luni, 5 martie 2012

De ce?



De ce, într-o lume în care zeci de milioane de oameni mor de foame, la propriu, sunt oameni care dau 1000 de dolari pe o omletă?  De ce, într-o lume în care sute de milioane de oameni trăiesc literalmente fără un acoperiş deasupra capului, există oameni care dau zeci, sute, chiar şi un miliard de dolari pe o casă? De ce ar cumpăra cineva iaht de suta de milioane de euro bucata, sau, ca în cazul lui Abramovici, de un miliard de euro, într-o lume în care peste un miliard de oameni trăieşte cu mai puţin de 1,25 de dolari pe zi?  De ce ar da cineva 5 milioane de dolari pe un ceas?  

De ce credeţi că lumea va mai suporta mult această hiper-burghezie, total ruptă de realitate, lipsită de măsură şi de suflet? Ce ce credeţi că altă lume nu e posibilă?

10 comentarii:

Karakas spunea...

De ce? Pentru ca-i doare-n...cot de siferinta celorlalti. S-a dovedit stiintific: cu cit esti mai bogat cu atit esti mai indiferent la suferinta celorlalti, si ti se pare ca poti sfida societatea. Cititi:"Other People’s Suffering"

http://campaignstops.blogs.nytimes.com/2012/03/04/other-peoples-suffering/?hp

Anonim spunea...

Ken spune:

Off topic si nu chiar: Poate va itereseaza acest articol, ca tot a preluat Cotidianul un interviu sentimentaloid-laudativ cu aceasta eminenta cenusie, unul dintre marii papusari. Sa ne falim ca geniul s-a nascut printre noi, dragalita doamne!, desi ne-a lasat pe cand avea doar 9 ani. Oricum, va recomand articolul (tot un interviu), este revelatoriu in multe privinte.

“Q&A: Edward Luttwak
The military strategist talks about Israeli security, Henry Kissinger, the Arab Spring, and the death of Osama Bin Laden”
http://www.tabletmag.com/jewish-news-and-politics/76739/qa-edward-luttwak/

Iata, pe scurt, desi vorbeste despre rusi, ne dezvaluie un mic amanunt din “mecanica” alegerii sefilor de stat:
“So, that’s the alternative. You can have a wily Putin and a stupid government. Or an intelligent government and an innocent head. There’s always is a trade-off. A Putin cannot be an inspiring leader.”

Si uite asa, iti pierzi orice urma de speranta in mai bine si ramai doar cu o mare lehamite …
Ken

ken spunea...

Cu ingaduinta d-voastra, va propun un articol-eseu, mai substantial si cu un titlu intrigant, “The Ex-Cons Right-Wing Thinkers Go Left!”, care, desi publicat in 2001, face o sinteza a evolutiei ideologice a Dreptei de mare actualitate.
http://linguafranca.mirror.theinfo.org/print/0101/cover_cons.html
Veti regasi multe din cliseele “noii” drepte de la noi. In plus, contine si un portret al cameleonicului “erou” din articolul propus anterior.
In 2001, dupa caderea regimurilor comuniste si aparentul triumf al economiei de piata, Dreapta, cea americana, trecea printr-un moment de debusolare, isi pierdusera de acum obiectul muncii -- daramarea comunismului -- si cu asta parea a-si pierde din suflu, din entuziasm. Pe fundalul asta, ca o salvare misterioasa, s-au succedat cunoscutele dezastre 9/11 si razboaiele din Afghanistan si din Irak. Ceva ma face sa cred ca acest Mos Teaca insolit si-a bagat si el coada in toata afacerea. Citind articolul veti intelege de ce.

Prima sa carte, scandaloasa, de tinerete s-a intitulat nici mai mult, nici mai putin: “Coup d'État: A Practical Handbook”. Mai tarziu, datorita expertizei sale in “arta razboiului”, va servi pentru mai multi ani divrsele departamente ale apararii in diferite functii, iar cartile sale vor servi drept manuale. In ciuda inteligentei si a analizelor sale de exceptie, pofta de razboi se pare ca l-a inaltat si coborat deopotriva.
“Luttwak downplayed the armed forces' favorite explanations for their defeat in Vietnam—weak-willed politicians, the treasonous press, a defeatist public. He argued instead that America's warrior elite had simply lost the taste for blood. During the Vietnam War, he wrote, "desk-bound officers" were always "far from combat."

In interviul din Cotidianul omu’ nost’ zice c-ar vrea sa-si publice cartile si la noi … Il asteptam cu interes, al drac!

Cosmin spunea...

Toate exemplele date sunt din societati unde proprietatea este impozitata (sau cea mai mare parte a ei). Veniturile care au permis achizitionarea acestor bunuri sunt prezumptiv legale, iar daca nu, este datoria statului sa aplice legea.
Fascinatia legata de posesia acestot bunuri se manifesta mai ales la categoriile cele mai sarace (vezi succesul presei tabloide). In general, cei care isi vad de viitorul lor muncind onest sunt indiferenti la luxul afisat ostentativ.
Parvenitismul si egoismul rapace nu ar trebui sa functioneze intr-un stat asezat. De cele mai multe ori, bani facuti foarte usor intr-un timp foarte scurt se duc pe asemenea extravagante, iar asta se intampla in perioade tulburi.
Democratizarea dreptului la bunastare inteles prost (eu am dreptul sa primesc, deci cineva este obligat sa imi ofere ce vreau) combinat cu o cloaca politica la nivel global, a nascut ceea ce vedem azi.
"Welfare state" creat in ani '50 in lumea occidentala si-a atins limitele in anii '80 dar din pacate reforma de dreapta a lui Reagan si Thacher nu a reusit sa rezolve dezechilibrele anterioare fara a crea premizele crizei din 2000 (ce a stat la baza celei de acum).
A treia cale (vest europeana) aproape a anulat diferentele stanga/dreapta generand confuzie. Sunt aproape convins ca fiecare optiune politica, si ma refer aici la impactul asupra modelului economic/social dorit a fi impus in conformitate cu doctrina, rezolva doar o parte a problemei, iar alternanta era necesara pentru reechilibrare. Melanjul doctrinar actual (daca nu cumva este un pleonasm) o sa afunde din ce in ce mai rau, daca nu cumva o sa gustam deliciile vreunei dictaturi. Incrancenarea sociala este cauzata de lipsa optiunilor viabile (oamenii, in ansamblul corpului social nu sunt idioti) si pur si simplu constata evidenta: aceleasi gunoaie propun aceleasi stupizenii.

Anonim spunea...

Animalul uman este o fiinta competitiva, nu o furnica-robot lipsita de intelect. Ce vrei tu nu este posibil.

Oricum esti fatarnic, asa ca sa coboram la nivel micro: nu am vazut ca tu sa fi pus pe blog scanul dovezii ca ti-ai donat averea catre cei cu 1,25 dolari pe zi. Atat cat e averea ta, nu conteaza, mare, mica sau minuscula.

Da tu un exemplu daca iti doresti altceva. Arata-ne tu ca se poate.

Anonim spunea...

Doamne! cat de dezolant este sa vezi cat de inghesuiti la minte pot sa fie unii precum Anonimul de la 11.45...

Karakas spunea...

Tot pe tema asta: capitalismul neo-liberal duce la extreme in Asia, care nu a cunoscut niciodata o asemenea polarizare a bogatiei:

http://www.nytimes.com/2012/03/07/opinion/asias-perilous-inequality.html?_r=1&ref=global-home

Anonim spunea...

Aha, deci ar trebui sa doneze altii, nu noi. Noi eventual sa primim sau, de ce nu, sa impartim ce luam de la altii. Cantecul tipic socialistard.

Eu pana acum n-am vazut socialist filantrop. Nici nu sper sa vad vreunul. Ar fi imposibil: socialistul e darnic numai cu ce nu-i apartine.

Karakas spunea...

@Anonimul de la 6 martie 2012, 17:45.

Nu vreau sa te jignesc, dar esti fie naiv, fie rauvoitor, fie nu cunosti suficienti oameni din categoria pe care o analizezi. Daca tu nu ai vazut nu inseamna ca nu exista oameni de stinga filantropi. Ba din contra, afirm ca oamenii de stinga sunt mai filantropi decit cei de dreapta, pentru ca aia care au bani multi in general ii doare-n...cot de ceilalti care nu au. Sunt exceptii, dar putine in raport cu numarul bogatanilor. Am pus link ieri despre un stidiu pe tema asta.

ddanilov spunea...

"ZDROBITI ORANDUIREA CEA CRUDA SI NEDREAPTA/CE LUMEA O IMPARTE IN MIZERI SI BOGATI!"

Fără ură, dar cu îngrijorare, despre viitor.

  Văd că și Elveția dă târcoale NATO. Cică îi tremură anumite părți ale anatomiei de frica rușilor. Măi, să fie! Când dracu au dat năvală ru...