Cum să ne pișăm pe democrație

 

 

Simplu: se formează o Curte Constituțională din slugi șantajabile, și dementul de la Cotroceni face iar ce vrea pula lui. După care se hăhăie satisfăcut, se mai râgâie o sticloanță de alcooluri fine, se mai pune țara la cale cu țiitoarea, se mai citesc niște transcrieri de interceptări de la SRI, și se pleacă, satisfăcut, în concediu. Pentru că, la rândul lui slugă la puternicii de moment ai lumii, se simte intangibil. Ceea ce pentru unul ca el e dătător de orgasme multiple...Pentru noi se repetă un coșmar totalitar. Dar cine suntem noi, să le pese Pulimii  Sale și mai marilor lumii de noi? Democrația nu este decât o himeră, în lumea de azi. Și răul abia începe... 

La ce folosește Parlamentul

 

 

Pentru cei care nu au aflat încă: Parlamentul NU dă butelii, NU încheie contracte de investiții, NU construiește șosele, NU trimite la băi sau la tratamente în străinătate, și, în general, NU e mama răniților, și nici mașină de tocat banii. Cu toate astea, care îi fac pe români să fie tot mai convinși de inutilitatea lui, faptul că avem încă un Parlament este cea mai bună garanție că bruma aia de drepturi și de libertăți de care ne mai bucurăm există și se respectă.  Dacă vrem o nouă dictatură, e simplu: Pulimea Sa abia așteaptă să ne fericească, pe post de ceaușescu II.   De noi depinde...

Țara arde, baba se piaptănă...

 

 

Nu, nu mi-a trecut scârba de ceea ce se întâmplă în politica românească. Dacă scriu ceva sdespre ea, e pentru că văd că România nu reușește să producă NICIO alianță funcțională, atunci când este vorba de guvernare. Toate sust bune în Opoziție, și un dezastru când ajung la Putere. Așa a fost cu CDR, așas a fost cu ADA, așa e cu USL. De ce? Simplu: Ca și partidele componente, toate aceste construcții au avut un singur scop: să ajungă la putere, pentru a se bucura de fructele ei. Atât, și nimic mai mult. Cetățenii care i-au votat sunt dați iute uitării.

 

Ajunsă la Putere, USL a început să fie minată din interior de veșnica suspiciune dintre părțile componente: ”O fi luat îla o halcă mai mare decât mine? Osul ăluia e mai suculent și cu mai multă măduvă?” Astea sunt dilemele pesediștilor, liberalilor și conservatorilor. Proiecte, programe, strategii? Cui îi pasă? Accesul la banii publici e esența!

 

Și atunci, de ce m-aș mira că și-au ales drept miniștri persoane controversate, neprofesioniste și ineficiente? De ce m-aș mira că Parlamentul e o legumă? Că votarea modificărilor la Constituție a fost amânată pentru la toamnă? Că regionalizarea e în impas? Că ICR nu mai are șef? Că în economia gestionată de Guvern lucrurile merg anapoda? Că una decide Guvernul și alta apare în Monitorul Oficial? Că...mă rog, completați și voi pe linia punctată.

 

Coabitarea nu are nicio vină în afacerea asta. Că băsescu ar vrea să vadă USL destrămat, e una. Dar pe de altă parte nu știe ce să pună în loc, că țara trebuie guvernată. A mai avut o guvernare PSD-PDL. Și ce, a funcționat? Ar funcționa o alianță PNL-PDL? De ce? Ce s-a schimbat de pe vremea lui Tăriceanu? Mă tem că el este primul interesat de menținerea USL, pentru că nu are ce pune în loc, nu de altceva. Porcăria aia de partid ”prezidențial, la care lucrează, nu decolează nici de frică, și nici nu va decola.

 

De fapt, toată lumea de pe scena politică este în impas, pentru că, realist vorbind, dacă se destramă și USL, se consumă TOATE formulele Posibile de alianțe guvernamentale. Mai rămâne un puișor de dictatură militară, ca alternativă. Dar la felul în care arată Armata, mai bine NU!

 

În toată această afacere, veriga slabă este Antonescu. Și, implicit, PNL. Paranoia anti-băsistă îi împiedică pe liberali să judece limpede. Antonescu nu are nici acum un profil de președinte. Felul în care a condus Comisia pentru modificarea Constituției, și amânarea votului până în toamnă, lucrează împotriva lui. Cum împotriva lui lucrează, din prostie, Antenele, dar asta e o altă poveste.

 

Chiar dacă Ponta face și el greșeli(nu, aia cu coabitarea NU este o greșeală, este cinism politic pur!), este avantajat de capacitatea partidului din spatele lui de a acționa și de a se mobiliza. Pur și simplu oamenii știu ce vor, și cum să obțină ceea ce vor, că și asta e o problemă pentru liberali!

 

Oricum, România este într-o situație extrem de delicată. Iar nebunul de la Cotroceni nu găsește nimic mai bun de făcut decât să schimbe agenda publică, promovând un Referendum aiuritor, pentru ca impasul politic să fie și mai mare, depășit doar de furia cetățenilor împotriva clasei poltice. O clasă politică aiuritoare, care funcționează după principiul ”Țara arde, și baba se piaptănă!” Ce poate fi mai minunat?! 

 

 

Porcul, cea mai bună legumă?

 

 

Cretinismul numit FB mă calcă tot mai tare pe nervi. Nu doar că nu poți edita postările, dar și dacă faci corecțiile înainte de a posta, tot cum vrea el apare textul Așa că mă văd obligat să refac textul postat pe FB aici, pentru a-l putea citi cum se cuvine.  Așadar:

 

”Prieteni, oricât vi s-ar părea de ciudat, și oricât ar crede unii că sunt foarte bun prieten cu ceafa de porc și cartofii prăjiți, sunt, nu de ieri, de azi, un mare consumator de legume și fructe. În copilărie am ”păscut” ani buni prin grădina bunicilor, și la țară rar vedeai carne pe masă în cursul săptămânii. Iar puiul se tăia mai ales cu ”ocazia” vreunei boli, când era făcut supă! Să te întremeze!

 

Dar ce salate de castraveți cu mujdei de usturoi și cu mărar, peste care se punea oțet de prune! Ce pâine la țest! Ce ciorbe de fasole, făcute în oale de lut! Bunică-mea a refuzat sistematic, până spre sfârșitul vieții, aragazul, butelia și oalele metalice! Untul îl făcea în casă: bătea putineiul! Singurul vas metalic pe care îl folosea era o corcitură între tigaie și oală, cu trei picioare și coadă, turnat din fontă, în care se făcea o extrem de gustoasă-deși bizară!- omletă, cu verdețuri, mălai și lapte, plus ce mai dădea Dumnezeu, care se făcea în buza sobei cu lemne, pe  jar. Oricum, grădina era plină de legume, și de ierburi aromatice. Soiuri pe care acum nu le mai găsim, din păcate... 

Aceeași bunică era și o foarte bună țesătoare. De cum venea toamna, într-o odaie era montat războiul de țesut, care se strângea primăvara, când începea lucrul la câmp. Așa că vara sucala, pe care se făceau suveicile, folosea drept frigare, când se nimerea să se taie vreun pui, pentru nepoți, evident.. 

 Fructe nu prea erau în grădina lor: un dud, un păr, care făcea niște pere văratice, mălăiețe, dar extrem de parfumate și de gustoase, și nelipsitele prune, că d-aia suntem în zona Piteștilor! Poate un zarzăr, dar nu sunt sigur. La un moment dat, de gura tatălui meu, au apărut în grădină și câteva vițe de vie. Nu-mi amintesc să fi mâncat struguri din ele. Acolo unde se făcea compostul, pe grămada de bălegar și de resturi vegetale, creșteu și ciuperci. Nu sunt sigur că știau dacă sunt comestibile sau nu, dar am supraviețuit!

 
Dar, pentru Dumnezeu! Toate legumele și fructele alea aveau gust! Și așa venim la ce mă doare! Anul acesta, după mulți ani, reușesc să mănânc din piață roșii cu gust de roșie. Nenea de la care le cumpăr spune că e un soi salvat-cred că vroia să zică șutit-de la fosta stațiune de cercetări de la Vidra. În rest, tot ce-am cumpărat nu are gust! Din caise ar fi ieșit o excelentă salată de roșii, cireșele și piersicile nu sunt comestibile. Acum stau și mă uit la un pepene galben, cumpărat de la ”țărani”. Arată a pepene, dar atât. Mă codesc să-l tai; îl mai las să se coacă, îi dau o șansă să fie pepene!

 

Știți care-i nenorocirea? Că și țăranii au început să folosească soiurile create pentru hipermarketuri, și la legume, și la fructe. Degeaba îmi spune ăla de-mi vinde că e de la Voinești sau de la Pietroasele, dacă și-a înlocuit merii sau cireșii cu soiuri de hipermarket. N-am făcut nimic, și dau și o cârcă de bani, că, de, e de la țărani.

 

Mă gândesc să mă întorc la ceafa de porc. Doar că nici porcul nu mai e ce-a fost. Are gust de orice, numai de porc, nu! Așa că e momentul să inventeze ăștia haleala în pastile, să știm dracului o socoteală... 

 

Despre o arestare prea mult

       

        Arestarea lui Sorin Alexandrescu, managerul Intact Group, relevă două aspecte, care trebuie subliniate. Primul privește speța în cauză. Între RCS-RDS, cel care a reclamat ”șantajul”-deși nu ni se spune care este contractul semnat de ei cu Intact prin șantaj-și instituția de presă condusă de Sorin Alexandrescu există nu mai puțin de 11 procese în civil. Nu fac eu analiza acestui contencios de natură comercială. Deși practicile necurate ale RCS-RDS au fost reclamate de consumatori și de furnizorii de conținut, nimeni să-i întrebe de sănătate sau să se deranjeze să cerceteze abuzul de poziție dominantă în raporturile pe care îl au cu furnizorii de conținut, etc.

    Din senin, cineva din RCS-RDS reclamă un ”șantaj”, după ce s-a aflat existența unui contract cel puțin ciudat între RCS-RDS și Mitică Dragomir, șeful Ligii Profesioniste de Fotbal, cel care a vândut drepturile de difuzare a meciurilor din Liga I, meciuri care fac și ele obiectul contenciosului cu Intact.

        Normal ar fi fost ca DNA să nu intervină atâta vreme cât Justiția este sesizată deja și sunt procese în curs. Nu e foarte clar dacă în acest caz, când este vorba de două entități economice strict private, DNA are jurisdicție. Există Parchetul General, există DIICOT. Era mult mai firesc ca una dintre cele două instituții să se ocupe de ”șantaj”.

        DNA nu și-a făcut un bine, pentru că acum este acuzat de intimidarea unui trust de presă critic atât cu Traian Băsescu, cât și cu DNA, mai ales din cauza felului în care Direcția a intervenit în procesul electoral de anul trecut, de la referendum, când iarăși și-a depășit limitele competenței.

        Așa venim la cel de-al doilea aspect, mult mai grav decât primul. Este vorba de respectarea garanțiilor procesuale, respectiv a drepturilor și libertăților cetățenești. Nu este prima oară când DNA nu respectă nici procedurile, nici drepturile procesuale, când merge la intimidare. Aceste ridicări de pe stradă, aceste rețineri și apoi Arestări ”preventive” cu nimic justificare sunt, la rândul lor, o formă de șantaj asupra celor presupuși inculpați. ”Îl băgăm la răcoare, și spune tot!” este semnul faptului că a construi dosare doar pe ascultări are limite. Și din această cauză DNA a avut destule insuccese în instanțe.

        DNA a început să se comporte ca și când ar avea un statut de imunitate și impunitate. Nimeni nu a răspuns pentru încălcările legii, făcute de procurori, nici pentru încălcarea drepturilor celor cercetați. O astfel de instituție are toate șansele să devină una totalitară, lucru de nepermis într-o democrație. Se pare că au uitat că ”Nimeni nu e mai presus de lege”, și cu atât mai puțin cei chemați să aplice legea. Din păcate CSM nu dă niciun răspuns celor care acuză DNA, dar și alte instituții ale Justiției, de erori sau de abuzuri.

        Mă tem că astfel de comportamente abuzive sapă cel mai periculos încrederea în justiție. Iar lipsa de reacție a CSM agravează situația justiției în ochii cetățenilor.

        Din punctul meu de vedere, această lipsă de reacție duce la creșterea presiunilor cetățenilor asupra politicienilor, pentru a interveni în Justiție. Lucru care nu este posibil, până la un punct. Chiar dacă puterile în stat sunt separate, există și principiul controlului reciproc, pentru că altminteri în loc de o putere totalitară, monarhia absolută, pe vremea căreia s-a enunțat principiul separației, am avea trei puteri totalitare. Nu cred că e cazul, indiferent de motive, să ajungem la așa ceva.

        Dacă Justiția se transformă într-o putere totalitară, ei bine, politicienii vor fi obligați să intervină, pentru că așa cer cetățenii. Cum spuneam, nu doar în România se aud deja astfel de cereri. Uităm că, fără cetățeni, fără suveranitatea lor, niciuna dintre puteri nu ar funcționa legitim. Toți cei citați sunt în slujba cetățenilor, și nu cetățenii sunt supușii lor.

        Eu cred că, dincolo de faptul că vorbim despre un manager din presă, unui cetățean i s-au încălcat niște drepturi. Și suntem obligați, din perspectiva valorilor care guvernează o democrație, să reacționăm. Cetățeanul Sorin Alexandrescu are niște drepturi, garantate de Constituție, și nimeni nu poate justifica, în niciun fel, încălcarea acestor drepturi.

        Cred că suntem într-un moment extrem de delicat, în ceea ce privește funcționarea justiției. Numirea noilor șefi la Parchete ar fi trebuit să se reflecte în modul în care se comportă instituțiile pe care le conduc. Mă tem că răul a fost făcut deja, și nimeni nu mai poate schimba comportamentul abuziv al unora din Justiție.

        Știu că oalele sparte le va plăti premierul, pentru că a nominalizat șefii Parchetelor. Este injust, și neconform cu realitatea. În procesul de numire intervine și CSM, dar și Președintele României. Ultimilor doi le revine principala responsabilitate pentru felul în care funcționează Justiția. Și nici CSM nici Președintele României nu apleacă urechea la ceea ce reclamă cetățenii. Din păcate.

        Surprinde lipsa de reacție față de starea reală a Justiției din partea societății civile. Nu cred că reprezentanții ei confundă condamnarea unor oameni din politică-discutabilă și neconvingătoare-cu o justiție performantă. Dacă fac această confuzie, atunci este grav.

        Reforma Justiției devine o urgență. Intrarea în funcție a celor patru coduri nu mai poate întârzia. Trebuie găsite mijloacele financiare și umane pentru asta. Costul întârzierilor ar fi mai mare decât costurile implementării lor acum. Ar fi o dovadă că USL gândește și acționează altfel decât vechea putere.

