vineri, 18 ianuarie 2013

Nimic nou în România!


 
Nimic nou în România! Deci, nimic nou pe blog. M-am săturat de aceleași și aceleași subiecte, de cretinismul celor care încearcă manipularea realității, de imbecilitatea actorilor politici, care își bat joc, la rândul lor, de cei care i-au trimis să-i reprezinte fie în Parlament, fie prin alte locuri. Lupta pentru putere s-a transformat într-o bălăceală generalizată în căcat. Nu sunt eroi pozitivi și eroi negativi, ci doar jigodii mai mari sau mai mici. Cele câteva excepții cred că și-ar pune ștreangul de gât, dacă ar avea instincte sinucigașe, văzând ce regulă confirmă. Nu mai există rațiune, ci doar instincte joase. Nu mai există binele public, ci doar interese individuale și de grup ale unor prădători rapace, care calcă pe cadavre.
 
Țara asta mai are puțin șui se duce dracului, se destramă. Nu mai are o rațiune de a exista, nimic nu ne mai ține împreună. De ce mi-ar mai păsa? De ce aș mai investi emoțional în niște oameni care mă disprețuiesc profund, pe care îi doare în cur de mine, cetățeanul român?
 
Nu știu; dacă mai am chef, am să mai scriu, cu condiția să-mi pot învinge scârba față de mizeria morală în care ne zbatem cu toții. Dacă nu, nu. Asta e, mi-a ajuns!

2 comentarii:

Fluieratorul spunea...

Deh, nu pot sa spun ca, in calitate de "cetatean roman" generic, am investit emotional in liderii acestei tari, intelectualii, ei, in cei care ar fi trebuit sa arate calea. Mai degraba am inteles sa fac ce fac cit mai bine, ca sa ridic, pe cit posibil, locul in care ma aflam, si sa fac lucrurile bine. Mai degraba am incercat sa inteleg "cum ar trebui sa fie", si sa incerc sa merg intr-acolo, antrenind si pe altii, ca sa vina "primavara" mai repede.

Conducatorii acestei tari n-au facut niciodata asta. Nici nu m-am asteptat de la ei s-o faca, de buna voie si nesiliti de nimeni.

Ce m-am asteptat de fapt a fost ca mai multi cetateni romani sa gindeasca in acelasi fel cu mine, si impreuna sa facem lucrurile "bine", si sa-i fortam si pe cei pe care ii votam sa duca lucrurile in "directia buna".

Eu de la oamenii ca mine am avut asteptari. De la oamenii care au suferit inainte vreme de "impiedicari" din varii motive, si pentru care libertatea cistigata in '89 parea sa insemne ceva. Eu am crezut ca oamenii acestia, care vor ca viata sa fie altfel decit larvara, sint mai multi, si mai hotariti.

Am cunoscut inainte de '89 multi astfel de oameni, de varii virste, conditii si niveluri de educatie. Dupa '89, am crezut ca o data cu posibilitatea de informare, in primul rind, vor fi si mai multi.

M-am inselat, si am stiut ca m-am inselat de-o buna vreme inainte sa ma hotarasc sa-mi iau viata in piept pe alte meleaguri, la o virsta la care multi pe-acasa se considera "incheiati", si isi asteapta pensia si batrinetea.

Asa ca eu, cetateanul X in persoana, nu cetateanul roman generic, am incetat a mai investi emotional in semenii mei. Revelatia asta a fost probabil cel mai trist moment din viata mea, comparabil cu acela in care mi-a murit copilaria, la moartea bunicilor mei, acum 24 de ani.

Anul trecut m-am hotarit ca vreau sa plec din tara. Am plecat cu prima ocazie decenta care mi s-a ivit, si sansa de a lucra legal in Germania ca specialist, exceptia in baza careia nu am nevoie de permis de sedere si de munca.

Am deja niste luni bune de cind traiesc si lucrez aici, si sint foarte multumit de pasul facut. Motivul nu sint banii (bani aveam si in tara) sau recunoasterea profesionala (am avut-o si in tara, cind nu intrau "pilele" in discutie), ci faptul ca muncesc intre oameni care inteleg sa isi faca meseria in acelasi fel ca mine (asta iar stiam, ca am lucrat "afara" destul si inainte), intr-un spirit de echipa care pentru mine e o noutate majora (probabil ca sint norocos la capitolul asta), si traiesc intre oameni relaxati care zimbesc, vorbesc frumos, au rabdare cu germana mea de balta, si cu care sint uimit in fiecare zi de cite lucruri ne gasim in comun (probabil ca si aici am noroc).

Daca stiam ca efectul secundar al plecarii este ca astfel "imi iau viata inapoi", si scap de stresurile lipicioase si agitatiile idioate ale vietii publice din Romania, de efectul pe care mizeria morala generalizata il are in societate, plecam mai de mult.

De cind sint aici, m-am "inseninat" la cap considerabil, si revelatia pozitiva a acestui sezon este ca pot sa muncesc si sa traiesc full time, si sa am timp si energie pentru hobby-uri, pentru oameni, pentru citit, muzica, lucruri pe care acasa le pierdusem intre timp, intr-atit am fost de "consumat" de entropia generala din societate.

Asta nu inseamna ca nu ma informez si ca nu stiu ce e in Romania, desigur, dar distanta face minuni.

Distanta cu pricina se poate pune si acasa fiind, daca omul e intelept si stie sa se fereasca de "rau". Eu n-am stiut sa ma feresc, de fapt nu mi-am dat seama ca trebuie sa ma feresc decit recent.

Scrieti despre altceva... Si pina la urma, am auzit un sfat bun pe vremuri de la cineva, si n-am inteles la ce se referea pina recent. Omul zicea: "don't let this get into your history". Ma invata despre detasare. Buna invatatura!

Unknown spunea...

Frumos scris!

http://filmandotherstories.blogspot.se/

Fără ură, dar cu îngrijorare, despre viitor.

  Văd că și Elveția dă târcoale NATO. Cică îi tremură anumite părți ale anatomiei de frica rușilor. Măi, să fie! Când dracu au dat năvală ru...