luni, 10 decembrie 2012

Povara responsabilității

 
 
 
USL a câștigat net alegerile, și victoria asta îi aduce o uriașă povară a responsabilității. Nu e doar guvernarea. Aici USL are puțină libertate de mișcare: este încorsetat de exigențele acordurilor cu FMI, CE și BM, de povara datoriei externe și de starea mizerabilă a economiei, românești și europene, deopotrivă. Este responsabilitatea față de viitor. Aici USL nu poate invoca limite. Chiar și în condițiile date, Uniunea poate face infinit mai mult decât se crede. Cu o condiție: să aibă un plan strategic.
 
Mă tem că, deocamdată, acest plan strategic nu există. Pentru a-l avea, USL trebuie să ia niște decizii extrem de sensibile, care privesc statul, și rolul lui în economie și în societate, și societatea, de fapt, despre ce fel de societate vrem să avem: una a solidarității și justiției sociale, sau una a concurenței fără limite și a individualismului feroce. Și aici intervine prima încercare a solidității construcției numite USL.
 
USL este produsul punerii între paranteze a diferențelor ideologice dintre PSD și PNL. Această ”pauză ideologică” nu mai poate continua, deși pe ea s-a construit succesul în alegeri. Aici sunt două opțiuni: PSD și PNL renunță la vechile identități, se topesc într-un partid ”progresist”, care-și construiește o ideologie hibridă, sau încearcă să-și acomodeze diferențele specifice, păstrându-și vechile ideologii, deși asta va naște, inevitabil, conflicte.
 
Poate că, în cazul în care PSD și PNL vor cu tot dinadinsul să-și păstreze identitățile ideologice, proiectul strategic ar trebuie să vină, cumva, din exteriorul construcției, să zicem dinspre ”societatrea civilă”, înțelegând prin ”societate civilă” Academia Română, diverse institute de cercetări economice și sociale, etc.
 
Avem experiența unor astfel de proiecte care, pentru a fi cât de cât funcționale, au fost ”depolitizate”, vezi cele două strategii, prima de trecere la economia de piață, a doua, de aderare la UE. Atunci a fost mai simplu să se construiască un consens politic în privința celor două strategii. După care s-a renunțat la astfel de abordări, locul lor fiind luat de tot felul de dogme, mai mult sau mai puțin neo-liberale, care nu au rezolvat, ci au accentuat problemele României. A urmat planul strategic al aderării, în care am jucat după cum ne-a cântat UE. De fapt, și știu ce spun, în negocierile de aderare noi nu am negociat decât timp, pentru a aduce ramuri ale economiei la o stare care să le permită supraviețuirea pe piața comună europeană. Dar și așa, după 2004, și pe băsescu, și pe Tăriceanui i-a durut fix în pulă de asta, nu au făcut nimic pentru a pregăti econimia pentru șocul aderării.
 
Liberalii au o mare vină pentru starea actuală a țării. Se creează un soi de mit, cel al bunei guvernări economice a liberalilor de până în 2008. Ei bine, nu e așa. Trebuie să fim realiști, și să spunem lucrurilor pe nume: liberalii nu au performat în gestionarea economiei, și cu toate astea insistă să li se dea economia pe mână și de acum încolo. Deocamdată, în afară de lăcomia unor liberali, se știu ei care, eu nu văd nimic nou în gândirea lor economică, excepție făcând câteva sloganuri obosite.
 
Așadar, USL a câștigat războiul cu PDL, o să-l câștige și pe cel cu băsescu, dar nu mi se pare în niciun fel pregătită să gestioneze pacea. De aici temerea unora, și speranțele lui băsescu și ale PDL. PSD și PNL au de luat, urgent, decizii capitale, atât pentru viitorul României, cât și pentru viitorul lor, ca partide. Nu mi se par pregătite s-o facă. Deocamdată sunt cu ochii după luat...   

5 comentarii:

Karakas spunea...

Cred ca pina si liberalii au ajuns la concluzia ca un stat "minimal" nu este neaparat si unul eficient. Statul nu trebuie sa fie nici minimal nici maximal, ci suficient de puternic ca sa reziste valurilor istoriei.

Karakas spunea...

Pina la urma frecusurile ideologice liberal-socialiste azi sunt mai mult framintari in jurul raspunsului la intrebarea: "Cum impartim tortul si cui?" si nu "Cum ne dezvoltam?". Asa ca, eforturile pentru o perioada trebuie sa tina de dezvoltare, ca sa se produca "tortul" mai intai.

Liberalii au o istorie de sustinere a masurilor sociale, asa ca nu vor fi decit frecusuri mici pe tema asta.

vgeorgicas spunea...

Eu personal, nu vad nici un fel de lider politic care sa aiba vreo idee stralucita de strategie de exceptie care sa scoata tara la liman.Nici la USL si nici aiurea.

Fluieratorul spunea...

He, he, da, sint cu ochii dupa luat, si nu despre decizii e vorba... :) Cred ca li se rupe ca de Varsovia de ce "trebuie", ca acum e pe-aia cu "pohta ce-am pohtit". A.s.a.p. Si dup-aia mai vedem. (Da' stiam ca asa o sa fie, care-i problema?)

pacos spunea...

E complicata rau asta cu planurile strategice. Nu neaparat pentru ca intre PSD si PNL exista diferente doctrinare majore (desi, cinstit vorbind, sa vorbesti astazi in Romania de doctrine e hilar) ci pentru ca urmeaza un an extrem de dificil. Deficit bugetar, varf de rambursare a datoriei externe, economie pe butuci, preturi mai mari, asteptarile electoratului, toate astea sunt dicolo de orice proiect strategic. Si peste astea se va suprapune dileala marelui machitor.

Asa ca, deocamdata, la dracu cu proiectele. Sa treaca, impreuna, fara balamuc inutil, de 2013 si-om mai vedea. Desi, recunosc, sunt destul de sceptic.