Nu-mi plac bilanțurile. Inevitabil, ele sunt subiective, parțiale și lipsite de rigoare. Mai degrabă am să încerc să-mi răspund la niște întrebări despre 2012. Prima: este 2012 un an al schimbării? Dacă ne referim la schimbare ca la rotația la guvernare, da, este un an al schimbării. În rest, 2012 este un an al continuității, mai ales în plan economic și social. Atâta vreme cât nu se schimbă nimic în conținutul acordului pe care România îl are cu creditorii săi: FMI, CE și BM, ORICINE ar guverna, tot politicile impuse de creditori le va aplica, mai cu toporul, mai cu zăhărelul, depinde de câtă imaginație au.
Din păcate, mai constat și altceva: că a murit speranța emergenței unei noi societăți civile, după demonstrațiile din Piața Universității. Ea s-a dedulcit repede la avantajele politichiei, după modelul cunoscut: GDS, AC și compania.
Anul ăsta s-a văzut, mai dramatic ca oricând, mizeria dezideologizării partidelor și transformarea lor în partide ale puterii. Să nu ne lăsăm înșelați de scorul luat de USL în alegeri: el reflectă doar dorința de a pedepsi leprele băsiste, și nu aderența la un proiect sau la un program de schimbare în bine a României.
Referendumul de destituire a lui traian băsescu, invalidat în condițiile cunoscute, a arătat fața hidoasă a celor pe care ni i-am ales drept modele de ”democrație”, este vorba de UE și de SUA. Amestecul lor grosolan în procesul politic intern, proces perfect legitim, ne-a reamintit anii de plumb ai perioadei Brejnev și mizeria URSS. Pentru mulți români chiar a fost un șoc, care a lăsat urmări.
USL este doar un profitor conjunctural, și nu o alternatvă reală la PDL. Este un mare handicap. Nu doar pentru guvernul Ponta, ci și pentru, sau mai ales pentru noi. Nu ne putem totuși mulțumi să spunem că nu avem de ales. Atâta vreme cât nu obligăm partidele să se schimbe, nu avem dreptul moral să ne plângem.
Nu dau verdicte. Nu pot spune că 2012 a fost un an bun sau prost, pentru că nu știu cu ce anume să-l compar. A fost un an din viața noastră, cu speranțele lui, cu împlinirile și dezamăgirile lui. A trecut. Ce va fi, vom vedea...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu