Belele în Paradis

Operațiunea ”Să punem gheara pe România” începe să se împotmolească. Concepută ca un soi de ”război-fulger”, se transformă într-un război de uzură, și timpul nu joacă în favoarea atacatorilor. Cine sunt combatanții? În primul rând, Bruxellesul-a se citi în special Germania- și grupurile lui de influență din România, din instituțiile statului și din ”societatea civilă”, și Washingtonul, care acționează, la fel ca și ceilalți,  prin intermediul agenților săi de influență din aceleași instituții și din aceeași ”societate civilă”. Evident, serviciile secrete românești și străine sunt în avangardă. Ca de obicei. 

A existat, fără îndoială, un plan, un scenariu minuțios întocmit, de înlăturare a lui Ponta de la Palatul Victoria. Era ”oaia neagră” a Partidului Popular European, care, după evenimentele din vara lui 2012, i-a vrut pielea cu orice preț. PPE este artizanul ruperii USL. Prin folosirea lui Antonescu, via Adina Vălean. Practic, Antonescu s-a mutat la Bruxelles, după ruperea PNL de ALDE, și trecerea partidului în rândurile PPE. Adina Vălean a fost răsplătită cu postul de vicepreședinte al Parlamentului European. Cu titlu de inventar, se vorbește și de o motivație bănească, venită de la același PPE, către Antonescu. Dar salariul Adinei Vălean e mai mult decât ”motivant”. 

De ce era necesară dezertarea liberalilor? Pentru că PPE risca să piardă puterea la Bruxelles, pe fondul nemulțumirilor cetățenilor europeni. PPE a pierdut multe locuri în PE. Stânga ”domesticită” câștigase teren, iar 1 din 4 deputați europeni sunt acum anti-sistem, de la extrema stângă la cea dreaptă. Iar PSD, care dădea 16 euro-deputați, avea ceva de zis în formarea noii Comisii Europene. 

Există o complicitate între PPE și PSE, mai ales prin aranjamentele făcute de Daul și de Schulz. Schulz nu s-a înțeles cu Ponta, asta e clar. Sunt multe argumente în favoarea acestei afirmații. Oricum, PSE nu a susținut PSD în multe ocazii, trecând în tabăra contestatarilor lui din PPE. Iar în ultima vreme relațiile PSD, respectiv ale lui Ponta, cu structurile PSE de la Bruxelles au fost ca și inexistente. 

Cum spuneam, Bruxellesul-care se identifică acum, mai mult ca niciodată, cu PPE-a vrut să scape de Ponta cu orice preț. Soluția cu Cioloș premier era una de compromis, care ar fi putut ajuta la degajarea unui soi de consens, exprimat printr-un ”guvern de uniune națională” Probabil că Ponta negocia deja o ieșire onorabilă din scenă. Pierzând conducerea PSD-alt episod rămas în ceață-nu putea lupta de unul singur, și în plan intern, și în plan extern. Tragedia din clubul ”Colectiv” a schimbat datele problemei, accelerând căderea lui. Iar demonstrațiile de stradă, cu cerințele lor, au complicat lucrurile în plan politic. 

Cei care au profitat de pe urma mormanului de cadavre, pentru a da un alt sens schimbării de putere programată de Bruxelles, s-au bucurat degeaba. ”Clasa politică”, după un scurt moment de buimăceală, începe să se dezmeticească, și organizează rezistența, cu sabia amenințărilor străzii deasupra capului. Ceea ce părea un galop de sănătate pentru Cioloș, în formarea guvernului, devine un soi de marș prin deșert. Putem discuta și de ce. Rezumând, democrația nu-și are sens fără partide politice, fără instituții, precum Parlamentul, și fără legitimarea prin alegeri. Fără să mai vorbim de faptul că nu există fără suveranitatea națională. 

Este și un alt aspect, pe care cei ce au încercat să rupă acel consens privind administrarea puterii până la viitoarele alegeri, nu l-au luat în calcul: reacția americanilor. Poate americanii au acceptat o înlocuire de premier, dar nu și-au închipuit amploarea schimbărilor pe care vor să le facă noii veniți la masa puterii. Schimbări care le afectează interesele, în România și în zonă. De data asta au ales o cale mai discretă de a-și manifesta nemulțumirea. Americanii fac astfel încât misiunea lui Cioloș să fie cât mai complicată, iar programul lui să nu fie cel al ”străzii”, ci acela care le convine lor. Cum îi complică viața? De exemplu dând pe ”surse” liste de posibili miniștri, care sugerează preluarea României de către multinaționale, transformarea ei într-un soi de vacă de muls a unor întreprinderi capitaliste vorace, puse doar pe exploatarea românilor, care scot banii munciți de ei din țară. La fel, pentru mobilizarea politicienilor, se lansează nume precum cel al Laurei Ștefan, ”experta” în anti-corupție. Iar insistența cu care sunt scoase în față numele unor români care se afirmă în birocrația Uniunii are rolul de a arăta cu degetul spre ”culpabili”. 

Și, ce coincidență, ieri s-a dat sentința într-un proces care trenează de peste un deceniu, proces care-l implică pe Iohannis. Ca urmare a sentinței el pierde una dintre celebrele lui case. Pentru că la dobândirea ei s-ar fi comis fals în acte, sau pe aici. Un avertisment mai clar și mai direct nici nu se putea. Dar nu doar Iohannis a primit un cartonaș galben, ci și SRI, prin dezvăluirile lui Bica despre Coldea, făcute ieri în depoziția sa în fața instanței. Iar băsescu va avea tot timpul să regrete că a tras de coadă tigrul american, cu acuzele lui din ultima săptămână, care i-ar fi permis, se gândea el, să revină în jocurile de putere, în tabăra Bruxellesului, de data asta. Că tot vrea el în PPE cu PMP. 

Intrarea americanilor în acest joc le strică multora aranjamentele. Guvernul Cioloș se va naște extrem de greu, mulți dintre cei invitați să facă parte din el vor declina oferta, alungați tocmai de imaginea care i s-a construit încă dinainte de a se naște. Sprijinul parlamentar-esențial, dragi tineri frumoși, liberi, și proști!-este fragil, și Cioloș va trebui să negocieze orice nimic pe care vrea să-l treacă prin Parlament. Un astfel de guvern nu are cum fi performant. De fapt, nu are cum fi, pur și simplu. Vom avea un an pierdut-2016-cu deteriorarea situației economice, și cu inevitabile tensiuni sociale, un an electoral, în care confruntarea va fi mai aprigă ca oricând. Una peste alta, belele în Paradisul de dreapta, pe care ni-l promiteau cei care credeau că pot conduce România fără popor, și împotriva lui.Nu pot. Vor afla repede și cât îi costă prostiile pe care le-au făcut...

Spectatorii neputinței noastre

Sunt destui care citesc ultimele evenimente de pe scena politică drept victoria ”Europei”, aflată într-un război subteran pentru dominarea României cu SUA. Nimic mai fals! Nu, n-avem cum scăpa din îmbrățișarea Marelui Frate de peste Marea Baltă. N-ai cum miza pe Europa, când ea însăși este sluga SUA. Nu, pur și simplu ne vor fute doi derbedei geopolitici. SUA, cu obsesia lor pentru Rusia și pericolul rusesc, ne vor vinde armament, și vor planta pe aici baze militare, plus interesul lor pentru resurse naturale. Nu-i interesează să investească în activități productive. Oricum, nu cine știe ce. Probabil că singurul domeniu care să le trezească atenția ar fi IT. Și asta pentru prețul scăzut al creierului de muncă. 

Granzii de la Bruxelles, plus vreo câteva țări, gen Germania, Franța, Marea Britanie, Olanda și Italia, sunt interesați de economie, în special de utilități, energie, servicii publice de distribuție, plus mâna de lucru ieftină. Și unii, și ceilalți au interese în România, ca piață de desfacere. 

Lucrurile sunt clare. E posibil ca Ponta să fi dus prea departe ”prietenia” cu America. Deși mie nu mi se pare. Iar Iohannis este oricum, numai omul care ne deschide ușa către Germania. Nu, pur și simplu băieții știu că păruiala de acum nu le va produce prejudicii niciunuia dintre ei. Mai mult, slăbiciunea puterii de la București le avantajează, și oricine învinge în bătălia asta absurdă pentru putere-abstracție făcând de cretinii frumoși și liberi, care și-o vor lua maxim peste bot!-va fi obligat să le facă și americanilor, și europenilor, noi concesii. Pe spinarea noastră, evident. 

Degeaba se agită și băsescu. Nu va fi un nou Ceaușescu. Nu are cum. Ăla a zis ce avea de zis sovieticilor atunci când a trebuit s-o facă, și nu ca simplu pensionar, ci în calitate de șef al statului. D-aia l-au urmat românii. Și tot de aia n-or să-l urmeze românii pe el. 

E cazul să ne vindecăm de iluzii. Nu mai suntem o țară suverană. Nu mai putem lua nicio decizie în ceea ce privește viitorul nostru. Iar cele două entități se vor mai părui pe aici, prin interpuși. Vor face însă front comun de fiecare dată când puterea de la București va încerca să profite de păruielile lor, pentru a-și promova interesele ei. Mici, meschine, dar interese. Asta e! Românii n-au nimic de câștigat din ceea ce se întâmplă acum. Nu există ieșire din această situație. Pentru că este exclus să apelăm la alții, ca în vremea lui Ceaușescu, care făcea apel la americani și chinezi, pentru a-i contracara pe sovietici. Relațiile noastre cu Rusia și China sunt zero, acum.

Ce-i de făcut? Nimic! Vom sta și vom privi spectacolul violului geopolitic, și atât. Suntem spectatorii neputinței noastre. Și așa rămânem...     

Întoarcerea la războiul româno-român, cu un neamț în frunte

Vreți un (scurt) rezumat al situației, după un an de împliniri mărețe ale klausismului-sau, dacă sună mai bine, iohannismului-ca să puteți dormi bine? Păi, jumătate din autoritățile locale decapitate, cu administrațiile pe butuci, plus Primăria Generală, adică un oraș cu peste două milioane de locuitori, plus administrația centrală pe butuci, adică fără premier, și cu guvern care nu se știe de ce mai există, că nu poate face nimic. Plus fără buget, fără un nou acord cu FMI(nu că ne-ar trebui, dar asta e o agravantă, care se adaugă imaginii de instabilitate politică și de violență socială), cu grave crize sociale în perspectivă, din cauză că decizia de orice fel este paralizată.

Prețul ”guvernului meu” și al luptei împotriva corupției va fi distrugător. Pentru satisfacțiile de moment ale unor neica-nimeni, 20 de milioane de oameni o iau peste bot. Prostia se plătește. Dar nu deșteaptă. Și după episodul ăsta sinistru tot proști vom rămâne. O să ne mai arunce tuta aia de la DNA niște politicieni în cătușe, mai face niște spectacole de sunet și lumină fascistul ăla de la SRI, Coldea. Dar de rezolvat nu rezolvăm nimic. Ne vom afunda grav în mocirlă. Odată lipită eticheta de ”țară instabilă” de România, adio și-un praz verde!

Așa funcționează lumea în care trăim. Nu e drept, nu-mi place. Dar nu-s nebun să refuz realitatea. A, putem încerca s-o schimbăm. Dar ce să faci când tot felul de idioți ies ca păduchii în frunte, și dau cu mucii în fasole? Când reaprind războiul româno-român? Când sapă noi tranșee? Când ridică noi ziduri între români?

Am scăpat de Ponta și de odiosul său guvern. E bine! Vorba vine, bine...Dar, revin: cine plătește? În niciun caz cei care au montat spectacolul ăsta sinistru. Lor li se vor mări salariile. Și personalul. Vor mai făta noi șefi și șefuți. Vor asculta și mai mulți români, că sunt atâtea amenințări la adresa securității naționale. Sigur, ăia care sunt turbați de foame nici nu știi când sar să te muște.

S-a mai dus o oportunitate de a ieși dintr-o capcană de imagine. Tembelilor care nu-și câștigă traiul din munca lor nu le-a păsat! O să vină ea și vremea decontului. Cei care acum s-au retras din piață, pentru că sensul protestului lor a fost deturnat, nu vor uita, și cred că nici nu vor ierta. Se vor întoarce. Și atunci nu cu gunoaiele de la GDS, de la ”societatea civilă” a SRI și a Ambasadei Americane va discuta Iohannis. O să regrete amarnic prostia făcută azi. În locul lui aș da afară TOATĂ echipa de consilieri. Care și-au promovat șmenurile lor, lăsându-l cu ochii în soare. Ori se maturizează, și devine ”președintele TUTUROR românilor”, ori pleacă. Cu el nu va mai avea nimeni răbdare!

Întoarcerea la statul social

”Strada” a transformat într-o farsă funambulescă o tragedie. Adăugând și mai multă suferință părinților, rudelor și prietenilor celor morți. Pe cadavrele lor, și trupurile martirizate ale răniților joacă tontoroiul o faună imundă. Amestec de politicieni și oengiști cu agendă politică, sinecuriști de ambe sexe, mitingiști cu metodă și la comandă. 

Să fim onești. Acum, în piață, nu mai este vorba despre victimele incendiului de vinerea trecută. Cei care au inițiat acțiunea(pe care o salut, și o respect), au fost eliminați din peisaj de o gloată gregară, din spatele căreia rânjesc Ciolannis, și ”guvernul lui”.

Cel mai bun lucru pe care l-ar putea face acum(și subliniez, ACUM) ar fi să se retragă. Să-și ia un răgaz de reflecție. Să-și coaguleze o agendă a schimbării. Un proiect, fie că-i politic, fie că-i civic, al schimbării. Să construiască sprijin pentru el. Și să revină, cu un sprijin coerent și clar, fără să mai care după ei tot felul de cadavre politico-oengiste, care să vorbească în locul lor. ”Consultările cu strada” ale lui Ciolannis au ucis orice brumă de dialog. Pe ticăloșii care s-au erijat în purtătorii de cuvânt ai ”străzii” îi cunoaștem de 26 de ani. Au fost o otravă pentru democrație și pentru societatea civilă. Au ucis orice alternativă. Din lăcomie. Ca niște târfe, s-au vândut oricui plătea. Și, slavă Domnului, au fost destui amatori de ”sex” civic. 

România are nevoie de o alternativă. Ca sistem economic și social, în primul rând. România are nevoie de contra-puteri puternice, să țină în frâu sistemul politic. Puterea corupe. De asta este nevoie de ”câini de pază”. Dar câini de pază, nu javre care să latre la cetățenii onești, purtați fiind în lesă de ticăloșii din politică. 

Poate n-am fost prea clar: TOATĂ România e la capătul puterilor. Ne-am întors în 1989, când simțeam că nu se mai poate. Ne ajung șase ani de ”austeritate”. Suntem la fundul sacului. Niciodată în istoria post-decembristă societatea românească n-a fost mai săracă și mai polarizată. Inechitatea a scos oamenii în stradă. Morții au fost doar un accelerator al nemulțumirii. 

Ponta-de fapt, cei care erau în spatele lui, și mai au mintea la purtător-au înțeles de unde vine amenințarea. Nu e vorba să-i iau apărarea lui Ponta. Dimpotrivă. Dar trebuie să privim realitatea în față. Nu din patriotism sau pentru că-l durea în cur de noi a ales să înfrunte gașca FMI-BM-CE, și să reducă TVA, taxe și impozite, să mărească niște salarii din sectorul bugetar. Ci pentru a deschide niște supape. Pentru a elimina din tensiunile acumulate, ce stau să izbucnească. 

Acum acest proces de reducere a tensiunilor a fost întrerupt. Din pură imbecilitate.  Ceea ce au cerut azi ”vocile străzii” este accentuarea austerității. Ei, civicii, sunt convinși că DNA poate juca rol de supapă. Se îmbată cu apă rece. Problemele României nu se mai pot rezolva cu zdrăngănit de cătușe. Nici cu doi-trei politicieni plimbați prin fața camerelor de vederi. Cu atât mai puțin cu diversiunile SRI. Unii cred că am glumit ieri, când scriam asta:

 Învățăturile unui prost pentru lucrătorii Directoratului SRI ”Manipulări, marșuri și demonstrații, lovituri de stat soft”: ”Băieți! Complexitatea e complexă, și are prostul obicei să nu se țină de scenariile noastre. Spontaneitatea nu ajută. De fapt, mai mult încurcă. Când faci un scenariu, nu uita: orice soluție naște noi probleme. Când pornești un război, primul lucru la care te gândești este cum îl sfârșești. Nu deschide mai multe fronturi odată. Garantat ți-o vei lua în freză. Dacă nu mă credeți, mai gândiți-vă! V-a mâncat în cur să vă luați și de BOR. Nu v-ați rezumat la Ponta și la Guvern. Acum luptați cu oastea Domnului. Pe Dealul Patriarhiei e ca la Paști! Și mai vin! Zău că Nejustificat de Fericitul are de unde recruta! Și nu în ultimul rând: un acoperit, din presă și din politică, odată descoperit, valorează exact cât o bucată de hârtie igenică murdară de căcat. Nu-l mai folosiți. Nu costă cine știe ce să-ți faci rost de altul. În rest, vă urez noi succesuri pe ramură. Fie ca să vă depășiți planul! Patria vă va fi recunoscătoare!”

Nu, nimeni nu mai poate controla situația cu minciuni și manipulări, cu diversiuni ieftine, cu inducerea fricii. Lumea s-a săturat. Vrea soluții, nu sacrificii rituale. Capul lui Moțoc nu mai este suficient. Nu cred că oamenii mai vor țapi ispășitori. Și nu, nu corupția ucide. Oamenii corupți ucid. 

România nu mai poate continua să accepte uriașele inechități sociale care au scos, de fapt, oamenii în stradă, exploatarea cruntă la care este supusă o forță de muncă epuizată fizic și psihic. Oricâți politicieni am schimba, problema inechității, a polarizării sociale extreme, nu dispare de la sine. Există o singură soluție: întoarcerea la statul social. Pentru asta este nevoie de politicieni curajoși, care să accepte să meargă împotriva curentului, nu de moluște lașe, care tremură ca piftia la fiece bășină trasă de DNA, sau de Ambasada Americană. 

Oamenii refuză, ca și în 1989, să mai fie sclavii unui sistem. Acest refuz nu este înțeles. Deși în Piața Universității el a fost exprimat, într-o formă sau alta. Chiar dacă manifestația moare, nemulțumirea rămâne, câtă vreme inechitățile rămân. Din păcate, nimeni nu discută despre ele. Batem câmpii despre orice, numai să nu ne atingem de ”capitalism”. Ei bine, trebuie s-o facem. Altminteri vom continua să numărăm morți, și să ne strigăm furia în pustiu.  

Democrația și strada

Nu dau lecții nimănui. Încerc să pun puțină ordine în fapte. Rezumând, ceea ce numim ”democrație” este un amestec între așa numita ”democrație reprezentativă” și ”democrația directă”. Poporul suveran își exercită suveranitate indirect, prin aleși, cărora le-o deleagă, cât și direct, prin Referendum. Elveția este un exemplu de țară în care democrația directă primează. Dar este prezentă și democrația reprezentativă, și nu marginal.

Strada nu e din filmul ăsta. Că nu are cum. Nici măcar prin așa numita ”societate civilă”, care, în democrație, este un non-sens. Este mai degrabă o negare a democrației. Și ce face Iohannis, chemând la consultări ”strada”, este negarea principiilor democratice, de vreme ce pune pe picior de egalitate instituții și mecanisme constituționale și legale, legitime, cu forme anarhice de manifestare a unor grupuri de interese. Nu, nimeni din țara asta nu a legitimat, în vreun fel, ”societatea civilă”, nu i-a delegat suveranitatea și nu a autorizat-o să vorbească în numele lui. Cum nici Biserica nu este legitimată să se amestece în politică, și să exercite suveranitatea credincioșilor, în numele lor.

Sigur, ”societatea civilă” poate fi una dintre formele pe care le îmbracă așa zisele ”contra-puteri”, cele care echilibrează balanța puterii. Dar sunt o mulțime de astfel de forme: presă, sindicate, organizații profesionale, culte religioase, uniuni de creație, etc. Nu putem spune că vreo câteva ONG uri care se constituie într-un soi de forme cvasi-politice, au monopolul reprezentării ”societății civile”, fiind singurele reprezentante ale contra-puterilor. Și nici nu putem accepta așa ceva. Vor să facă politică? Să-și asume trasparent asta, să-și facă partide, și să vină să ceară votul cetățenilor. Ipocrizia o fi benefică pentru nivelul de trai al oengiștilor, dar sigur face rău la democrație.

Strada nu e actor politic. Punct. A, vocea oamenilor care ies în stradă trebuie ascultată. Dar pentru acțiune, pentru schimbare, există partide politice, Parlament, aleși locali, administrație a statului, alegerile și referendumul. Dar nu strada. Că atunci trecem în ”Acțiunea Directă”, și se lasă cu poc-poc. Am mai avut așa ceva. Și n-am rezolvat nimic. Nici acum n-are cum altfel.

Astea au, și n-au, legătură cu ”Noua Revoluție Română”. Au, pentru că ceea ce vedem în stradă este, într-un fel, un mai 68 al hipsterilor de Dâmbovița, care pune în discuție democrația, directă sau reprezentativă, făcută vinovată de toate relele din țară, dar niciodată capitalismul, sursa principală a acestor tele. Deși tinerii morți vineri în capcana clubului ”Colectiv” sunt victima colectivă a lăcomiei unor ”capitaliști” fără scrupule. O fi ajutat-sau nu-și corupția, rămâne de văzut. Dar de ucis ucide în primul rând capitalismul sălbatic, și abia apoi corupția politicului. Care corupție este mai mult decât luarea de mită. Este, de fapt, aservirea politicului, și înlocuirea interesului general cu interesul unei clase restrânse de profitori.

Acum, strada îi absolvă de vină pe adevărații criminali, arătând cu degetul la ”politic”. Căruia îi vor pielea. Ca să facă ce, după ce o obțin? Să se spele pe mâini, să spună că mai departe nu e treaba lor? 

Citez din ceea ce scriam în dimineața acestei zile pe FB: ” Acum se revarsă în stradă gunoiul unei generații pierdute. Distrusă de un capitalism feroce, fără identitate, fără idealuri, care e furioasă pentru un singur motiv: nu mai poate consuma ce și cât ar vrea. Și pentru asta vrea să distrugă statul, vrea să-i vadă morți pe toți săracii, din cauza cărora n-au ei bani, vrea să facă praf democrația. Cu aceste gunoaie nu am cum fi solidar. Indiferent cât voi fi înjurat pentru asta, morții și răniții din club nici nu munceau din greu pentru a-și întreține familia și copiii, nici apărându-și patria, pe câmpul de luptă, nici ajutându-și semenii. Nu, erau la distracție.

Asta nu justifică moartea lor. Dar este o realitate. Erau la distracție. Nu sunt eroi. Pentru că nu sunt! Sunt oameni, avem compasiune pentru ei, pentru familiile lor, pentru prietenii lor. Dar nu putem fi solidari cu niște oameni care vor să facă tabula rasa pentru că statul nu dă bani, cum vrea băsescu, pentru modernizarea cârciumilor.

Și dacă vorbim de solidaritate și de indignare, unde erau când boc și băsescu închideau școli și spitale, când mureau arși atâția copii la maternitatea Giulești? Când mureau arși zeci de mineri? Când mureau acoperiți cu pământ sute de români, angajați la negru pe șantiere? Ăia nu erau ”de-ai lor”, nu? Dă-i în pizda mă-sii, să moară! Niște suboameni! Noi, noi suntem elita!”

Oricât de dur ar suna, nu mă dezic de ceea ce am scris. Schimbarea României este operă colectivă. Cum și eșecurile ei sunt operă colectivă. Cultura confruntării ne-a făcut un rău imens. Asta trebuie schimbat, în primul rând. Confruntarea naște noi probleme. Nu învățăm nimic din ceea ce ni se întâmplă. Și vom tot repeta răul ce l-am făcut în ultimii 26 de ani.  

Un moment istoric

Este un sfârșit de săptămână care va marca istoria României. Am senzația că a început bătălia decisivă pentru putere în Sistem. Un Sistem care trebuie acum să-și gestioneze tensiunile și contradicțiile interne, și aflat și sub presiunea unor grupări de interese din afara țării. Mie mi se pare a fi un soi de preluare ostilă a ”Sistemului” de către un alt sistem, mai mare și mai puternic. Care până acum se mulțumise să fie doar un soi de partener al celui autohton. Probabil că așa n-a putut să-l controleze în totalitate, probabil că zone din Sistem nu ascultă, și-au permis prea multe ”libertăți”. Și s-a trecut la măsuri radicale.

În această bătălie nici Ponta, nici Iohannis nu contează. Ponta a spus ”stop joc!” în seara zilei de 16 noiembrie 2014. Când a înțeles că nu are cum se împotrivi deciziilor ”Sistemului”. S-a cărat dracului în Dubai, sau unde o fi fost, și posibil să-și fi negociat o ieșire onorabilă din scenă. Care presupunea și retragerea lui din fruntea PSD. Liber de ”contract”, își poate permite o oarecare detașare.

Iohannis este total abulic, și nici acum nu înțelege pe ce lume trăiește. ”Sistemul” îl controlează prin consilieri, și cu inevitabilele dosare din diverse sertare. Cum lui nu-i pasă decât de micile lui tabieturi, și îl lasă în pace, nici ”Sistemul” nu-i acordă mare atenție.

Rămâne băsescu. Cel care s-a crezut stăpânul sistemului, deși era doar o fațadă convenabilă. A crezut că îl controlează, că după ce pleacă de la Cotroceni ”Sistemul” îl va asculta ca înainte. Acum vede cu uimire cum totul o ia razna, iar oamenii lui încep să fie strânși de ”Justiție”, altă componentă a ”Sistemului”.

A pune această preluare ostilă pe seama nevoii celor de afară de a avea liniște în România, într-un moment în care se ascute confruntarea cu Rusia, înseamnă să fii tâmpit. Miza este economică. Și o găsiți în propunerea lui Cristian Ghinea, aceea de a scoate de sub controlul statului român tot ce mai înseamnă utilități publice, servicii publice, întreprinderi publice, și de a le pune sub controlul FMI, BM și CE. Sub pretextul că ”le fură politicienii români”. Și probabil că unii din ”Sistem” or fi obiectat. Jaful ar fi fost prea mare, și riscă să determine convulsii politice și sociale. S-or fi codit. Și atunci s-a decis o măsură radicală.

Așa că în timp ce noi belim ochii la spectacolul justiției televizate, în subteran România își pierde și ultimele rămășițe din suveranitatea națională. Dar merită! I-am așteptat atâția ani pe americani, cum să nu te bucuri că au venit?

Războiul serviciilor de informații românești împotriva României

Înțeleg că madam Chiloți Tetra a pierdut postul de vicepreședinte al Partidului Popular European. Deși în apărarea ei sărise și traian băsescu. Unii s-au grăbit să-l acuze pe  Iohannis, absent la Congresul de la Madrid, pentru acest eșec. Sigur, el ar fi dorit postul pentru Alinuța, dar asta n-are importanță. Altul este motivul eșecului.  

Lucrurile sunt simple. Nu mai sunt bani, nu mai e post. PNL nu mai are ce oferi PPE, și lacomului său președinte, Joseph Daul, care ar face deliciul oricărei structuri de combatere a corupției peste tot în lume. Că PNL nu este la guvernare în România, nu e chiar așa grav. În maximum un an se poate schimba treaba. Sigur, era mai bine să se fi întâmplat până la Congres, nu-i așa, musiu Uncheșelu?  Dar lucrul cel mai important în eșecul PNL la Madrid este că nu mai are bani.

