Am o fantasmă

Sunt unul dintre cei mai înverşunaţi adversari ai CNSAS, şi cred sincer că acest monstru trebuie distrus. Pentru că existenţa lui este un elogiu nemeritat adus unei instituţii, Securitatea, care, în cea mai mare parte a sa, a fost odioasă. Şi odioasă până în ultimul moment. Iar ăi de văd în această înverşunarea mea o pledoarie pro-domo sunt rugaţi să se abţină: am verdict de necolaborare, conform legii.

Dar m-am săturat ca nişte unii, mulţi de rea-credinţă, să facă ce vrea muşchii lor cu mizeriile din dosarele Securităţii. Practic, această instituţie, CNSAS, este în afara controlului societăţii civile, s-a autonomizat şi are agenda ei. Am mai scris despre asta: TOATE dosarele Securităţii, abstracţie făcând cele operative, să fi fost date Ministerului Justiţiei. Care să facă o serie de lucruri simple: să publice numele tuturor securiştilor, începând cu data înfiinţării Securităţii. Despre cei care se ştie că au comis abuzuri sau crime să pornească acţiunea penală împotriva lor. Iar cei care cred că au fost urmăriţi de Securitate puteau cere să afle dacă a fost reală sau nu  impresia lor. Dacă da, Ministerul Justiţiei să deschidă, la cererea celui cu dosar de urmărire, acţiunea în Justiţie, dacă faptele nu s-au prescris. Şi numele informatorilor să fie publicate doar la cererea celor care au suferit de pe urma lor, nu automat.

CNSAS a fost o instituţie care a stârnit contriverse, a făcut masiv jocuri politice, i-a pus la adăpost pe unii, i-a maculat pe alţii. Dar mai ales are acces la date personale despre oameni care nu au decât "vina" de a fi fost obiectul unor delaţiuni. Şi nimeni nu are control asupra acestor date.

Ce rost are acum să-l linşezi mediatic pe actorul Ion Besoiu, declarat "colaborator", pentru că a fost citat, zice el, de securistul locului, în rapoartele lui, că ar fi zis că Caramitru(cacofonia este în semn de "respect" pentru un individ infect!) vrea să rămână în America? Ce miză are tâmpenia asta? Ce "adevăr" ne spune? 

A obiectat cineva faţă de faptul că din 2005 NU s-a mai discutat în Parlament niciun Raport de activitate a SRI? Obiectează cineva că avem şapte servicii secrete, că numărul de agenţi îl depăşeşte zdravăn pe cel al Securităţii, că ascultarea telefoanelor a atins cote de neimaginat înainte de 1989, că jurnalele şi televiziunile sunt împănate de ofiţeri acoperiţi, ca şi Justiţia?   

Am şi eu o fantasmă: SRI şi celelalte servicii secrete sunt declarate poliţie politică, şi se publică numele "colaboratorilor", turnători şi ofiţeri sub acoperire. Ce ar mai rămâne din reputaţia unora dintre "anti-comuniştii şi "anti-securiştii" noştri fruntaşi? Câţi politicieni, oameni de afaceri, curve de lux, jurnalişti,  intelectuali publici, ne-or încondeia şi pe noi, ca înainte alţii la Securitate, la SRI sau la DNA, sau mai ştiu eu pe unde?

Asta e România: o mocirlă morală, din care nişte cadavre scot capul şi pretind că sunt nuferi...