Anunț pentru proști

 

 

Pentru toți proștii care cred că punctele de vedere pe care le exprim au o unică motivație, anume faptul că sunt sluga lui Dan Voiculescu: nu, nu sunt plătit de Voiculescu! Și când eram plătit, asta în urmă cu vreo 15 ani, eram plătit de Tucă, iar plata era ca și când n-aș fi fost plătit. Așa că a se scuti! Mai puneți-vă dracului mintea la contribuție. Or fi și alte motive pentru care scriu ce scriu, cum ar fi sila de o țară care și-a ratat șansele, pentru că cei mai mulți cetățeni ai ei au muci în loc de creier. E o explicație, nu?

România băltește...

 

 

Știu, postez tot mai puțin pe blog. Și nici pe FB nu prea mă omor cu prezența. Dar încerc să înțeleg ce se întâmplă cu noi, și, mărturisesc, nu îmi iese. Cu, sau fără USL, cu, sau fără băsescu, România se mișcă tot pe tradiționala traiectorie, numită plastic ”pișatul boului”. Adică ceva ce nu poate fi descris în mod rațional de nimeni, pleacă de nicăieri și duce nicăieri.

 

Despre ce să scriu, până la urmă? Despre o clasă politică biscisnică, incapabilă să ofere un proiect de viitor societății? Despre o societate atomizată, incapabilă de solidaritate? Despre o democrație formală, din care lipsesc cetățenii? Despre un capitalism de secol XVIII, hai, început de secol XIX, despre o țară ruptă în două, una, mai mică, și care cu chiu, cu vai, se târăște spre secolul XXI, iar alta, mai mare, care se duce veselă spre Evul Mediu, în aplauzele ”tradiționaliștilor”? Am mai scris. Și ce dacă? A interesat pe cineva cu adevărat?

 

Să scriu despre regionalizare? A scris unul, Lovinescu pe numele lui, înaintea mea, despre formele fără fond. Deși poate mai potrivit era să-i amintesc pe Tristan Tzara și pe Eugen Ionesco. Sau despre ”revizuirea Constituției”? Care revizuire rezolvă ce? Nu se va mai rezuma ”politica” la o ordinară și lipsită de orizont luptă pentru putere? Despre criza din PNL? Păi, când n-au fost ăștia în criză? Când nu s-au păruit, în numele libertății de exprimare, cu gândul la țâța statului? Despre Nuțica, regina pedelistă, care vrea s-o roiască spre un nou partid băsist? Despre partidul de stânga-dreapta, PSD, veșnic pe trei cărări ideologice, niciuna de stânga? Despre ruperea USL? Trebuie să fiu tâmpit! Să se rupă! 

 

Nu sunt pesimist. Nici optimist nu sunt. Pur și simplu nu-mi mai pasă. Sună al dracului de urât, dar asta este situația. Știu că unii vor fi dezamăgiți de poziția mea, alții mă vor înțelege, vreo câțiva mă vor înjura. Dar ce pot să fac?

 

Dacă mai scriu, veți avea ce citi. Dacă nu, asta e: înseamnă că România băltește, și eu odată cu ea...

Voi, cei care trăiți în țara asta...

 

 

Voi, cei care trăiți în țara asta, lăsați orice speranță că veți fi guvernați decent și responsabil, că veți apuca vreodată să trăiți cât de cât de demn, că va exista solidaritate și un loc pentru fiecare, că oamenii pe care îi alegeți vor lucra întâi pentru voi, și apoi pentru ei, că banii voștri vor fi administrați decent și onest. Nu aveți de ce spera, pentru că nimănui nu-i pasă de voi. O spun cu sufletul greu: aici nu mai e de trăit. Faceți pe dracu în patru și plecați, cei care mai puteți. Nu vă uitați înapoi! Nu merită! Nu pierdeți nimic. Mai mult, așa vă puteți salva sufletul. Aici împietrește!

Aniversare, sau comemorare?

 

Anul ăsta, ca niciodată, nu îmi este clar despre ce e vorba, despre o aniversare, sau de o comemorare, când este vorba despre Ziua Europei. Proiectul european este în criză. O criză artificială, care nu are corespondent în criza economică pe care o traversăm cu toții, membri și ne-membri ai Uniunii. Criza economică nu este decât un pretext pentru Germania, care dorește să-și impună cu orice preț viziunea imbecilă despre viitorul Europei. Din păcate, nu are cine-i da o ripostă pe măsură. Marea Britanie, altă țară care trăiește, ca și Germania, în trecut, crede că poate să se descurce pe cont propriu, și tot face gălăgie pe tema retragerii din Uniune. Franța este condusă de un nevolnic, care nu știe pe ce lume trăiește, Italia și Spania își revin cu greu din căcatul în care au fost băgate de politica dementă a Germaniei, iar cei din Est, România inclusă, nu îndrăznesc să sufle în fața lui madam Merkel.

 

Parcă ar fi CPEx în zilele fatale pentru Ceaușescu, cele dintre 15 și 22 decembrie 1989, când toți vedeau că șandramaua se duce dracului, dar nimeni nu avea curajul să-l bage în pizda mă-sii pe Iubitul Conducător și Geniu al Carpaților, și să-i spună că înainte de interesul lui e interesul României. Cum nimeni nu-i spune cele de cuviință lui Merkel, înțeleg că-i revine lui Obama onoarea de a-i bătea obrazul cancelarei la întrunirea G 7, spunându-i că ce-i prea mult strică, cu trimitere la ”austeritate”.

 

Sunt un pro-european convins. Și un democrat la fel de convins. Deficitul de democrație, oricât de ”lemnos” ar suna sintagma, este adevăratul pericol la adresa viitorului proiectului european, și nu criza economică. Crizele, mai lungi sau mai scurte, vin și pleacă. Nu e asta prima, și nici nu va fi ultima pe care o vom traversa, ca membri ai UE. Dar niciodată în istoria ei UE nu a fost condusă totalitar, ca acum, când deciziile se iau în dezastrul numit Consiliul European, decizii care NU pot fi sancționate de nimeni, și unde Merkel se comportă precum Ceaușescu în CPEx.

 

UE are nevoie de o reformă de fond a instituțiilor sale la vârf. Ne place sau nu, PE trebuie să capete puterile care-i lipsesc acum, inclusiv dreptul de a controla efectiv Comisia Europeană. Iar Consiliul European ar trebui să fie desființat, pur și simplu. Sau construit un mecanism care să-i controleze deciziile, și să le sancționeze când se impune acest lucru. Iar Președintele European să fie președinte, adică să fie ales direct de cetățeni, ca și Președintele Comisiei Europene. UE este un proiect al cetățenilor europeni, pentru cetățenii europeni, și nu unul pentru niște elite tot mai opace și mai disprețuitoare. Dar ce știu eu?

 

Așadar, aniversare sau comemorare? Mai meditez...  

Sărbători fericite!

Sărbători fericite tuturor!

R.I.P. 1 Mai! Nicii micii n-au mai rămas de tine...

Acum, că PSD și UE și-au dat mâna și au scos micul și berea din ”meniul” zilei de întâi de mai, ce ne mai leagă de ziua asta? Nimic! Partidele de stânga dorm în cizme sau fug ca dracu de tămâie de ”moștenirea comunistă” a zilei-dovedind cretinism și gravă incultură!-sindicatele au încăput pe mâna unor mafioți siniștri, iar clasă muncitoare nu mai există. Așa zișii ”corporatiști” mai au până să se comporte ca o clasă, și să-și facă din 1 Mai zi de luptă pentru drepturi. Iar restul a devenit o masă amorfă, care tace și încearcă supraviețuirea. Așadar, R.I.P. 1 Mai! Nici micii n-au mai rămas din tine...

Ce ne spune nouă băsescu

 

 

Ieșirea lui băsescu, în seara asta, a avut un singur scop: să lanseze campania electorală pentru europarlamentare a PPE în România(faptul că PPE înseamnă acum nu doar PDL și UDMR, ci și Mișcarea Populară sau Forța Usturoiului e doar un amănunt). PPE riscă să și-o ia zdravăn în freză(bine, nu va singurul lovit!), pe motiv de austeritate. Și atunci nu există decât o linie de apărare: ”austeritatea a funcționat, suntem salvați, nava a fost adusă în port!”

 

Ca un lider populist ce se află, băsescu a făcut și un exercițiu de pupat poporul în cur, cu ”omagiile” lui referitoare la suferințele românilor, care au suportat cu stoicism ”austeritatea”, pentru ca acum să-i guste fructele. Care fructe, însă, că ea nu ține de foame, nu ține de cald, nu generează locuri de muncă, alungă milioane de oameni din țară, lasă în ruine sistemele de educație, de sănătate, de protecție socială? E băsescu atât de idiot să creadă că toate astea vor fi uitate, de dragul înscrierii în deficitul bugetar negociat cu CE și cu FMI?

 

Nimeni nu trăiește cu gândul că viața lui trebuie să fie subordonată imperativului menținerii echilibrelor macroeconomice. Cu ce s-ar deosebi asta de comunism, de modul de gândire de atunci? De fapt, ni se spune că între cele două sisteme nu există, în esență, prea mari deosebiri, doar că în comunism societatea era ceva mai echitabilă. Gândirea totalitară n-a dispărut, și-a schimbat doar înfățișarea și discursul, iar liderii actuali manifestă același dispreț față de democrație și de voința cetățenilor ca și liderii comuniști, dacă nu mai rău.

 

Evident, discursul lui a fost și o pledoarie pro domo. E din ce în ce mai obsedat de ceea ce se va scrie despre el în cartea de istorie. Pentru românul de rând asta este ultimul lucru care contează. Pentru toată ceata de băsiști, mai mult sau mai puțin intelectuali, este un lucru fundamental, pentru că și-au legat numele de băsescu, și sunt judecați în funcție de el. Așa că vor pune umărul la construcția statuii lui băsescu din manualul de istorie. Mașina de propagandă se va ambala în lunile care urmează. Și iarăși tâmpeniile dementului vor oculta dezbateri importante, și în primul rând pe aceea a noului priect național. Care, măcar teoretic, ar trebui să fie intrinsec noii Constituții. În loc de asta vom prinde muște împreună cu băsescu. Spor la treabă!   

Dreapta gândirii abjecte

 

 

Cretinul ăsta crede că austeritate=muncă, și că Europa creșterii economice este Europa leneșilor! Dobitocul nu înțelege nimic din ce se întâmplă în lumea asta. Mintea lui e plină de căcat! Crede imbecilul că aproape 50 de milioane de europeni sunt leneși? Crede că peste 25 de milioane de tineri sunt niște nemernici, care fut timpul și vor să trăiască din pomană?

 

Bă, jigodie! Ai îngrijit în viața ta un bătrân? Pe tac-to? Pe mă-ta? Știi ce înseamnă asta? Păi, ca să se angajeze cineva la curul unui bătrân, trebuie să fie plătit. Cum primele au fost tăiate ajutoarele sociale și pensiile, din ce să-și plătească bătrânii un ajutor în gospodărie, jigodie? Din ce, mă, ticălosule, când ei nu mai au bani de mâncare și de medicamente?

 

Crede cineva că România are doar câteva sute de mii de șomeri? Dacă nu existau supapele emigrației economice și cea a muncii la negru, adică circa 5 milioane de români care muncesc, dar nu plătesc nimic în țară, mai mult, consumă servicii sociale, eram deja în plină Revoluție, cu boii precum economistu lu pește ghilotinați!

 

De ce nu muncesc occidentalii în agricultură și în construcții? Unu, pentru că au un grad extrem de ridicat de urbanizare și de mecanizare a agriculturii, deci NU mai au țărani și nici fermieri. Muncile sezoniere le fac, de cel puțin cinci decenii, imigranții. Doi, au un grad ridicat de educație, și tinerilor li se râde în nas, spunându-li-se că sunt prea calificați pentru jobul solicitat. Capitalismul a distrus o mulțime de locuri de muncă valabile pentru acești tineri. În general, capitalismul ăla pe care îl pupă în cur jigodia a distrus zeci de milioane de locuri de muncă în Europa, în goana sa după maximizarea profitului. Parcă era vorba, în contractul ăla social, că capitaliștii(sic!) generează locuri de muncă, cu sprijinul statului, direct și indirect. Au ciordit banii, și au distrus și mai multe locuri de muncă!

 

Gândirea de dreapta, nu doar în România, a ajuns pe culmile abjecției. În loc de proiecte, de soluții, ni se servesc injurii la adresa celor pe care un capitalism iresponsabil și veros i-a adus pe culmile disperării. Și n-am să plâng de mila nici unui cretin din ăsta, care va fi călcat în picioare de mulțimile disperate. Îți vor merita soarta cu vârf și îndesat.    

Cine stabilește standardele?

Un idiot m-a reclamat că am postat, într-un anumit context, legat de aprobarea căsătoriilor gay în Franța, și al manifestațiilor violente care au urmat votului, o fotografie a lui Robert Mapplethorpe. Care circulă bine-mersi pe net, a fost expusă în mari muzee și a apărut în albume de artă. Nu contează! FB are standarde, frate! Și te blochează, în numele moralei lor superioare!

 

Întrebarea este: cine stabilește standardele? Și de ce un sex de femeie ar fi acceptabil, și unul de bărbat, nu? Că nu era nimic pornografic într-o fotografie de artă. În schimb e plin FB de pornografie, și nu se mai bășică nimeni. Eu m-am săturat până peste cap de ipocrizie! Ca atare, mă citiți și voi când mi-o debloca Țucă-l Benga contul!

 

Asta e fotografia, și comentariul era ceva de genul: ”În onoarea bravilor parlamentari francezi, prezentați...arm!” O fi fost politic incorect?

 





 

Un Congres inutil

 

 

Mâine și sâmbătă PSD are Congres. Un Congres, ca mai toate ale partidelor, destinat baterii în cuie, pentru o vreme, a raporturilor de putere din interiorul partidului. Care Congres sigur nu va aduce nimic nou în materie de identitate ideologică, de doctrină, de proiect politic. Nu, și de asta nu stârnește interesul nimănui. Care ar fi miza unui post de vicepreședinte? Ce puteri are el, cu adevărat, în ierarhia de partid? Cui îi pasă că X sau Y sunt vicepreședinți în PSD, câtă vreme acum la butoane sunt doi oameni: Ponta și Dragnea? Peste doi-trei ani vor fi alții, dar asta nu va schimba cu nimic lucrurile în partid. Ce a adus în PNL schimbarea lui Tăriceanu cu Antonescu? Ce a schimbat plecarea lui Boc și venirea lui Blaga în fruntea PDL? Și atunci, de ce ne mirăm că arată cum arată politica românească, iar țara este guvernată vai mama ei?

 

Nu trag concluzii, că e inutil...  

România lichelelor fără frontiere

 

 

Iar o săptămână dilie, în care agenda publică a fost total ignorată de presă și de politicieni. România a ajuns să trăiască un soi de perpetuă ”noapte a cuțitelor lungi”, în care cei angrenați în lupta pentru putere își iau gâtul unii altora pe unde apucă, fără menajamente și în dispreț total față de ”pulime”, care a ieșit de mult din sfera de interes a guvernanților.

