o să plouă cu "breaking news-uri!" 

Azi nenea ăsta anunţă că, drept confirmare a bunelor rezultate ale jurnalului, jupân Adamescu, mogul potocaliu de "bine", licenţiază vreo 19 iobagi de pe moşia RL. Iar un tip postează un comentariu, care explică aparentul paradox:

"Draga Tibi, as vrea sa fac o precizare EXTREM de importanta privind FALSUL de la RL: acest ziar nu este nici pe departe cel mai vandut asa zis cotidian quality, ci este cel mai “descurcaret”. Daca privesti datele BRAT, vei costata cu stupoare ca RL vinde la taraba doar 4.000 din cele 39.000 de exemplare zilnice!!! Unde sunt restul, veti intreba… Tibi, ca si alti fosti angajati, stiu: sunt abonamente, dar nu abonamente facute cetatenilor, pe piata, cum s-ar spune, ci tuturor angajatilor pe care ii are familia Adamescu! Asa ca fiecare om de la Astra Asigurari a fost obligat sa isi faca abonament, asa cum si fiecare om din trustul Romania libera a fost nevoit sa isi cumpere un abonament la RL pe un an! Ca sa nu mai vorbim de vanzarile “in bloc” pe care le are RL – este SINGURUL ziar din Romania care are asa ceva! – ceea ce insemna ca un numar de exemplare nici macar nu ajung pe piata, ci la alte firme “surori” ale trustului lui Adamescu… Uite asa a ajuns RL liderul presei in Romania… cu 4.000 de ziare vandute zilnic…Dar despre asta si ce se intampla la RL voi mai scrie, daca mi se va permite, pe acest site, nu de alta, dar probabil ca in alte tari slujbasii “de la varful” trustului Medien Holding ar fi fost de multa vreme in anchete. Dar nu e timpul pierdut."

Haraşo capitalism! Ăia de la BRAT nu ştiu figura? Publicitarii n-o ştiu? Consiliul Concurenţei, nu? Şi atunci? Atunci rămâne aşa!

Vreţi şi bomboana pe colivă? Iat-o! Sebastian "Goebbels" Lăzăroiu este directorul general al trustului de presă "România de Mâine", ăia cu "Spiru Haret". Mişto, nu?!

UPDATE. Azi avem două bomboane pe colivă, semn că ieşim din criză! Parol! Uitaţi-o şi pe a doua.

Fereşte-mă, Doamne, de prieteni!

Idioţii care conduc Europa n-au înţeles nici acum că împotriva ţărilor membre ale Uniunii se poartă un război economic fără milă, iar adversarul este nu China, Rusia sau altă naţiune, prin definiţie ostile Occidentului, ci SUA, aliatul ei de peste Marea Gârlă. N-au înţeles, deşi au toate datele să facă acest lucru.

Ameninţarea Standard and Poor's, că va reduce ratingul a 15 ţări, printre care Franţa şi Germania, este un act gratuit şi profund ostil Europei, care nu are justificare. Că un contabil tembel de la S&P poate găsi orice motiv pentru a face asta e una, dar că o agenţie de rating, fie ea şi populată cu genii(nu e cazul, vezi cât de bine au "văzut" agenţiile de notare criza de sub nasul lor!) poate modela cu acurateţe evoluţia pe termen lung a economiei globale, şi felul în care se vor înscrie în această evoluţie 15 economii europene simultan este de domeniul SF! Decizia S&P face parte din serialul de justificări "Aşa vrea pula mea!". Doar că în acest caz pula vrea cu acordul Washingtonului.

Care este răspunsul planetei Merkozy? Nişte scâncete de copil subnutrit din Biafra! În locul unei riposte ferme şi dure, replici palide şi lipsite de vigoare, care sună mai mult a scuze, ca aici şi aici.  E comică replica lui Merkozy: "vai,  dar cum anunţaţi asta tocmai azi, când noi am făcut şi am dres?!" Păi, ce-i de neînţeles? Au făcut anunţul chiar în ziua în care v-aţi întâlnit voi TOCMAI pentru a arăta că se pişă pe deciziile voastre! Pentru că pot!

