luni, 21 ianuarie 2008

Economia bunurilor simbolice
Am ezitat să abordez subiectul "Nokia", nu pentru că nu ar fi lipsit de interes, dimpotrivă, ci pentru că nu-mi plac reacţiile la cald, în care se trece repede de la argumente la invective. În sine, decizia firmei Nokia(apropo, eu nu voi boicota produsele ei, aşa cum fac o serie de politicieni germani, nici chiar dacă se va închide nou înfiinţata unitate de producţie de la Cluj) este una perfect legală şi previzibilă. Mai mult, fiind listată la Bursă, pun pariu că acţionarii firmei au aplaudat decizia, deoarece prevăd creşterea viitoare a profiturilor, prin scăderea costurilor cu mâna de lucru. Nu ar fi prima ocazie în care Bursele primesc cu entuziasm orice decizie de reducere a forţei de muncă, luată de firmele care au profit. Cred că nu aveţi dubii în legătură cu motivele! Trecem şi peste faptul că Germania, fiind în plină campanie electorală, politicieni, sindicalişti şi jurnalişti, toţi au supra-reacţionat în cazul deciziei firmei Nokia. Economia nu are cum să nu fie în chiar inima dezbaterii publice într-un an electoral, excepţie făcând România, care are alte priorităţi, cum ar fi rescrierea trecutului. Şi atunci, de unde această înverşunare? Dintr-o frustrare, generată, la rândul ei, de ignorarea realităţii. Frustrarea este legată de faptul că Germania îşi schimbă dramatic statutul de mare putere tehnologică şi de "mecanic-şef" al economiei mondiale. Nu s-au desfiinţat 2300 de locuri de muncă în industria textilă, şi nici în sectoare cu valoare adăugată mică, ce angajează de obicei oameni cu o mai slabă calificare sau necalificaţi. Nu, acum este vorba de sectoare de înaltă tehnologie, cu valoare adăugată mare şi cu salarii pe măsură. De bine, de rău, până acum Germania a reuşit să-şi păstreze, chiar şi în condiţiile mondializării, un sector industrial semnificativ, delocalizările fiind, cel mai adesea, excepţia, şi nu regula. Acum însă încep să se simtă efectele renunţării la ceea ce Michel Albert numeşte "capitalismul renan". Fascinaţia noilor generaţii de manageri şi de politicieni germani pentru modelul economic neo-liberal de esenţă anglo-saxonă are un preţ, care abia acum se developează, iar de deco0ntat îl decontează muncitorii şi comunităţile locale, care se văd obligate să gestioneze adevărate sinistre sociale, în condiţiile în care pierd resurse bugetare importante. Nu este de mirare că, în aceste condiţii, Partidul Social-Democrat german se radicalizează la stânga şi-şi recuperează liderii marginalizaţi, inclusiv pe Gerhard Schroeder, un Gerhard Schroeder mai bătăios ca niciodată pe teme sociale. De fapt, indiferent de faptul că vorbim de "capitalismul renan" sau de "capitalismul anglo-saxon", luăm cunoştinţă de faptul că nu suntem pregătiţi pentru mutaţiile pe care le induce deja ceea eu numesc "economia bunurilor simbolice". Spre deosebire de capitalismul industrial, care a dominat secolele 19 şi 20, capitalismul bunurilor simbolice, care se manifestă mai vizibil în acest doment doar în dimensiunea sa financiară, este, prin definiţie, unul "nomad", care călătoreşte, cel mai adesea, cu viteza luminii, în căutarea profitului maxim. Nu mai este un capitalism "naţional", legat de un sistem de valori politice, morale şi etice, şi nici de legităţile economiei clasice. Este puternic depersonalizat, aproape invizibil, ceea ce-l face şi mai temut.
Merită să acordăm o mai mare atenţie mutaţiilor pe care le va produce economia bunurilor simbolice în societate şi sistemul de valori morale, politice şi etice. Mai mult, trebuie să ne întrebăm dacă o investiţie precum cea făcută de Nokia la Cluj este o binecuvândare sau o povară. Pentru că dacă ea nu ne aduce mai aproape de cerinţele noii economii a bunurilor simbolice( în cazul de faţă însemnând creşterea capacităţii autohtone de inovare tehnologică şi de producere a unui alt bun simbolic, softul pentru comunicaţiile mobile), nu peste multă vreme vom protesta, la rândul nostru, împotriva firmei Nokia şi vom vitupera "capitalismul nomad". Adică mult zgomot pentru nimic! ,

Niciun comentariu: