Nu încetează să mă uimească imbecilitatea analiștilor economici de la noi, și de aiurea. Cred că dacă ți-au trântit un grafic într-o analiză, gata, toți trebuie să cadă în cur de uimire! Nu, bă băieți! România nu are ce dracu căuta în zona euro! N-ați înțeles nimic din pățaniile Greciei? Nu faptul că niște unii au mânărit vreo doi sau trei ani mărimea deficitului a dus Grecia unde este acum, ci faptul că a adoptat euro prematur, cu o structură a aparatului productiv extrem de defavorabilă. Ce se va întâmpla cu România, dacă aderă la fel de nepregătită la euro? Va putea avea performanțe precum economia germană?
Tot vorbim despre reforme structurale, dar nimeni nu le definește conținutul. Lucrurile sunt mult mai simple: trebuie să producem bunuri și servicii tangibile! Adică să investim, și nu doar statul, ci mai ales ”capitaliștii” locali. Doar că noi nu avem capital, deci nici capitaliști, și, mai mult, statul trebuie să ramburseze datorii făcute aiurea, care nu au produs nimic bun pentru economie și societate.
Ne place sau nu, României i-a mers mai bine în CAER decât în UE, dintr-un motiv foarte simplu: disparitățile de dezvoltare dintre membri erau mult mai mici decât în sânul Uniunii. În plus, oricât ar părea de irelevant, CAER era o structură mai democrată decât UE, și dominația URSS nu era atât de opresivă precum dominația birocrației de la Bruxelles și a Germaniei.
Din păcate, nu aveam de ales, dar acum dau dreptate celor care spuneau că aderarea la UE a României se produce prematur. Poate că un aranjament care să fi permis o aderare în trepte, cu integrarea economică pe ultimul loc, ne-ar fi fost de folos. Așa, am fragilizat și mai mult economia, supunând-o unor condiții și unei concurențe pentru care nu era pregătită, și acum aceste condiții devin și mai dure. Mirajul ”banilor europeni” ne-a luat mințile. Ei nu ne sunt accesibili decât dacă îi avem întâi noi, apoi ne sunt rambursați. Ori problema noastră mare este că nu avem bani pentru a obține gratis bani! Și ca atare nu ne putem dezvolta suficient.
A ne propune aderarea la euro drept ”ancoră”, pentru a face ”reforme”, este o imbecilitate sinucigașă pentru economie. Ar trebui să ne propunem dezvoltarea capacității productive a țării, creșterea gradului de ocupare a forței de muncă, creșterea calității forței de muncă, dezvoltarea infrastructurilor, diversificarea piețelor pe care exportăm, crearea măcar a unei bănci mari cu capital exclusiv românesc, care să finanțeze proiecte de dezvoltare, nu să trăiască din împrumuturi acordate statului. Asta așa, la prima vedere.
În schimb, noi ne bucurăm că niște unii speculează pe leu, și l-au întărit, pentru ca peste câteva zile să-l dea de-a berbeleacul...
Tot vorbim despre reforme structurale, dar nimeni nu le definește conținutul. Lucrurile sunt mult mai simple: trebuie să producem bunuri și servicii tangibile! Adică să investim, și nu doar statul, ci mai ales ”capitaliștii” locali. Doar că noi nu avem capital, deci nici capitaliști, și, mai mult, statul trebuie să ramburseze datorii făcute aiurea, care nu au produs nimic bun pentru economie și societate.
Ne place sau nu, României i-a mers mai bine în CAER decât în UE, dintr-un motiv foarte simplu: disparitățile de dezvoltare dintre membri erau mult mai mici decât în sânul Uniunii. În plus, oricât ar părea de irelevant, CAER era o structură mai democrată decât UE, și dominația URSS nu era atât de opresivă precum dominația birocrației de la Bruxelles și a Germaniei.