 

Dacă în legătură cu băsescu și lichelele lui nu-mi fac de mult iluzii, am crezut că ăștia din USL au înțeles ceva din ceea ce s-a întâmplat în guvernarea băsescu-boc, și vor avea decența să se comporte altfel, să aplece urechea și la spusele ”pulimii”. Ți-ai găsit! Un bolnav de orgoliu, Antonescu, a găsit el momentul cel mai potrivit să pregătească ruperea Uniunii, visând să reunească ”dreapta” și să nu mai guverneze cu ”comuniștii”. Crezând că așa poate profita de pe urma derutei din PDL. Deocamdată nu profită decât pescuitorii în ape tulburi, și lichelele politice fără frontiere.

 

Voiculescu și gașca lui de yesmani de la A3 găsesc și ei că acum e momentul potrivit să îl linșeze mediatic pe Ponta, pe motiv de RTv și de luptă pentru audiență cu alte lichele, cele plătite de Ghiță Sebastian, patron din noua generație de lichele securiste.

 

În ăst timp alte găști de lichele își iau gâții în CSM, prin parchete sau judecătorii, prin ministere și alte instituții, chiar și prin servicii. Nici prin PSD nu e liniște, dar ăștia își taie beregățile pe mutește și cu mai mult stil. Vorba vine!

 

Dacă De Gaulle se plângea că nu poate conduce o țară care produce nu mai puțin de patru sute de soiuri de brânză, România este de neguvernat pentru că produce mai multe soiuri de lichele decât francezii soiuri de brânză. Fiecare cu ce poate!

 

Mă veți întreba ce e de făcut. Nu știu. Democrația nu funcționează, vocii pulimii i se răspunde cu tradiționalul gest obscen cu deștu. Pentru o izbucnire de mânie nu sunt coapte condițiile, și, spre deosebire de epoca ceaușescu, emigrația reprezintă o puternică supapă de siguranță pentru lichelele care ne conduc, indiferent de culoarea lor politică. Rămâne un soi de băltire, în care pe noi ne doare în cur de guvernanți, și pe ei de noi...    

R.I.P. Thatcher

 

 

Nu mi-a plăcut nici izbucnirea de veselie a unora la moartea lui Thatcher, dar nici valul de osanale ridicat de mai toți ”dreptacii” de pretutindeni unui personaj care, în politică, a reprezentat tot ce poate fi mai odios în ”capitalism”. A murit un om, pe care vârsta și boala îl transformaseră într-o ruină, un om care nu mai făcea priză cu realitatea. Tăcerea e cea mai bună atitudine. Omul Thatcher să se odihnească în pace! Politicianul Thatcher poate fi judecat oricând; de fapt, verdictul a fost dar chiar din anii în care tăia și spânzura, la conducerea Marii Britanii. O Mare Britanie pe care a schimbat-o, dar nu în bine.

Apoi, nu ea, și nici Reagan, nu au doborât comunismul. Momentul 1989 nu este cel al unei ”eliberări” a Estului, ci al unei alte subjugări, este momentul trecerii lui sub biciul neo-liberalismului. Idioții care manifestau în tot Estul pentru ”libertate” nu-și revin nici acum, și nu recunosc că în locul libertății au dat peste o nouă servitute, și mai a dracului decât cea din ”comunism”. Nu admirația esticilor față de ”capitalismul popular” promovat de ”Doamna de Fier” a dus la schimbarea din 1989, ci un lent proces de disoluție a capitalismului de stat. Acum vedem, exemplul chinez fiind elocvent, că, lăsat să se dezvolte, și permițându-i-se să aibă acces la toate piețele, capitalismul de stat din Est ar fi ajuns să îngroape capitalismul așa-zis de ”piață liberă”, o altă mizerie propagandistică.

Să fim onești: Thatcher nu a fost decât o slugă, sluga celor cu bani, care conduc cu adevărat Marea Britanie, și ea a pus statul britanic fără ezitare în slujba intereselor lor, în detrimentul cetățenilor englezi. Mai mult, a folosit subordonarea față de interesele SUA pentru a încerca refacerea, pe cât posibil, a Imperiului Britanic, participând, și ea, și urmașii ei, la tot felul de aventuri militare.

 

Neo-liberalismul anilor Reagan - Thatcher nu a produs nici mai multă prosperitate pentru toți, veniturile clasei de mijloc din Marea Britanie, SUA și din Occidentul european scăzând continuu din anii 80 ai secolului trecut, nici o lume mai bună, mai pașnică și mai democratică. Distrugând sindicatele, cei doi au dat o lovitură mortală democrației. Lăsându-se corupți de cei bogați, guvernând exclusiv în numele lor, cei doi au demolat democrația reprezentativă. Au reușit să șteargă diferențele între partide, fiind cu toții, de facto, în situația de a nu mai avea alternativă politică. Suntem acum în prezența unui regim politic cu partid unic chiar și în vechile democrații. Care mai este deosebirea între conservatori și laburiști în Marea Britanie, între democrați și republicani în SUA?

 

Avem ce reproșa politicianului Thatcher, această ”Doamnă de Fier”. Ei îi putem ura să ”Ruginească În Pace!” Omul Thatcher are dreptul să se odihnească în pace, ca oricare dispărut dintre noi...

Un rău necesar

 

 

Nu, n-am să-l acuz pe Ponta de trădare. Pentru un motiv extrem de simplu: el trebuie să guverneze nu în abstract, ci în niște condiții concrete. Care înseamnă și băsescu la Cotroceni, și Macovei mâncând căcat la Bruxelles, și angajamente aiurea luate de portocalii în numele României, și multe, multe altele. În aceste condiții, pe care le cunosc bine și Antonescu, și Voiculescu, și membrii sectei anti-băsiste ”Martorii Antenei 3”, singurul lucru care se poate face este să construiești diverse compromisuri, pentru a putea schimba ceva.

 

Deși nu pare, nominalizarea unor posibili șefi la Parchete a spart gașca lui Morar de la DNA, care a ajuns, cu binecuvântarea lui băsescu, nu doar un soi de poliție politică, ci și un pericol pentru democrație. Și a spart-o cu omul, Kovesi, și cu mâna lui băsescu, aia care va semna decretele de numire! Mie nu mi se pare asta chiar o înfrângere pentru Ponta, dimpotrivă! A ieșit din dispozitiv principala sculă băsesciană de luptă împotriva USL. Ponta trebuie felicitat, nu înjurat! Și, cu mânuța lui Kovesi, care, acum, după ce și-a luat porția de înjurături de la Morar, are și ea niște polițe de plătit, vor fi scoși de urechi și alți băsiști grav. Ce e rău în asta?

 

Deja încep să se vadă rezultatele acestui compromis. Un fost lider al PDL este acuzat de SRI de distrugerea economiei. Până acum dosarul lui a zăcut sub curul lui Morar. Cum vi se pare? Aștept să văd ce zice Morar, care are conferință de presă la ora 11. Dacă alege confruntarea cu Ponta și băsescu, în numele ”independenței justiției”, nu-l văd bine! Dar deloc bine! Refuzul lui de a da curs reclamațiilor guvernului Ponta nu pledează în favoarea lui, dimpotrivă. Sincer, mi-l doresc în cătușe pe Morar! Ceea ce se poate întâmpla, mai repede decât ne-am aștepta. 

 

Coabitarea este un rău necesar. Politica nu se face în spațiul virtual, în condiții ideale. băsescu este un dat. Noi n-am fost în stare să ducem la capăt ceea ce au început alții, adică destituirea lui băsescu. Știam de existența pragului, oricât de nedrept și de vârât pe gât de UE ar fi fost el. De ce n-am votat mai mulți, să trecem pragul? De ce au stat atât de mulți acasă? De ce nu acceptăm că unora nu le pasă, iar alții chiar cred în băsescu? 

 

România trebuie guvernată. Dacă pentru asta Ponta e obligat să-i facă unele concesii lui băsescu, asta e, trebuie să le facă. Pentru că și cu băsescu, și fără băsescu datoriile externe sunt alea care sunt, și trebuie plătite, cu sau fără băsescu economia europeană, de care depindem mult prea mult, este în picaj, sănătatea este tot subfinanțată, la fel și educația, sărăcia este tot acolo, și cruntă. Nu se pot rezolva doar prin dispariția lui băsescu. N-am învățat nimic din dispariția lui ceaușescu? 

 

Ponta trebuie să se întoarcă la agenda publică, și, folosind Constituția și legile țării, să readucă puterea lui băsescu, extinsă ilegal și anti-constituțional de slugile lui de la CCR, în limitele constituționale. E un drum mai lung, dar mai sigur. Iar anti-băsiștii extremiști sunt rugați să-și consume frustrările strict în cadru privat, și să nu le mai transforme în instrumente de presiune asupra guvernării. Nu poți face din frustrări politici publice. 

 

Nu cred că USL a fost votat doar din ură față de PDL și de băsescu. Ar fi îngrozitor! Nu, eu cred că USL a fost votat pentru a face niște lucruri, care să vină în întâmpinarea nevoilor și așteptărilor oamenilor. Va fi judecată după felul în care împlinește aceste așteptări și satisface aceste nevoi, și nu după cât de artistic i-o trage lui băsescu. băsescu e deja istorie, și dacă dă și el din lăbuțe, asta e, trebuie să demonstreze că mai există. USL trebuie să guverneze cu gândul la viitor, nu la trecut. Iar Ponta are mai multe în comun cu viitorul decât băsescu. Și asta e o realitate de care trebuie să ținem cont...

Despre transparență în numirea procurorilor șefi

Atât! Mă cunoașteți, deci știți că urăsc ipocrizia!

 

Cât privește ”dramele” unora din USL, mă doare în cot de ele. Sunt dramele unor politicieni care și-au uitat de mult menirea. Pentru ei politica a devenit un scop în sine, o formă golită de conținutul esențial, servirea binelui public, oricât de firav ar fi el în România. Cât despre linșajul mediatic la care este supus Ponta, el are o explicație: băsiștii i-o trag la ordin, ”prietenii”, tot la ordin, că Voiculescu are și el niște polițe de plătit lui Ponta. Sigur, toți servesc interesul public, vezi poza de mai sus. 

 

Deci, trasparență, da?



Care ruptură?

 

 

N-am avut chef de scris zilele astea, care au continuat mizeria politicii românești. Eu, de mizeria asta sunt sătul până peste cap. Nu mă apucam de scris dacă nu vedeam că toți o țin langa cu ”ruperea PDL de traian băsescu”, tâmpenie care face din blaga un veritabil anti-băsist! Hai să fim serioși! Ne batem singuri joc de noi, dacă ajungem să credem propaganda asta jegoasă!

 

 

blaga nu a fost și nici nu va fi vreodată altceva decât un apendice al sistemului ticăloșit, organizat și condus de traian băsescu, și asta nu de ieri, de azi. blaga a avut ce a avut-că între timp i s-a blegit fermitatea-cu Fecioara din Pleșcoi. udrea a fost, în felul ei inimitabil, piaza-rea a pedelicilor. Eșecul PDL a început de la București, unde tartor a fost ea, în ultimii ani. blaga nu a avut nimic împotriva lui băsescu, cel care l-a făcut principalul său consilier prezidențial, apoi ministru de interne, și chiar șef al PDL. Se cunosc prea bine, și se șantajează reciproc.

 

După alegerile de sâmbăta trecută, și după un scurt popas pe la Realitatea Tv, a mai auzit cineva de el? A mai scos blaga vreun diftong? La fel, după comedia aia de la perdeluță, și după ridicolul ”nașterii” Mișcării Populare, a mai zis băsescu ceva de PDL și de blaga? Până și Nuțica rămâne în partid, să-l reformeze din interior!

 

băsescu NU s-a rupt de PDL, și nici PDL de băsescu. După ce băsescu și-a consumat criza de nervi, determinată de refuzul partidului de a accepta în fruntea lui un om care se identifică până la confuzie cu sine, dar nu pentru că ar vrea să scape de el, ci pentru că ar prefera originalul unei copii proaste, au început toți să gândească realist, și la rece. Și le-a dat cu minus, dacă se rup unii de ceilalți. Mișcarea Populară s-a născut în deplin ridicol, și a murit imediat după naștere, altă construcție ”de dreapta” nu se vede la orizont, și dacă nu trag toți la vâsle și nu dau apa cu canciocul, se duce dracului șandramaua cât ai zice ”udrea”!

 

 Sigur, situația asta nu va face din PDL un partid normal, și nici nu-l va determina să performeze. Căderea va continua, chiar și dacă USL va face greșeli la guvernare. Procesul de împăcare a PDL cu cetățenii români va fi lung și complicat. PNȚ-CD nu a reușit să facă asta. PDL speră că acest lucru se va petrece și în condițiile în care rămâne legat de băsescu. De unde nevoia unei împăcări a lui băsescu cu românii. Lucru prea puțin probabil, câtă vreme președintele României continuă să se poarte ca ultimul derbedeu politic, să ignore agenda publică, să provoace conflicte, să certe cu toată lumea și să jignească pe toată lumea.

 

PDL ar putea continua și fără băsescu, doar că nu are încă liderul care să provoace această necesară ruptură, adică unul neșantajabil. De fapt, de asta tace blaga: pentru că băsescu a început deja să-l șantajeze. Întrebarea este: există cineva neșantajabil, capabil să se pună în fruntea PDL? Mă tem că nu. Și atunci? Atunci își vor consuma frustrările în grup, și vor continua împreună. Până unde? Până la distrugerea partidului, cel mai probabil. Ar fi fost altfel cu udrea? Da, în sensul în care PDL s-ar fi prăbușit și mai repede decât sub conducerea lui blaga. În fond, alegându-l pe blaga în locul lui udrea, pedeliștii au ales doar o lungă agonie...

Adevăratul urmaș al PCR

 

 

 

Așa cum scriam cu ani buni în urmă, prin 2007, traian băsescu este adevăratul urmaș al lui nicolae ceaușescu. Cele petrecute în ultima vreme cu și în PDL mă fac să afirm că și acest partid, condus fără scrupule de traian băsescu, și folosit fără rușine pentru atingerea obiectivelor sale personale, este unicul urmaș al PCR.

 

Ca și PCR, și PDL este un partid oportunist, fără ideologie, un partid care a urmărit un singur scop: luarea și exercitarea puterii. PCR nu a fost un partid de stânga, nici marxistă, nici ne-marxistă. PDL nu a fost, la rândul lui, nici partid de stânga, nici partid de dreapta. PCR a început ca un partid stalinist, deci totalitar, a continuat ca un partid tiermondist, în anii ”liberalismului” ceaușist, și a sfârșit ca un partid totalitar, odată cu ceaușescu. La fel și PDL: a pornit ca o dizidență fesenistă, a continuat ca un soi de partid social-democrat, cu un program ultra-liberal, care a eclipsat la acest capitol partidele de ”dreapta” din guvernarea CDR, PNȚ-CD și PNL, și a trecut, în 30 de secunde, de la stânga la dreapta, la comanda lui băsescu.