Ştiţi cum e: fereşte-mă, Doamne, de prieteni! Vremea alianţei transatlantice începe să apună. Nu mai suntem aliaţi, ci devenim competitori strategici, mai ales în domeniul economic. Visul imperial al Americii renaşte. Încă poate folosi dolarul ca instrument de dominaţie. Militar, domină fără drept de apel lumea. Economic e slăbită, dar se va descurca, folosind cele două avantaje pomenite anterior.

Ne amăgim dacă vom crede că SUA ne vor binele. Ele îşi urmăresc fără scrupule interesele, fără să se împiedice de morală. Europa se complace în jocuri cretine de putere, în timp ce pierde substanţă economică, şi pierde şi elite intelectuale. Nu proiectul unificării continentului este vinovat de asta, ci renunţarea la a-l finaliza, din motive meschine şi din lipsa de viziune a actualilor lideri politici.

PS. O precizare pentru trepanaţii care se mai rătăcesc pe acest blog, şi cred că au dat de un comunist. Nu e cazul. Iar dacă neuronul vostru prea odihnit e dispus să se mobilizeze, poate înţelegeţi că nimeni nu obligă pe nimeni să facă deficit de 3% din PIB sau peste, când economia creşte şi statul nu are nevoie de împrumuturi. Mai mult, este prioada în care se poate plăti o parte din datoriile suverane.

Depăşirea pragului de deficit de 3% din PIB este necesară în perioade de criză, care nu durează la infinit. Dar să-ţi refuzi o perioadă mai scurtă de criză, pentru a respecta o dogmă, pe care, ca boul, o mai pui şi în Constituţie, e semn de mare prostie. Pierzi mai mult decât câştigi, respectând-o. Iar în ultimii douăzeci de ani creşterea în Europa a fost mai mică decât cea din SUA, şi muuuult mai mică decât cea din China tocmai pentru că a fost încorsetată de criteriile de la Maastricht. Hai, pa!

Dumnezeu îţi dă suveranitate, dar...

Se tot discută, în contextul jocului pervers numit "salvarea Europei", despre nevoia unor noi cedări de suveranitate. Care discuţii, evident, nu puteau să nu determine reacţia, dură, a "suveraniştilor". Ei văd în aceste cedări succesive un proces care va duce la sfârşitul statului naţional. 

Iarăşi alergăm după cai verzi pe pereţi. Cedările de suveranitate au însoţit istoria statelor naţionale, într-o formă sau alta. Nu există suveranitate absolută. Sunt atât de multe probleme care trebuie gestionate colectiv, încât aceste cedări de suveranitate sunt inevitabile. Fără ele lumea nu ar funcţiona, ar fi mult mai instabilă şi mai periculoasă. Las' nici acum nu e cine ştie ce linişte şi stabilitate! 

Întrebarea este ce fac statele cu suveranitatea care le rămâne, ce este cu mult mai consistentă decât credem, şi decât încearcă să ne convingă suveraniştii că nu mai este. Cum gestionăm noi, românii, suveranitatea naţională, ce facem cu ea, la ce ne foloseşte? 

Să zicem că cei doi tembeli, Merkozy, reuşesc să impună înscrierea în constituţiile statelor membre ale UE a criteriile de la Maastricht. Să zicem că guvernul României nu va mai putea depăşi deficitul bugetar de 3% din PIB. Ce facem cu banii ăia, mai puţini, ce-i drept? Cum îi cheltuim? Că nu vin nici Bruxellesul, nici FMI, nici alţii, să ne spună ce să facem cu ei. Pe ei îi interesează doar respectarea criteriilor. Dacă ne încadrăm în cele trei procente din PIB cu deficitul, putem să cumpărăm cu banii borduri şi panseluţe cât să umplem UE cu ele! 

Priorităţile României noi le stabilim. Dar cât timp politicul este ocupat cu jefuirea banului public, iar cetăţenii se scarpină în cur şi aşteaptă să pogoare Sfântul Duh şi să schimbe lucrurile în bine, suveranitatea este doar o floricică stilistică în discursul unor tăntălăi. 

Evident, asta nu înseamnă că noile cedări de suveranitate, inevitabile, câtă vreme nimeni nu se opune celor doi tembeli, trebuie făcute cu ochii închişi. Scopurile şi limitele cedărilor trebuie negociate la sânge, pentru a obţine maximum de profit de pe urma lor. Pentru asta ar trebui să ai politică externă, viziune, o politică europeană şi preşedinte, premier şi ministru de externe, dar şi Parlament şi societate civilă. Ei bine, deşi există fizic, toate astea sunt nişte ficţiuni, ca putere de a influenţa evenimentele şi de a promova interesul naţional. Aşa că noi vom ceda suveranitate doar pentru că e la modă în UE, nu pentru că avem un plan, cum au alţii.

Dumnezeu îţi dă suveranitate, dar nu-ţi bagă în traistă...    

Prosteala merkozyană şi viitorul democraţiei în Europa

Sunt un eurofil, şi un democrat convins. Este motivul pentru care NU pot accepta prosteala merkozyană a "noilor tratate" şi a "constituţuionalizării" regulii de aur. Este vorba despre false soluţii pentru o problemă a cărei complexitate trece dincolo de standardele obişnuite în UE, meştera complicaţiilor de toate felurile. 

Este absurd să înscrii în Constituţie limite de deficit şi de îndatorare. Asta ar avea drept urmare, logică şi legală, criminalizarea acţiunii guvernelor, care, în cazuri excepţionale, nu pot depăşi în niciun fel deficitul bugetar de 3% din PIB. Ce facem: crăpăm, în caz de nevoie, doar de dragul unei viziuni de contabil cretin a cuplului Merkozy? În timp ce SUA şi China, alte naţiuni puternic industrializate, nu-şi impun astfel de cretinisme în Constituţiile lor,  şi pot folosi deficitele bugetare pentru a stimula creşterea economică, UE şi ţările membre se lipsesc de acest instrument, asta în condiţiile unei competiţii economice fără precedent, care se poartă la scară globală? Vi se pare că tipii ăştia sunt în firea lor? 

Mai e un lucru: pe noi nu ne întreabă nimic derbedeii ăştia doi? Noi, cetăţenii, care plătim pentru politica lor de căcat, pentru complicităţile lor vinovate cu mediul financiar-bancar, pentru corupţia lor neruşinată, noi nu suntem consultaţi? Noi nu avem dreptul să ştim ce pregătesc ăştia doi? Măsurile astea nu trebuie acceptate prin referendum? În fond, noi plătim nota, nu ei.

În plus, prin anunţul că lunar şefii de stat şi de guvern a eurozonei se vor întâlni pentru a decide în materie economică, Merkozy face din ţări precum România, care nu sunt membre ale zonei, ţări de mâna a doua în UE, şi din Comisie şi Parlamentul European doi figuranţi, lăsaţi pur şi simplu fără putere. Ni se spune că voinţa popoarelor nu mai contează. Nu cred că doi gândesc mai bine decât 27, sau decât 750, sau decât 450 de milioane. 

Şi apoi e o iluzie să crezi că ieşi din criză şi-ţi plăteşti datoriile cu programe de austeritate. Iar SUE nu pot deveni realitate până când diferenţele de dezvoltare dintre statele membre nu vor fi reduse drastic. Grecii, spaniolii, portughezii, chiar italienii, pentru asta s-au împrumutat. În loc să le fie admirate eforturile, care au dus şi la creşterea bunăstării nemţilor, francezilor, britanicilor, sunt puşi la zid. Dacă vrea să facă ceva pentru viitorul Europei, aici trebuie să se concentreze eforturile lui Markozy.

