Plictis mare la televiziunile de știri: românii nu mai furnizează știrile obișnuite în zilele de sărbătoare. Nu mai mânâncă până crapă, salvpările nu mai depășesc planul la intervenții, crime, violuri, bătăi, mai pe sponci, accidente auto, răruțe, și cu puține victime, țara nu arde, în rest drame banale, cum ar fi o intoxicație cu monoxid de carbon. Ne apropiem și noi de banalitatea normalului, după care suspinăm atât când vorbim de ”occident”. Un occident cu mult mai violent și mai nesigur decât România, în aspectele de mai sus. Și atunci, după ce suspinăm noi?
Păi, în opinia mea, noi suspinăm după un stat funcțional, care să-și trateze cetățenii ca pe parteneri, dacă se poate, ca pe egalii lui. Noi suntem departe de asta, pentru simplul fapt că statul este în disoluție, după ani de ”reforme” făcute cu curul, după alungarea profesioniștilor din instituții, și înlocuirea lor cu politruci de toate culorile politice, după ce grupuri de interese l-au capturat și l-au muls fără milă de resurse.
Asta mă face să afirm că ceea ce așteaptă românii de la USL este, în primul rând, repararea statului, în toate aspectele sale. Un stat normal, funcțional, eficient, prietenos, este pentru cetățean o garanție că viața sa va fi mai bună. Pentru că viața unei societăți nu se rezumă doar la marea crăpelniță(pe care criza a făcut-o mică, mică!) de Paști și de Crăciun, la capetele sparte ale unor petrecăreți îmbibați cu alcool sau la nefericirea unui accident. Nu, pentru o societate importante sunt sistemele de educație și de sănătate, protecția socială, combaterea activă a sărăciei, integrarea grupurilor marginalizate economic și social, etc. Care nu pot fi la înălțimea așteptărilor fără un stat puternic, prin putere înțelegând nu capacitatea lui de coerciție, și nici numărul de ministere, ci capacitatea de a produce strategii și politici publice și de a le pune în aplicare .
În rest, Sărbători fericite în continuare. Învățați să apreciați și consumați cu moderație, fie că e vorba de porcării și tării, fie că e vorba de ideologii!
Un comentariu:
La Multi Ani tuturor!
Ieri am vazut un film excelent, "Cloud Atlas". De mult nu am vazut un film american care, in afara de violenta, sa vina si cu ceva idei. M-am simtit chiar aproape de personaje, care sunt legate cu fire invizibile, in diverse epoci, inclusiv intr-un viitor posibil. Unul din mesajele importante ale filmului este ca daca suntem pasivi in fata realitatilor vietii, viitorul poate fi sumbru. Fiecare din noi are o "lupta" a sa, fie de natura politica, personala, de familie, romantica etc. Ori trebuie sa ducem lupta pina la capat, chiar cu riscul final. Pe parcurs vom gresi, vom pacatui, ni se va pare ca avem succes, dar se va rasfira printre degete. Nu vom vedea imediat legatura cu viitorul, sau cu trecutul, dar vom simti deseori, fie prin deja vu, fie prin ochii altora ca suntem parte a unei evolutii spre altceva. "Viata noastra nu ne apartine noua, ci altora", spune un personaj din film. Ori asta este o invitatie la revolutie. Venita din Hollywoodul american, nu e doar spectacol !
Trimiteți un comentariu