Din păcate, nu aveam de ales, dar acum dau dreptate celor care spuneau că aderarea la UE a României se produce prematur. Poate că un aranjament care să fi permis o aderare în trepte, cu integrarea economică pe ultimul loc, ne-ar fi fost de folos. Așa, am fragilizat și mai mult economia, supunând-o unor condiții și unei concurențe pentru care nu era pregătită, și acum aceste condiții devin și mai dure. Mirajul ”banilor europeni” ne-a luat mințile. Ei nu ne sunt accesibili decât dacă îi avem întâi noi, apoi ne sunt rambursați. Ori problema noastră mare este că nu avem bani pentru a obține gratis bani! Și ca atare nu ne putem dezvolta suficient.
A ne propune aderarea la euro drept ”ancoră”, pentru a face ”reforme”, este o imbecilitate sinucigașă pentru economie. Ar trebui să ne propunem dezvoltarea capacității productive a țării, creșterea gradului de ocupare a forței de muncă, creșterea calității forței de muncă, dezvoltarea infrastructurilor, diversificarea piețelor pe care exportăm, crearea măcar a unei bănci mari cu capital exclusiv românesc, care să finanțeze proiecte de dezvoltare, nu să trăiască din împrumuturi acordate statului. Asta așa, la prima vedere.
În schimb, noi ne bucurăm că niște unii speculează pe leu, și l-au întărit, pentru ca peste câteva zile să-l dea de-a berbeleacul...
7 comentarii:
Sa nu mai spunem ca am sarit in sus de cur cand ni s-a spus de doctrina Valev.Daca am fi acceptat, am fi fost acum niste nababi.Daca te uiti cat mai exista din himerile comuniste, de la flota la milioanele de tone de otel ne dam seama ca acum din pricina "inteligentei" si trufia pitecantropului nu avem inclusiv agricultura.Halal sa ne fie ,apropos de zictoarea aia cu" Nu toti iti vrea raul cand te baga in cacat si nu iti e bine daca te scoate din el.
Corect. Aderarea a fost prematura. Nu trebuia facuta in conditiile impuse. Trebuia negociat pentru dezvoltare clara (cu repere scrise in tratat). Dar UE nu era pregatita sa semneze asa ceva, ei aveau niste standarde.
Aderarea la EUR este sinucigasa in contextul asta.
Anglia a avut permanent o atitudine separata si distanta fata de procesele de integrare europeana. Astazi, in conjunctura crisei EUR, conservatorul PM Cameron vede ca este in interesul national al britanicilor sa formuleze o noua forma de colaborare cu UE si propune un referendum pe tema asta.
Culmea e ca in Romania, Basescu si altii inca viseaza aderarea la EUR ca obiectiv national. Poate nu inteleg eu lucrurile, dar nici politicienii nu sunt in stare sa dezbata public sa inteleaga oamenii despre ce este vorba. ce avantaje si ce dezavantaje sunt cind aderi la EUR? Cine pierde si cine cistiga?
http://www.bbc.co.uk/news/uk-politics-21042992
Ilie Serbanescu are un articol foarte interesant despre FMI si aparenta relatie de subordonare a actualului Guvern condus de Ponta. El prezice ca Rosia Montana si multe alte companii de stat din sectorul energetic si transport ramase neprivatizate vor fi date repede in 2013, pentru ca Ponta si-a asumat acordul cu FMI semnat de Boc. Chiar asa?
http://www.cotidianul.ro/ilie-serbanescu-ponta-ca-si-boc-lustruieste-pantofii-fmi-204223/
Aderarea la U.E. și la euro ar trebui condiționate de volumul de investiții europene în sectoarele public și privat din România. Sunt surprins că autorul nu vede chestia asta.
CAER nu mai exista, iar Romania in afara UE este fix nimic. Nu Romania decide cand adopta € ci € decide cand intra in Romania. Momentan astia nu au nici un interes sa doneze "sange" pentru o Grecia 2.
Cred că discuţia despre salariul minim comun în zona euro elimină pe termen lung orice posibilitate de aderare, în afară de cazul că avem tendinţe sinucigaşe. Evident, o egalizare a salariului minim ar închide tot ce nu ar lucra la negru. Nici nu se poate concepe aşa ceva!
Enache, n-avea grija, că nu pentru noi ne-ar primi în zona euro şi nu de dragul grecilor i-au primit pe ei. După cum nu de dragul nostru ne-au primit nici în UE.
Trimiteți un comentariu