Azi USL, prin Victor Ponta,  a pus singura problemă de bun-simţ din ultima perioadă: care este mandatul Pulimii Sale la summitul de vineri al UE? Şi mai ales cine i l-a dat? Nu trebuia să se consulte cu toată lumea, putere şi opoziţie, cu societatea civilă? Nu trebuia să vină în faţa Parlamentului? Ţine şi asta de democraţie, de esenţa ei, de fapt. Mandatul primit de la cetăţeni nu este nici nelimitat, nici scos de sub controlul lor pentru patru sau cinci ani. Deci băsescu nu poate pleca la Bruxelles fără un mandat, anunţat public, şi nu poate decide doar de capul lui viitorul nostru. 

PS: e interesantă precizarea celor doi derbedei, anume că băncile, care s-au repezit ca tâmpitele să împrumute statele, că le veneau bani buni din asta, nu vor mai participa la pierderi, ca în cazul Greciei. Cu alte cuvinte, tot deranjul e pentru ca băncile să fie puse la adăpost de consecinţele propriilor lor tâmpenii. S-o găsi d'un pluton de execuţie pentru ăştia doi?       

Huo, idioţilor!

Cretinii care ne conduc ne iau de proşti! Acum câteva minute boul ăla care scrie cu oi pe dealuri imnuri de slavă Pulimii Sale, Gheorghe Flutur, ne spunea că Legea pe care îşi asumă răspunderea Guvernul priveşte DOAR comasarea alegerilor. Restul legilor electorale se vor modifica undeva la anu', după ce se schimbă Constituţia, pentru trecerea la un Parlament unicameral şi pentru limitarea numărului de parlamentari la 300. "Ne dorim ca în prima parte a anului viitor sa modificam Constitutia si sa respectam acel angajament luat in fata poporului in urma referendumului - Parlament unicameral si reducerea numarului de parlamentari."

Care era motivul comasării? Economii la buget! Păi, futu-vă muma-n cur de idioţi, cum pula mea faceţi economii, boilor? Dacă modificaţi Constituţia în Parlament, nu trebuie să organizaţi un Referendum, pentru aprobarea noii Constituţii? Şi el nu trebuie făcut ÎNAINTEA alegerilor? Adică vor fi tot două runde de consultări electorale. Adică pula economii bugetare! Adică sictir, jegurilor!

Spuneţi-o dracului p'a dreaptă: nu plecaţi de la putere decât morţi! Şi atunci ştim şi noi cu ce votăm...

Încă una!

Poate pentru voi biserica asta, răsărită în spatele Parlamentului, la câteva zeci de metri de amplasamentul măgăoaiei pe care o construieşte Economistul Şef al BOR, Mult Prea Fericitul Danel,  Catedrala Mântuirii Neamului Prost, nu e o noutate. Pentru mine e. Care e rostul ei? Nu erau biserici în zonă? Nu se construieşte bazaconia?

Suntem totuşi în ţara care a desfiinţat singură tot atâtea şcoli şi spitale câte au desfiinţat restul ţărilor foste socialiste din UE, într-un elan distrugător greu de stăvilit. Şi e doar începutul. E drept, comuniştii au dărâmat şi ceva biserici. Deşi dacă tragem linie şi adunăm, între 1947 şi 1989 s-au construit mult şi renovat mai multe biserici decât s-au dărâmat, dar BOR tace, ca să se dea persecutată. Dar ăia au construit şcoli, spitale, dispensare. Acum construim doar biserici. Poate după logica: "Fiecare popă cu biserica lui!" Şi cum producţia de popi pe cap de locuitor a crescut dramatic, e firesc să crească şi numărul bisericilor, nu?

E şi un bine în asta: măcar ălora morţi din pricina sistemului de sănătate are cine le face slujbă de înmormântare. Ar mai fi o mică problemă: nu mai sunt locuri în cimitire. Dar nu-i nimic: dărâmăm nişte şcoli sau spitale, şi facem cimitire în locul lor. Să muriţi bine!  

