Succesul unui eşec programat

Revin, după o pauză tehnică: calculatorul meu a avut draci vreo două zile. De ce? Nu ştiu! Aşadar, să trecem, că încurcate sunt căile Microsoftului. Căi pe care s-a rătăcit şi munca mea de vreo alte două zile. O iau de la capăt, asta e!

Sigur, nici cine ştie ce evenimente care să merite să fie comentate n-au fost. Nici măcar scrisoarea franco-germană prin care se cere amânarea accesul nostru şi al bulgarilor în Spaţiul Schengen nu-i un capăt de ţară. Este doar un nou eşec de politică externă al României şi, implicit, al Pulimii Sale, care a pus zdravăn umărul la succesul acestui eşec programat.   

 Acum băsescu se stropşeşte la cei doi miniştri, amatori de stil epistolar. Şi, ca un viteaz ce este, dă vine pe cine apucă: pe Parlament, pe Justiţie, pe CSM, pe ceasul rău şi pe pisica 13. Dar niciun cuvânt despre responsabilitatea sa, că de şase ani paşte oile serviciilor secrete, externelor, justiţiei, Poliţiei, şi de vreo doi ani  şi pe cele ale partidului de guvernământ.

Evident, România este discriminată atunci când este judecată şi după alte criterii, nu doar după cele tehnice, în privinţa aderării. Dar ne-am făcut-o cu mâna noastră. De fapt, cu mâna lui băsescu. Lui băsescu nu i-au lipsit nici informaţiile, nici mijloacele pentru a îndrepta ce este de îndreptat, pentru a răspunde obiecţiilor partenerilor noştri europeni.

Dar aşa cum spunea Titulescu, o politică externă performantă nu este posibilă fără o politică internă de calitate. băsescu n-a oferit politicii externe româneşti şansa unei politici interne coerente şi consistente, pe care să construiască ceva solid. Când te apuci să-i încaieri pe toţi cu toţi, când alimentezi cu inconştienţă războiul româno-român, când distrugi orice efort de a construui un consens naţional, indiferent de subiect, când te apuci să destructurezi partide, să te cerţi cu liderii lor, să înjuri presa, să te războieşti cu mogulii, pierzi din vedere esenţialul: devii indezirabil, ca partener, îţi pui în dificultate aliaţii externi.

Nu ştiu cu ce anume se mai ocupă SIE. Am o vagă bănuială că nu se mai ocupă serios de culegerea de informaţii din mediile politice de la Bruxelles şi din capitale precum Paris şi Berlin. Ştiu, e naşpa să-ţi spionezi aliaţii, dar e sănătos. Pentru că de când SIE a ajuns doar prestator de servicii pentru americani prin Irak şi prin Afganistan, în general cât mai departe de Europa, nu e zi lăsată de la Dumnezeu să nu fim prinşi cu pantalonii în vine. Şi ca atare reacţiile noastre sunt incoerente, atunci când nu sunt bezmetice. 

Revin astfel la întrebările mele obişnuite: avem o politică europeană? Avem politici adecvate în relaţiile cu Franţa, Germania, Italia, Spania? Ce s-a ales de vestita Axă Washington-Londra-Bucureşti? Ce politică avem faţă de ruşi? Dar faţă de chinezi? Cine sunt cei care generează aceste politici? Ce ştiu ei să facă? Sunt cumva printre ei şi agenţi de influenţă ai unor puteri străine? 

Deprofesionalizarea clasei politice, ruperea ei de realităţi, nepotizarea instituţiilor statului, guvernarea de cumetrie, promovarea mediocrităţilor sau a nulităţilor în posturi de decizie esenţiale pentru viitorul acestei ţări, toate astea se răzbună acum. Iar această amânare este doar începutul patimilor noastre. Nu ştiu cât de real este documentul invocat de Financiarul, dar în ceea ce scriu jurnaliştii se vede clar că, pe surse, Comisia Europeană transmite un avertisment sever puterii de la Bucureşti. Care este tot mai autistă şi mai haotică.

Intervenţia lui băsescu a fost jalnică. Pur şi simplu iresponsabilitatea lui a reuşit să aducă România cu spatele la zid, şi nu mai ştie ce să facă, pentru a ieşi din belea. Din punctul meu de vedere acum nu mai există ieşire: ne-au prins la înghesuială, şi ne vor jumuli fără milă!

Ne scufundăm într-o gravă criză politică şi instituţională, cu economia la pământ, cu o populaţie demoralizată, cu o naţiune dezbinată şi incapabilă să facă gesturi de solidaritate. Statului ăstuia îi lipseşte un cap, un om care să arate direcţia, să unească, nu să dezbine. băsescu este orice, numai om de stat nu. Şi când mai cred în tine doar un om din zece, ce mai speri să faci, pentru a îndrepta lucrurile? Să mizezi iar pe rezervele de ură, pe care ai împrăştiat-o în tot corpul social, otrăvindu-l? Le ce bun? 

Sincer, suntem în situaţia României lui Ceauşescu, în ultimii săi ani, izolaţi de toţi cei care îl adulaseră prin anii 70. Izolarea era un mesaj pentru românii obişnuiţi, nu pentru elitele PCR: "scăpaţi de ceauşescu, dacă vreţi să ieşiţi din izolare". Mă tem că şi scrisoarea celor doi miniştri(întâmplător partidele din care provin fac parte din PPE, unde s-a afiliart şi PDL) este tot un mesaj de acel gen: "scăpaţi de băsescu, dacă vreţi să nu mai fiţi oaia neagră a UE".

 Oricum, am reuşit să încheiem şi anul ăsta cu succesuri răsunătoare. vai de mama lor de succesuri!