 

PDL a fost un partid minor, ca și PCR. O conjunctură bizară, și veșnicul oportunism românesc, au făcut din PDL, pentru puțină vreme, un partid obez. Ce căutau 4 milioane de oameni în PCR? Unde au dispărut toți în noaptea dintre 22 și 23 decembrie 1989? Câți dintre ei erau cu adevărat de stânga? Nu mă obosesc să repet întrebările și pentru PDL...

 

Sigur, putem continua cu analogiile, inclusiv în privința rolului nefast jucat de existența unor Elene în viața lideruilor PCR și PDL. Dar ce folos...Realitatea este că avem în fața noastră un partid totalitar, cu un lider, chiar dacă informal, totalitar, lipsit de ideologie, de proiect, care nu știe decât un lucru: cum să folosească puterea în folosul celor de la vârful lui. Cum nu mai poate fi la putere, el se destramă ca un fum.

 

Ca și PCR, nici PDL nu-și mai are locul în viitorul politicii românești. Or fi fiind odioase, în anumite aspecte ale acțiunilor lor, atât PSD, PNL și PC, om avea destule de reproșat lui Ponta, Antonescu, Constantin și Voiculescu, dar măcar sunt partide, și se comportă ca atare. PDL e doar un epigon al PCR, și încă unul prost. Din partea mea, cu cât dispare mai repede, cu atât mai bine pentru toți. Cât despre băsescu, el se îndreaptă cu pași mari către spitalul de nebuni, unde va sfârși târând un pantof cu sfoara, și scriind scrisori parlamentului de pe Marte...

Jocuri de putere

 

 

Prieteni, a trecut și Convenția Națională a PDL. Care, dincolo de rezultate, arată un lucru despre care am tot scris, și care explică aspectul mizerabil al politicii românești: totul se rezumă la o luptă pentru putere, în care nu-și au loc nici valorile, nici programele și nici scrupulele. Nici ieri nu a fost altceva la PDL. Mai mult, intervenția lui traian băsescu, insistența cu care a promovat-o pe udrea, n-au făcut decât să toarne gaz peste foc. Previzibil, a câștigat, destul de strâns, Vasile Blaga. Doar că nu știu la ce o să-i folosească această victorie, dacă, după gestul teatral de despărțire de aseară, băsescu rupe partidul, și-și face o ”nouă construcție de dreapta”. Adică o jucărie, cu care să facă el ce vrea, așa cum a făcut cu pedeleul condus de boc.

 

Ar fi absolut inutil să socotim acum cine rămâne cu Blaga, cine pleacă la băsescu. Atâta vreme cât e doar un joc de putere, totul se bazează pe un calcul de oportunitate. Și în acest moment astfel de calcule sunt greu de făcut. Cert este un lucru: PDL a ieșit foarte slăbit din această confruntare internă. Asta înseamnă un singur lucru: aripa Blaga a PDL este mai pregătită ca oricând pentru o construcție alături de PNL. Antonescu abia putea să-și ascundă bucuria pentru rezultatele de ieri. Frunzăverde chiar a fost o achiziție care produce dividende.

 

Cred că acum, în PNL, se fac tot mai multe calcule privitoare la momentul ruperii USL. Nu sunt convins de sinceritatea încrederii peneliștilor în soliditatea construcției numite USL, și în continuitatea ei. Întrebarea este dacă, aritmetic vorbind, PNL poate guverna cu PDL, sau, mă rog, cu ce rămâne din el în Parlament. Este compatibil naționalismul afișat de PNL cu o guvernare alături de UDMR, de ale cărui voturi va avea nevoie, mai mult ca sigur? Bun, PDL va putea fi un intermediar între liberali și udemeriști.

 

Urmează o perioadă de instabilitate politică, dacă PNL se decide că vrea mai mult decât are acum. Și sunt destui liberali cărora le plouă în gură după țâța bugetului de stat. PSD nu pare foarte conștient de pericolul pe care îl reprezintă victoria lui Blaga. Poate pierde totul în câteva zile. Cu atât mai mult cu cât, în acest moment, traian băsescu este total destabilizat, și nu prea mai contează în ecuația puterii.

 

Un joc de putere s-a încheiat, dând startul altuia, la o scară și mai mare. Agenda publică a lipsit și de la Convenția PDL, lipsește și din prioritățile guvernării actuale. Prețul îl plătim noi, nu ei, politicienii. Un preț care nu poate fi suportat. Economia este în continuare în stare gravă, problemele sociale se agravează, cele din justiție, la fel. Statul este mai slăbit ca oricând, iar încrederea cetățenilor în el, la cel mai mic nivel posibil.

 

România nu mai are un arbitru, o ancoră de stabilitate. Președintele României este o epavă politică, societatea civilă, o ficțiune, de solidaritate națională nici vorbă, politicul este total discreditat. Fiecare se descurcă așa cum poate. Viitorul nu mai interesează pe nimeni. Iar din prezent cu greu mai putem evada.

 

Până la urmă singurul victorios este traian băsescu. În fond, haosul a fost proiectul lui, și i-a ieșit...        

 

O țară bolnavă de elitele ei: România

 

 

 

Mâine se deschide la Paris un Salon al Cărții, unde invitată de onoare este România. Ce și-au zis niște unii de la noi, care îl au pe Nașul de la Cotroceni în suflet și portofelul gol, după ce au fost înțărcați de la bugetul ICR: ”acum e momentul răzbunării!” Și uite așa au pus de-un scandal epic, un ghiveci din care nu puteau lipsi ”plagiatul” lui Ponta și ”stalinismul” lui Marga. Ca să nu mai toarne gaz peste foc, Ponta a renunțat să se ducă la Paris.

 

”Intelectualii lui băsescu” își freacă mâinile fericiți. I-au tras-o lui Ponta! De fapt, sunt cretini: i-au tras-o României, nu lui Ponta. Și pentru că veni vorba: voi aveți cunoștință de o singură acțiune în favoarea românilor, venită din partea jegurilor morale Pleșu, Patapievici, Liiceanu, Cărtărescu și compania? A scos vreunul un singur cuvânt în favoarea românilor din Italia, din Germania, din Marea Britanie, când toți turnau căcat în capul lor? Cărtărescu o freacă prin RFG. I-a apărat pe românii care muncesc din greu acolo, adesea discriminați și tratați ca niște sclavi de patroni veroși? A determinat vreun intelectual german să i se alăture în apărarea concetățenilor lui?

 

Ați auzit de o singură acțiune de solidaritate la care să participe nesimțiții ăștia? Ei sunt solidari doar cu Bugetul de stat, de la care au tot primit stipendii. Lor le pute ”mahalaua ineptă”. Curul lui băsescu, nu!

 

Nu e nici prima, și nu va fi nici ultima oară când spus un lucru, extrem de trist: țara asta este bolnavă de elitele ei. Ca să se vindece ea, trebuie să se însănătoșească în primul rând elitele ei. Câtă vreme vom avea în loc de elite niște ”boieri ai minții”, nombriliști și fără cea mai mică legătură cu poporul căruia îi dau, cu dispreț, lecții, nimic nu se va schimba în România. Din păcate acest divorț între elite și popor este unul care pare definitiv. Nu știu cum ar mai putea fi posibilă reconcilierea...  

Schimbarea care n-a schimbat nimic

 

 

Atmosfera din România este tot mai deprimantă. Schimbarea din decembrie 2012 nu a schimbat, practic, nimic. Credeți-mă, nu pentru a le vedea mutrele în Guvern lui Vosganian și Niță am votat eu, ci pentru schimbarea radicală a politicilor economice și sociale, precum și pentru revenirea la o normalitate, acceptabilă pentru situația de fapt a României, în Justiție. Și ce avem?