O diferenţă prea subtilă

Pentru o apocalipsă programată peste numai cinci zile, lumea, în general, şi Europa, în special, sunt al dracului de liniştite. Nimeni nu rupe uşa băncii, să-şi retragă economiile, în schimb asistăm la scene de isterie şi la adevărate lupte corp la corp în inepta "Vinere Neagră", care văd că a făcut pureci şi la noi, târgurile de Crăciun se deschid unul câte unul, pe unde nici nu gândeşti, iar un eveniment precum greva generală a funcţionarilor publici britanici e tratat cu indiferenţă, în schimb toată lumea este cu ochii pe o tută precum Kim Kardanumaiştiucum.

Marea speranţă a Europei, acea Europă care stă să se prăbuşească, se pregăteşte pentru ce-i mai rău, adică o nouă baie de sânge, precum WW I şi WW II, este Angela Merkel. Care, conştientă de marea răspundere care apasă pe umerii ei, a căzut cloşcă pe euro şi nu mai scoate un cârâit. În ăst timp toată lumea aşteaptă cu sufletul la gură ca sfinxul roşu-galben-negru, cu orătania bicefală pe târtiţă, să cuvânte şi să anunţe lumii planul salvator.

Care plan se naşte într-o totală lipsă de transparenţă, şi fără ca "salvaţii" să aibă vreun cuvânt de zis în privinţa planului! Planul nu are nimic în comun cu adevăratele probleme ale economiei europene, în general, şi cu acelea ale zonei euro, în special. Şi mai ales nu are nimic comun cu democraţia, mai mult, devine o ameninţare la dresa ei.

Problema "planului de salvare" nu va fi de natură tehnică, sau economică, nici măcar de natură socială. Nu, va fi o problemă de legitimitate democratică. Ascensiunea dreptei populiste europene, căreia îi aparţine cuplul Merkozy, a produs o mutaţie profundă în sânul Uniunii Europene: metoda comunitară a fost dislocată, şi înlocuită cu metoda interguvernamentală, sub pretextul că birocraţia bruxelleză căpătase prea multă putere, după cum o dovedeşte, nu-i aşa, Directiva care stabileşte unghiul maxim de curbură al bananei şi al castravetelui. 

Metoda comunitară era calea către Statele Unite ale Europei, nu metoda interguvernamentală, deşi adepţii celei din urmă-şefii de stat şi de guvern din cele 27 de ţări membre, care îşi vedeau puterea limitată de Comisia Europeană şi de Parlamentul European-jură acum pe un nou transfer de suveranitate. Da, dar către cine? Către Comisie, sau către Germania?

Pentru că metoda interguvernamentală a permis obişnuitele jocuri de putere dintre naţiunile europene, într-o Uniune ce aspiră la o construcţie supra-statală, care să treacă dincolo de identităţi naţionale exacerbate, dincolo de deconturi istorice şi de egoisme naţionale. În loc să punem transferul de suveranitate la temelia unei construcţii cu faţa spre viitor, transferul de suveranitate foloseşte doar afirmării Germaniei ca un hegemon al noii Europe, născută nu din proiectul părinţilor fondatori, ci din ambiţiile mici şi din lipsa de imaginaţie a unor epigoni, a unor pigmei politici. 

Ce legitimitate democratică are madam Merkel, ca lider de facto al Europei inter-guvernamentale?  Dacă Barroso are o astfel de legitimitate, fiind ales de un Parlament reprezentativ pentru ansamblul naţiunilor europene, dacă până şi ÎnPuii Mei(că nu-mi bat capul să învăţ cum îl cheamă pe "preşedintele" Europei) are legitimatea lui, dată de Tratatul Constituţional, madam Merkel are doar legitimatea alegerii ei de către naţiunea germană. Este dominaţia unei minorităţi restrânse(cele douăzeci-treizeci de milioane de nemţi care au votat-o) asupra a peste patru sute cincizeci de milioane de europeni.

Poate cineva accepta această dominaţie, fără să se revolte? Şi pentru care merite trebuie să domine Europa această minoritate, al cărei exponent este Merkel? Ce merite are Merkel? Succesul actual al Germaniei e unul conjunctural, şi este unul în pofida acţiunilor şi deciziilor de politică economică ale lui Merkel. Pur şi simplu madam, şi cei care o sprijină, n-au putut distruge suficient de repede capitalismul renan, pentru a-l  înlocui cu eşuatul, de acum, model anglo-saxon.