Și aici drăguța Șeherezadă a DNA, Lulutza, ar avea ce săpa, și povesti. De exemplu, ar putea fi curioasă-la dracu, e femeie, deși unii au serioase dubii!-să afle unde s-a dus cu adevărat o parte din parandărătul din afacerile Microsoft și EADS. Nu cumva acești bani au finanțat și Congresul PPE de la București, au cumpărat un post de vicepreședinte pentru Boiangiu, dar mai ales protecție pentru traian băsescu, în momentul Referendumului? Apropo de asta: niște bani au ajuns cumva și pe la Barroso, alt  ”baron” al popularismului? Cât o fi costat o condiție din cele 11 puse României, după suspendarea lui băsescu? De la câte sute de mii de euro în sus se ridica din pat onorabilul, dacă un pârlit loco nu se deranjează decât de la 50.000 euro în sus? Mi-e și frică să mă gândesc că, din aceeași sursă, parandărătul din cele două afaceri, au migrat niște bani și spre campania electorală a scorpiei din dotarea lui Bill...

De ce întreb? Pentru că nu este clar câți bani au dat ăia din dosarul Microsoft, cui, câți și-au oprit ei, și, mai ales, unde sunt acum banii palmați. Sigur, nimeni nu ne va spune asta. Cum se apropie cineva de acest subiect sensibil, cum ni se mai servește o Udrea la proțap, condimentată cu Bica, o mineriadă în sos de crime împotriva umanității, un Oprea cu salată de abuz în serviciu, și tot așa. 

Îmi permit să cred că aici, în jurul banilor din cele două afaceri, se poartă și războiul crâncen din sânul, și dintre serviciile noastre de (dez)informații. Care sigur au fost implicate în mizeriile astea, și unora de pe acolo li s-a lipit câte ceva pe dește. Un război care este, de fapt, un război împotriva României și a românilor. 

Nimeni nu mai poate face curățenie în aceste cocini puturoase, numite ”servicii de informații”. Au scăpat de sub orice fel de control. Nu mai ascultă de nimeni. Pun președinți, șefi de partide, controlează Justiția, economia, presa. Au totală imunitate. Prestează câte cele pentru ocupantul american, și în rest sunt libere să facă ce vor. România nu mai există de mult pentru ele. 

Nu știu cum se va termina acest război. Și nici când. Deși aici ar fi un soi de limită: afectarea unor interese ale ocupantului. În rest, pot să zburde liber. Ceea ce și fac. Iar episodul de ieri, de la Madrid, este un avertisment și pentru cel care credea că poate controla ”sistemul”. O să vedem asta în perioada următoare. Doar că prețul acestui război îl plătesc românii, nu liftele din sistem. Ele tocmai ce-au primit bani în plus de la buget. Pentru merite deosebite în distrugerea României...

Soluția militară este o iluzie sângeroasă

Rușii au început bombardamentele în Siria. Sincer, nu e tocmai o veste bună. Mă așteptam la măcar o sclipire de inteligență din partea lui Obama, pentru a găsi o soluție decentă situației din zonă. Americanii au o idee fixă: că toți trebuie să le sugă pula, că dorințele lor sunt lege pentru întreaga lume. Rusia vine acum să le strice distracția.

Adevărul este că americanii nu vor recunoaște în veci faptul că au scăpat de sub control situația din zonele în care intervenit pentru că așa le-a tunat lor. Problema cu care se confruntă nu e doar Siria. Azi au trebuit să intervină direct în Afganistan. Unde talibanii sunt proaspeți ca niște trandafiri în roua dimineții, și ocupă locul lăsat de trupele americane și de cele ale NATO. După enorm de multe miliarde de dolari cheltuite, armata afgană se dovedește a fi o ficțiune. Nu vrea, practic, să lupte. Singurii care ar mai vrea s-o facă sunt tadjicii, dar ăia își apără sărăcia, și nevoile, și neamul. Restul abia așteaptă să le ofere flori talibanilor, în semn de bun (re)venit.

Cum știm, talibanii își au ”spatele” în Pakistan. Iar Pakistanul are în spatele lui China. Războaiele prin intermediari sunt un deliciu al geo-politicii, nu-i așa? De fapt, și în Siria este tot un astfel de război. Dar cu mult mai grav decât în Afganistan. Pentru că, în fond, tu, american, poți accepta să pierzi Afganistanul. Dar nu poți pierde Orientul, și nici nu poți să-ți pui aliații, Israelul și Arabia Saudită, într-o situație periculoasă.

Problemele care generează crizele ce trebuie gestionate acum NU au soluție militară. O știe toată lumea. Inclusiv Putin. Dar Putin joacă în alt film, mizele lui sunt altele. Dacă și le atinge, reușind în același timp să se debaraseze de ISIS-care este o amenințare pentru republicile ruse din Caucaz-cu atât mai bine. Dar Siria este doar o monedă de schimb în jocul lui privind vecinătatea apropiată-incluzând aici Crimeea și estul Ucrainei-și stabilirea unui statul mai apropiat de adevărata pondere a Rusiei în viața internațională.