 

Păi, politicile neo-liberale impuse de FMI României nu doar că nu sunt corectate, ci amplificate de actualul guvern, care nu știe cum să mai intre în grațiile celor care conduc, de fapt, România. Îl las de o parte pe băsescu: omul este nebun, în sensul propriu al cuvântului, și se va comporta ca atare. Pe mine mă interesează o guvernare care se spune că ar avea în componență și un partid de stânga. Ce dracu e de stânga în programul ăsta de guvernare? Privatizările pe bandă rulantă? Licențierile din sistemul public? Demantelarea sistemului public de educație și de sănătate? Politicile sociale care accentuează polarizarea? Unde sunt echitatea și justiția socială?

 

Aș accepta toate astea, dacă aș vedea că nu există alternativă la acest tip de politici, și, cu toate costurile lor, ele dau rezultate. Din păcate nu au dat și nici nu au cum da rezultate, nici la noi, nici la alții. Alternative, da, există, dar pentru a le folosi, trebuie să renunți la dogme, să te lupți cu dogmaticii, să-ți pui mintea la contribuție și să obții sprijinul oamenilor pentru ele.

 

Sunt atâtea resurse umane și materiale nefolosite în România, atâtea oportunități ratate. Și nimănui nu-i pasă. Politica s-a redus la forma ei rudimentară: lupta pentru putere de dragul puterii. Și schimbarea Constituției, și regionalizarea sunt, înainte de orice, instrumente ale luptei pentru putere. Ele nu cred că răspund nici unei nevoi reale a cetățenilor sau a agenților economici. Ca și în politică, și adesea din cauza ei,  și în Justiție lupta pentru putere a devenit principala preocupare a magistraților. Ca atare actul de justiție a trecut nu pe plan secund, ci este ultimul pe lista preocupărilor slujitorilor ei. 

 

Așadar, până la urmă, unde e schimbarea, și în ce constă ea? Că eu nu văd nici schimbare, nici roadele ei...

Nimic interesant

 

 

Nimic interesant, într-o țară care ar trebui reconstruită de la un cap la altul. Avem un președinte și un premier, plecați creanga la Bruxelles, ca să aibă de unde veni, avem tot felul de decervelați/te, care confundă medicamentul cu orava și demnitatea cu slugărnicia, avem baroni locali care se încaieră precum chiorii, pentru a deveni baroni legionari, avem procurori care le-o trag judecătorilor, și judecători care le-ar trage-o procurorilor, dar n-au cum, deocamdată, un Parlament în care există o super-majoritate care o freacă mai dihai ca ăia din opoziție, o opoziție care stă în blockstarturi, tot s-o deschide sezonul de migrații, un partid care stă să se rupă, pentru a face pe plac țiitoarei președintelui, țiitoare ce se visează mare politician, avem o intelectualitate publică ce pare în sevraj, după ce a pierdut sinecurile de la stat, o Biserică Ortodoxă lacomă și înapoiată, care e doar cu ochii după bani și cu curul la credincioși, megalomană și plină de ifose, intolerantă și talibană, și cetățeni care și-au uitat demnitatea și obligațiile de cetățeni, pentru că n-au știut vreodată ce înseamnă să fii cetățean, și așa mai departe. Și ne mirăm că ne merge cum ne merge...  

Între ipocrizie și servilism, Schengen

Prieteni, ieri nu am avut nervi să scriu despre discursul lui băsescu în Parlament. Care ne-a bătut iar la cap cu Spațiul Schengen. Ceea ce ni se oferă, inclusiv de băsescu, este un penibil spectacol al ipocriziei acelor state din UE care vor o revizuire a Tratatelor, inclusiv a Tratatului privind Spațiul Schengen, în funcție de nevoile lor. Pentru a nu fi acuzate că nu respectă angajamentele pe care și le-au luat, nu doar față de România și Bulgaria, au profitat de existența MCV pentru a trage de timp. După cum a reacționat Germania, sprijinită de Olanda și de Finlanda, devine clar un lucru: vom fi acceptați în Schengen doar după ce se va ajunge la modificarea tratatelor, în sensul limitării libertății de circulație în UE.

Ceea ce a fost șocant în intervenția ministrului de interne german privește referința la sărăcie. Se acreditează ideea că libertatea de mișcare în UE este funcție de gradul de sărăcie al cetățenilor. Cu cât sunt mai săraci, cu atât libertatea lor de mișcare trebuie să fie mai mică, pentru a nu-i deranja pe bogații Europei cu sărăcia lor. Ceva de genul ăsta spun și britanicii, care vor să introducă un soi de cauțiune, de câteva mii de lire, pe care o depui la intrarea în Marea Britanie, ca semn că vei pleca de acolo după cele trei luni legale de ședere. Nu pleci, ești expulzat, și pierzi și cauțiunea.

Deja nu mai vorbim nici de corupția din România, nici despre cerșetorii rromi, nici despre MCV, ci despre respingerea actualului model de integrare europeană. Statele bogate din UE vor o nouă organizare a Uniunii, care să implice mai puțină solidaritatea cu națiunile mai puțin dezvoltate, mai puțină libertate de mișcare, mai mult control al nucleului bogat asupra celorlalți membri. Este triumful egoismelor naționale și al politicilor populist-extremiste de dreapta. La așa ceva s-a ajuns prin privilegierea Consiliului European în defavoarea Parlamentului și Comisiei Europene. Deciziile luate în Consiliul European au accentuat fenomenele centrifuge, egoismele naționale și politicile discriminatorii. Din păcate...

De ce a reacționat așa cum a reacționat Traian Băsescu, cel care a legat aderarea de MCV? Pentru că știe despre faptul că nu MCV este problema, ci lipsa consensului în privința modificării Tratatului Schengen, și vrea să profite de pe urma confuziei pentru a elimina din Guvern niște oameni care nu-i plac lui, din diverse motive. Referirea lui la sacrificarea a doi-trei corupți din guvern este simptomatică. Așa ne-a spus și despre nevoia de a-l sacrifica pe Năstase pe altarul Schengen. S-a întâmplat ceva dacă AN este la închisoare? Nimic, în afara faptului că a fost confirmată acuja că se face justiție la comandă politică. Să zicem că se va face ”sacrificiul” cerut de Traian Băsescu. Nu se va întâmpla nimic! Pur și simplu va scăpa el de niște tipi incomozi, și atât. Mâine-poimâine are să ne spună că nu majoritatea trebuie să conducă, dacă vrem să intrăm în Schengen, sau orice altă năzdrăvănie care i se năzare. La limită, de ce nu, poate spune că democrația ne încurcă la primirea în Schengen.

Sincer, m-am săturat! Mi s-a aplecat de la atâta ipocrizie din partea occidentalilor și de la atâta servilism și lipsă de demnitate din partea lui băsescu!

Succesuri, Pulimea voastră!

 

 

Prieteni, sigur sunt tâmpit! Altminteri aș înțelege ce legătură are băsescu traian cu dreapta, și cum ar putea reconstrui el drepta, după ce nu va mai fi la Cotroceni. E drept că neputința mea are o explicație: nu știam că a face contrabandă cu ”zgârci”, a fi instruit ca ofițer de informații militare, șef al unei antene DIA la Anvers, a fi șef al unui partid de stânga, membru al Internaționalei Socialiste(ipostază din care a devenit președinte) te califică drept om de de drepta și factor coagulant al dreptei. Dar dacă în România sunt suficienți proști care să creadă asta, de ce nu? Îi urez numai succesuri!