Nemţii au avut pur şi simplu noroc că imbecilii lor politicieni nu şi-au desăvârşit opera. Iar acum modelul capitalismului renan îşi dovedeşte virtuţile. Capitalismul renan pune accent pe reuşita colectivă, pe consens, pe preocuparea pentru termenul lung. Doar că nu aşa ceva ne propune Merkel, pentru că dacă ar face asta, tot am fi câştigaţi. Nu, ea ne oferă tot o viziune anglo-saxonă, altfel ambalată, care poate fi vândută graţie reuşitei capitalismului renan rezidual. 

Da, dacă Merkel ne va oferi un model de economie europeană bazat pe valorile şi principiile capitalismului renan, şi nu pe cele ale contabilităţii nemţeşti, asta ar putea fi un progres pentru Uniunea Europeană. Deşi nu cred că ar reuşi să impună acest model, câtă vreme metoda inter-guvernamentală lasă loc unui adevărat câmp de luptă între naţiunile europene. 

Aşa că salvarea nu vine de la nemţi, în schimb ar putea veni de la capitalismul renan, dar asta este o diferenţă prea subtilă pentru Merkel. Din păcate... 

O porţie de ipocrizie

Cu riscul de a fi dezagreabil, sau chiar odios, mi se face scârbă când citesc "scrisoarea celor 133" personalităţi din cultură, artă şi sport, care-i cer lui băsescu să nu promulge "Legea câinilor vagabonzi". Aş fi aplaudat gestul lor, dacă înainte de scrisoarea asta semnau una care-i cerea lui băsescu să nu promulge Legea Asistenţei Sociale, unde e vorba, totuşi, de soarta a cel puţin un milion de oameni. Aşa, nu pot decât să le transmit dispreţul meu profund. Asta ca să fiu politicos.

Până când nu vom ajunge să ne pese de soarta semenilor noştri, grija faţă de câini e pură ipocrizie. Dragostea de animale trece prin dragostea faţă de oameni. Una fără alta nu merge.

A dracului potriveală!

Se ia o ştire, de pildă asta despre ce va păţi Adrian Năstase, dacă va fi condamnat în dosarul inept numit "Mătuşa Tamara". Şi se plimbă, aproape identică, prin trei jurnale care, ce să vezi, sunt campioanele pupinbăsismului de presă:  unu, doi, trei. Ăia de la "Gândul" s-au obosit să-i ceară părerea lui Ponta, dar preiau şi ei ştirea aşa cum a dat-o "sursa", nu sursele din PSD. Care, dacă ar exista, ea, sursa, s-ar numi Mircea "Prostănacul" Geoană!

Şi cretinii se miră că ziarele lor nu se mai vând?

Să-i vedem: au coaie?

Opoziţia are acum toate motivele să facă ce-a zis: să se retragă din Parlament. MAI a publicat azi propunerea privitoare la comasarea alegerilor locale cu acelea parlamentare, sub pretextul "economiilor bugetare", deşi NU va fi nicio economie, cum demonstrează Pro Democraţia.  

Întrebarea este: au liderii opoziţiei coaiele necesare unei decizii radicale, cum este părăsirea Parlamentului?

Idioţii spun lucruri trăsnite

Eu, unul, m-am convins: dacă vreau să văd cum e românu' în starea lui naturală, lipsit de inhibiţii, citesc comentariile diverselor articole apărute în presa electronică, unde moderarea apare doar când îi dai prea tare la gioale Pulimii Sale, vezi HotNews. În rest e liber la orice!

Exemple:

• În Gândul, la articolul ăsta, un nene comentează: "Totusi curios cum o mare tara pravoslavnica ortodoxa sare in apararea unei tari musulmane . Cine se aseamana se aduna caci au ambele religii acelasi grad de inapoiere ceva de speriat . Toata super tehnologia de care dispune Rusia a fost furata de la occident in special de la savantii germani dupa razboi caci creierul unui ortodox mai ales daca e rus e prea neted ca sa inventeze ceva mai acatarii in afara de ceva moaste de pupat." Suntem europeni, ce pizda mă-sii! Plini de valori nobile, toleranţi, deschişi către diversitate!
• În Capital, tabloid economic(sic!), la articolul ăsta un alt nene, care semnează "Creştin", comentează: "Ba va incepe un razboi de o amploare nemaivazuta. Sfintii ne-au spus ca va fi un razboi mondial pentru distrugere. Doar dupa un astfel de razboi se poate instaura Guvernul Mondial. Si doar un astfel de razboi va aduce depopularea visata de elite. Vaccinurile, virusii si alte metode actioneaza mult prea lent. Ei vor sa omoare miliarde. Iar razboiul e calea.In plus de asta, dupa un astfel de razboi, supravietuitorii vor cere ei Guvernul Mondial, numai sa se puna capat razboiului. Fara asa ceva un Guvern Mondial ramane doar un vis care nu se poate imlini in urmatoarele sute de ani. Sfintii ne-au avertizat si toate avertismentele s-au adeverit." Bine, aici trebuie citite toate comentariile. Veţi înţelege că Oreste e un dulce copil nevinovat în materie teorii bizare...
• La un editorial delirant al unuia, Tâmpeanu, din RL, cineva comentează: " Cei care huiduie sunt ori derbedei platiti de lichelele din opozitie, ori inapoiati mintal, care au fost indobitociti de emisiunile mizerabile de la televiziunile mogulilor. Acesti inapoiati mintal confunda efectele crizei economice mondiale, cu efectele guvernarii. Acesti inapoiati mintal cred ca guvernul are o fabrica de bani, ca exista bani la buget, dar guvernul nu vrea sa majoreze salariile si pensiile. Acesti inapoiati mintal cred ca lichelele din opozitie ar avea de unde sa majoreze salariile si pensiile, ar putea reduce taxele si impozitele, ar putea crea mai multe locuri de munca. Sa nu uitam ca in 1990, aceeasi derbedei il huiduiau pe Coposu, incurajati de Petre Roman. EVZ trebuie sa explice cititorilor, in fiecare zi, pina va intelege si ultimul timpit, ca este criza economica mondiala, ca toate tarile au fost obligate sa adopte masuri dure de austeritate, ca guvernul a facut si face maximum posibil pentru atenuarea si inlaturarea efectelelor crizei economice mondiale. CNA-ul si CSAT-ul trebuie sa inchida imediat televiziunile mogulilor, adevarate oficine ale minciunii, calomniei, dezinformarii, intoxicarii si manipularii persoanelor cu un IQ foarte redus, dar care, din pacate, au dreptul sa voteze." Băiatul nici nu s-a mai obosit să aducă la zi comentariul, pe care, probabil, îl găsim şi pe undeva prin EVZ! Postacii din pivniţele PDL sunt o realitate! 
• În "Adevărul" continuă serialul "Revoluţia după Gregoire Ecrivain". Un articol îi este dedicat lui Mircea "Fă-te că Lucrezi!" Dinescu. La care un flăcău comentează: "Tot cu nisip in ochi ne dati. Dinescu era favoritul biroului 1 si 2. Facea parte din disidenta controlata de ovreiul mason Gogu Radulescu adus pe tancuri de rusi in 44 dupe ce fugise in Kazahstat. si amanta lui Ana Blandiana. Disienta aranjata de Moscova prin trupa de comando FULGERUL ce functiona cam peste tot in Europa. Anticipau sfirsitul si atunci iata ce faceau. Soacra lui Dinescu a platit cotizatie de partid la rusi pina in 89. Se pare ca sotia lui era amanta acestui ambasador olandez din cite se vorbeste. Acum omul este la CNSAS si ma intreb cine il sustine acolo fiind omul rusilor santajabil. A avut domiciliu fortat pentru a fi salvat nu ca fiind disidentul lui peste. Tara de tradatori fara curajul raspunderii in prim plan cu brucan, militaru , roman , magureanu, iliescu. 'nteles! Cum se vede, tot românu' s-a născut istoric!
• În EvZ, editorial semnat de Cărtărescu. La care un tip comentează: "Vedeti dvs, doamna, pe vremea stramosilor nostri daci, femeia daca se ocupa in general cu altele...Si stramosii nostri erau un popor mare, temut si respectat peste tot. Regatul lui Burebista era de o putere comparabila poate cu Roma...Da de ce va spun eu toate astea? Pentru ca femeia daca era respectuoasa, harnica, frumoasa, curajoasa si la locul ei si atunci dacii, indragostiti pana peste cap, se duceau la lupta cu inflacarare, ca aveau acasa niste comori nepretuite...De aia. Ei, ei, ei...femeia romanca de azi este putin deosebita: ma opresc la lipsa de respect , deocamndata. Fata de un barbat, fata de un scriitor, fata de un conational, fata de un coleg de forum, fata de orice...Chestiunea asta cu matul gros si cu hai pa este elocventa. Limbaj elevat, doamna, asta aveau femeile dace. Obraz gros, pe langa matul de rigoare,au unele, zic, unele femei romance de azi...De aceea, stimata doamna, vom sfarsi probabil inecati cu salam. Cu Florin Salam...Pentru ca o astfel de femeie isi va educa copiii in acord cu hai pa...Si ei, la randul lor, vor spune hai pa altora, pentru ca asa au auzit-o pe mama acasa... Va doresc toate cele bune, doamna." Ce vă spuneam eu despre românul născut istoric!

