De ce nu poate fi 2011 un an mai bun

Că 2010 a fost un an mizerabil, ei bine, aici s-a realizat un consens de care n-am mai avut parte de pe vremea "integrării euro-atlantice", o utopie folositoare, dar fără de folos. Guvernanţii ştiu de ce! Dar oricât de mizerabil ar fi fost 2010, avem toate şansele ca în 2011 să ne aducem aminte cu duioşie şi regrete de el.

2011 nu are cum fi un an mai bun, pentru că nimeni n-a răspuns până acum unei întrebări fundamentale: care este adevărata natură a crizei economice? Fără acest răspuns nu putem face nicio predicţie cât de cât realistă despre viitor. Un lucru pare să fie clar: ieşirea din recesiune nu este acelaşi lucru cu ieşirea din criză. Poate că vom reuşi să ieşim din recesiune(deşi deocamdată nimeni nu ne spune şi de ce s-ar putea întâmpla minunea asta!), dar asta nu înseamnă că am rezolvat problemele structurale ale economiei româneşti. Care probleme nu ţin de stat şi de numărul angajaţilor săi, cum s-au străduit să ne convingă nişte politicieni şi analişti cretini, pentru a justifica amputarea cheltuielilor publice, singura metodă pentru a degaja resurse necesare plăţii datoriei publice, ce a crescut în doi ani cât în ultimii optsprezece. Principala problemă a României o reprezintă incapacitatea capitalului autohton de a genera locuri de muncă. Şi criza asta n-a aranjat în niciun fel lucrurile!

Ne amăgim că salvarea va veni din partea capitalurilor străine. Ce le poate oferi România investitorilor străini? Cum FMI nu ne permite să începem un război fiscal cu vecinii noştri, ca să le oferim investitorilor străini "cotă unică" la nivel de 10%, spre pildă, sau reducerea costurilor sociale, ce ne rămâne, de vreme ce infrastructuri nu avem, forţă de muncă de calitate, bine calificată, nu mai există, pentru că fie a ieşit la pensie, fie şi-a luat în serios Preşedintele şi a dat bir cu fugiţii, legislaţia e aia care e, corupţia, cât casa, capacitatea administrativă a statului egală cu zero? Vor veni doar pentru că vom avea un Cod al Muncii care îi va face sclavii patronilor pe angajaţi? Mă îndoiesc: ei SUNT DEJA sclavii patronilor! Iar investiţiile din bani publici sunt prea mici şi incerte, pentru a interesa pe cineva cu adevărat. Cât despre banii europeni, să le punem cruce: nu-i vom vedea la faţă, câtă vreme nu există fonduri pentru cofinanţarea proiectelor, iar calitatea proiectelor pentru care se cer bani europeni este de toată jena.  

Dacă nici capitalul autohton nu investeşte, şi nici cel străin nu dă buzna peste noi, cum vom creşte, economic vorbind? În niciun fel! De aici vor decurge şi celelalte belele  care vor face din 2011 un an şi mai prost decât 2010.  

Aflat în imposibilitate de a atinge ţinta de deficit convenită cu FMI, pentru că economia nu va creşte cum crede Guvernul, statul va fi obligat să recurgă la noi reduceri de salarii şi de pensii, la noi tăieri de prestaţii sociale, la reducerea calităţii şi volumului serviciilor publice, în educaţie şi sănătate. Anul 2011 va fi un dezastru programat pentru Educaţie şi pentru Sănătate, ca sisteme de solidaritate socială.

Este evident că se va accentua emigraţia din motive economice, şi asta va scădea şi mai mult şansele de relansare a economiei. Faptul că vor pleca mulţi români la muncă în Occident nu înseamnă că vor veni mai mulţi bani de la ei în România. Dimpotrivă: mulţi dintre cei plecaţi îşi vor lua şi rudele şi nu se vor mai întoarce în ţară. Nu atât criza a determinat reducerea drastică a valorii intrărilor de bani de la cei care muncesc în afara României, cât mai ales stabilirea lor definitivă în ţările unde lucrează. Pur şi simplu nu mai au de ce trimite bani în ţară.   

Un cuvânt şi despre politică, cea care a contribuit din plin la mizeria din 2010.  2011 va continua în aceeaşi notă de haos, de impotenţă, de iresponsabilitate şi de nesimţire, care a fost dominanta politicii în anul care se pregăteşte să dea colţul. Sigur, mulţi cred că apropiatul Congres al PDL va limpezi puţin perspectiva. Greu de spus asta. Oricum până la alegerile din 2012 nu se va schimba actuala coaliţie de guvernare, pentru că nu există o presiune în direcţia schimbării, care să necesite apelul la supapa de siguranţă a alegerilor anticipate. Iar băsescu nu va permite schimbarea componenţei alianţei la guvernare, cum nu a permis acest lucru nici după căderea prin moţiune de cenzură a guvernului boc II, parcă. 

Va fi o guvernare slabă, care-şi va consuma toate resursele în efortul de a supravieţui, şi care va executa ce-i ordonă FMI. Iar câţiva smecheri din jurul guvernării vor drena banii publici destinaţi investiţiilor, pentru a putea plăti costurile victoriei în alegeri a portocaliiilor în 2012. Victorie care nici nu va costa foarte mult, la cât de mari sunt sărăcia şi disperarea în ţara asta. 

PSD se va gherăi în continuare cu PNL, asta în timplul liber, pentru că în cea mai mare parte a timpului va fi ocupat cu luptele interne pentru putere, sport care îl ţine departe de guvernare de vreo şapte ani. PNL va căuta să crească în sondaje, pe seama cui s-o putea, fără să facă mai nimic concret, ca şi PSD. 

Ce vor face românii? Păi, cui îi pasă? Să se descurce! Că d-aia am supravieţuit aici de două mii de ani: ne-am descurcat! Nu ne mai putem descurca încă vreo două-trei decenii?