Conştiinţa Unui Liberal de Stânga

Stafia votului uninominal

Consecvenţa în eroare este, se pare, caracteristica cea mai pregnantă a unei clase politice lipsită de viziune, care face din proiecte imposibil de realizat miză doar pentru că nu are de propus cetăţenilor României soluţii la problemele aflate pe agenda publică. O astfel de miză în lipsă de altceva mai bun este votul uninominal. Cu toate acestea, deşi Parlamentul are un morman de restanţe, deşi economia românească se confruntă cu o mulţime de greutăţi, deşi trebuie să dezbată şi să aprobe Tratatul Constituţional, ca să nu mai vorbim de pregătirea summitului NATO din aprilie în dimensiunea sa parlamentară, Birourile Permanente se reunesc să discute subiectul „votului uninominal.” Dacă ar fi vorba doar de înlăturarea obiecţiilor de ne-constituţionalitate formulate de Curtea Constituţională, ca răspuns la sesizarea lui Traian Băsescu, cel care a refuzat să o promulge, poate că obţinerea unui consens care să permită adoptarea Legii ar fi posibil. Dar nu este aşa. De fapt, ceea ce urmăresc Traian Băsescu şi parlamentarii din PD-L este schimbarea de fond a legii. Problema este că nici ei nu ştiu de ce ţin musai la varianta lor, dar în acest caz nu avem de-aface cu un calcul raţional, ci cu unul emoţional. Este pohta ce-a pohtit-o Traian Băsescu, ca atare este obligatoriu să se facă! Nimeni, nici din clasa politică, nici din societatea civilă, nu are curajul să recunoască un fapt evident: este prea târziu să se mai adopte acum o astfel de lege, care să-şi facă efectul la alegerile locale şi parlamentare din acest an. De altminteri, nici-un institut de sondarea opiniei publice n-a făcut până acum o cercetare care să simuleze alegeri în noua formulă, a votului uninominal, aşa încât partidele se îmbată cu apa chioară a unor sondaje care nu au nici-o relevanţă, pentru că analizele presupun păstrarea actualului mod de vot. Dacă Traian Băsescu şi Alianţa D.A. chiar doreau schimbarea sistemului electoral, făceau acest lucru în primele 100 de zile de guvernare, în perioada sprijinului celui mai puternic pentru noua guvernare. Dar, excepţie făcând introducerea cotei unice de impozitare, Alianţa D.A. nu a avut un program de reforme politice, economice şi sociale, pe care să-l promoveze în perioada de maxim sprijin popular. De fapt, Traian Băsescu avea în gând, pentru aceste 100 de zile, organizarea alegerilor anticipate, pentru a scăpa de „soluţiile imorale” gen PC, furios că nu reuşise să controleze şi Parlamentul, unde preşedinţii celor două Camere erau reprezentanţii PSD. Evident că, din acel moment lucrurile au scăpat de sub control şi au culminat cu momentul suspendării Preşedintelui României de către Parlament. Când acest deznodământ începea să se contureze, Traian Băsescu şi cei din jurul lui au redescoperit votul uninominal, în care au văzut un instrument pentru „pedepsirea” acelor parlamentari care vor fi avut tupeul să-l înfrunte, pe el, acest Zeus al politicii dâmboviţene. Ceea ce ni s-a vândut, mediatic, drept un instrument al reformării clasei politice, nu este decât un balsam pe orgoliul rănit al şefului statului, aflat în conflict cu toată lumea. Este ceva de genul: „nu sunteţi cuminţi, vă dau pe mâna poporului!” În paranteză fie spus, ”poporului” îi pasă tot mai puţin de hachiţele şi de ciondănelile politicienilor, iar modul lui de a protesta nu este prezenţa, ci absenţa de la urne! Ca să fim oneşti şi imparţiali, trebuie să criticăm în egală măsură pentru acest circ politic pe tema votului uninominal atât PSD, cât şi „societatea civilă”, alt actor alăturea cu agenda publică, alături de politicieni. Marele maestru al tuturor combinaţiilor, Viorel Hrebenciuc, alături de alţi „combinatori” de variate culori politice şi „apolitice”, au adus în discuţie subiectul votului uninominal, într-un scop la fel de egoist şi de blamabil: maximizarea câştigului electoral al PSD, imediat după acceptarea cererii de aderare a României la NATO, în noiembrie 2002, la Praga. Acelaşi egoism se manifestă acum în tabăra partidului prezidenţial, cunoscut şi sub numele de PD minus L, care, dacă luăm de bune afirmaţiile altui „combinator”, Valeriu Stoica, se va numi curând Partidul Popular. Şi atunci, cum poţi dovedi mai bine popularitatea de partid popular, decât câştigând la scor alegerile locale şi parlamentare? Nimeni şi nimic nu le garantează acestor „combinatori” că socoteala de acasă va avea bunăvoinţa să se potrivească, fie şi aproximativ, cu aceea din „târgul” urnelor de vot. Noutatea tipului de scrutin ar putea ţine pe mulţi acasă sau ar putea produce un număr mare de voturi nule. Apoi este imponderabila sistemului de recrutare a candidaţilor în colegiile uninominale. Dacă ne luăm după ce „elite” ne-au propus partidele în toţi aceşti ani, ar putea rezulta un Parlament de coşmar! Popularitatea sau notorietatea nu se transformă automat în vot pentru respectivul candidat. Rămâne de discutat şi problema nevralgică a delimitării circumscripţiilor uninominale. Cei care guvernează le vor decupa astfel încât să fragmenteze voturile adversarilor şi să maximizeze şansele lor de câştig. Scandal garantat! De altminteri am paria că şi dacă se pun de acord asupra celorlalte modificări, parlamentarii se vor împotmoli în nisipurile mişcătoare ale decupării circumscripţiilor, făcând imposibil de aprobat Legea. Aşa încât cel mai inteligent lucru pe care l-ar face toate partidele ar fi acela de a renunţa acum la această lege şi de a lăsa viitorului Parlament sarcina adoptării unei legi asemănătoare, după o dezbatere publică demnă de acest nume, cu argumente raţionale şi nu cu gânduri ascunse în legătură cu adevăratele motive ale promovării votului uninominal Personal, am susţinut şi voi continua să susţin punctul de vedere conform căruia democraţia reprezentativă se află într-o gravă criză de sistem, iar adoptarea unui alt tip de vot, cum este votul uninominal, nu ar face decât să accentueze această criză. Iar ca lucrurile să fie şi mai complicate, „societatea civilă”, care ar fi trebuit să fie un soi de moderator al dezbaterii publice pe tema crizei democraţiei reprezentative, contribuie, prin angajarea partizană alături de una sau alta dintre tabere, la adâncirea ei. Din păcate, stafia votului uninominal ne va bântui în acest an electoral, pentru că lui Traian Băsescu şi PD-L le convine să ţină cald subiectul, pentru a demasca împotrivirea „sistemului ticăloşit” la reforme. Numai că s-ar putea ca această stafie să-i bântuie şi pe ei, nu doar coaliţia anti - prezidenţială ad – hoc. Pe motiv de Adriean Videanu, ales, bine-mersi, prin vot uninominal, lucru care nu l-a făcut nici un bun primar, nici un politician onest. Dimpotrivă! De ţinut minte, pentru politicienii amatori: orice soluţie naşte noi probleme!