Asta e: idioţii spun lucruri trăsnite! 

O sărbătoare decentă, mediatizată indecent

Aşadar, ce am înţeles noi din ziua de ! Decembrie? Principala învăţătură e aceea că fasolea cu ciolan n-a fost niciodată tradiţie de 1 Decembrie!  Obiceiul ăsta prost ni se trage de la diavoleasca invenţie numită ProTv! Asta nu i-a împiedicat pe cei prezenţi pe lângă cazanele cu fiertura "divină" să se calca pe picioare pentru o porţie. Mai mult, la Primăria sectorului 2, sector fruntaş în întrecerea ciolănească, un nene, ameţit probabil şi de aburii ţuicii fierte, i-a sărutat mâna ciolănarului-şef, Pulimea Sa. Care nu şi-a făcut cum trebuie băiţa de mulţime la Arcul de Triumf, unde a fost huiduit, şi a venit la jupân Onţanu, om de bază, cu experienţă în domeniu, dobândită în Epoca de Aur, din care au venit şi bucătăresele care s-au ocupat de fasole. De data asta lucrurile au mers ca unse, şi nu i-a mai strigat nimeni "Ruşine!"

Fiara populară n-a putut fi domolită de cele 1,2 tone de friptură şi 600 de litri de vin, oferite de organizatori la Alba Iulia, drept pentru care şi boc şi-a luat porţia de huiduieli! 

Sigur că au fost şi momente decente. De fapt, decenţa a dominat sărbătoarea. Doar că la noi totul se tabloidizează, faptul divers vine înaintea faptului esenţial. De unde şi imaginea de indecenţă, de mizerie, de necivilizaţie. 1 Decembrie merită mai mult decât tratamenrtul ăsta mediatic degradant. Lucrurile se vor schimba doar atunci când vom fi, în fine, o naţiune. Până atunci mai e... 

Parada aeriană

Restul fotografiilor, aici.

Nicio urare

UPDATE: pentru prostul care-mi dă link către proza administrativă a Pulimii Sale. Îţi spune EvZ tot ce trebuie să ştii despre Ziua Naţională: cine împarte fasole cu ciolan.  Noaptea minţii!


Cu riscul de a fi înjurat, sau acuzat de lipsă de patriotism, azi nu fac nicio urare, de ziua naţională a României. Pentru că nu e nimic de urat. Când o să fim o naţiune, solidară, demnă, când o să ne amintim de idealurile Marii Uniri, se schimbă lucrurile. Câtă vreme rămânem o simplă populaţie, o însăilare de triburi, pierdem vremea de pomană!