Siria nu se va pacifica folosind și mai multă violență. Washingtonul plătește acum pentru faptul că și-a pus adversarii cu spatele la zid. Și dacă e să fie ”care pe care”, nimeni nu se mai împiedică de amănunte. Rusia a propus de acum trei ani o soluție pentru Siria-care implica și retragerea lui Assad!-SUA au tratat lucrurile cu dispreț. Asta e: vor avea de gestionat și mai mult haos, dar și posibila confruntare armată cu Rusia. Nu mai e doar o joacă pe calculator.

În timpul Războiului Rece existau limite ale confruntării între cele două blocuri, nu se călcau pe bătături prea tare, știau unde să se oprească. Acum nu mai sunt reguli. Iar faptul că în toată povestea se implică și China-altă țară călcată pe coadă de aroganța iresponsabilă a americanilor!-complică și mai mult lucrurile. Avem la ce ne gândi, nu?

PS: aflu, nu fără amuzament, că prin ISIS e o rudă a lui Boc, de vreme ce tocmai ce le-au fost tăiate salariile luptătorilor! Mișto, nu? Idealuri, alea, alea! Pe dracu! Mercenari ordinari, care merită uciși fără milă!

”Mașina poporului” și criza reglementării

Când se va stinge scandalul VW? Atunci când toți din industrie vor recunoaște că, tehnologic și comercial, normele de poluare sunt nesustenabile, și nu rezolvă nimic. Sunt doar un instrument de marketing. Atât autoritățile de reglementare, cât și cei din industria auto, trebuie să ajungă la un acord asupra unor noi norme, realiste, și asupra metodologiilor de verificare, care să fie clare, transparente și să nu permită noi derapaje de genul celui care face acum obiectul scandalului în SUA. 

Deocamdată vedem doar încercări de a folosi acest scandal pentru a reduce cota de piață a unor producători, pentru a-i demoniza, și pentru tot felul de speculații pe Bursă. 

În fond, sistemul pus la punct de VW are și o parte bună. De ce nu ne-am gândi că poate fi folosit în ciclu urban-acolo unde sunt probleme reale generate de poluare-pentru a atinge cel mai mic nivel de emisii cu putință, iar în afara orașului el să fie dezactivat, pentru a obține, dacă așa vrea conducătorul auto, alte caracteristici de cuplu și putere, care presupun emisii mai mari de noxe. 

Reamintesc un lucru: multe țări țări aplică sistemul bonus-malus la cumpărarea unei mașini, pentru a le favoriza pe cele ecologice. Statul plătește o primă celor care cumpără mașini cu emisii sub un anumit prag, și-i penalizează pe cei care cumpără mașini cu emisii peste prag. Malusul a generat și el motive pentru această înșelătorie. E greu să împaci puterea mare a motoarelor cu emisiile mici. Fie și pentru a fi neutre din punctul de vedere al sistemului bonus-malus, și merita introducerea sistemului. Era o metodă de a reduce prețul total al mașinilor premium, care nu sunt ieftine, dar care au cea mai mare marjă de profit. 

Decizia de a recurge la acest artificiu tehnologic are o motivație complexă, solidă și rațională. În ea intră și arbitrarul reglementării. Decizie pe care nu doar VW a luat-o. Cei din industria auto nu pot juca în continuare cartea ipocriziei, fericiți că există un țap ispășitor.  Asta nu rezolvă nimic. E mult mai productiv să recunoască limitele tehnologice, și să acționeze în consecință. Nu poți avea în același timp și untul, și banii pentru unt. 

A nu se înțelege greșit ce spun. Oricum n-am ”mașină bengoasă din fundul grădinii”, și nici nu voi avea vreodată. Problema este că norme cretine-cum e la noi ”taxa de primă înmatriculare”- n-au rezolvat decât problema fabricanților, care și-au asigurat un stoc de consumatori, obligați să-și schimbe mașinile pentru a corespunde normelor de ”poluare”. Și aici e de umblat. Mai ales că statul, spunând că servește interesul public, lucrează, de fapt, pentru interesele private ale industriei auto. Și uite așa venim la politică și ideologie...

În concluzie, avem, de fapt, o criză a reglementării în domeniu. Deocamdată ea este ocolită cu grație, pentru că ar pune în discuție atât de multe lucruri, încât publicul recunoscător ar sări atât la gâtul politicienilor, cât și la cel al industriei. Și ar fi un măcel generalizat. Nimeni n-ar ieși teafăr din acest balamuc. Să vedem dacă demisia șefului de la VW e suficientă pentru a se pune batista pe țambal. Am credința că nu e. De aici înainte orice e posibil. 

România și plăcerea de a face rău

Să zicem că românii ar accepta, la o adică, să fie conduși de combinata SRI-DNA. La câtă minte au, și la cât îi doare în cur de democrație și de libertate, ar accepta și asta. Dar pot cele două instituții să guverneze România? Trec peste lipsa de legitimitate. Că niciun regim totalitar nu s-a sinchisit de asta. Care este însă proiectul lor pentru România? ”Țării, cât mai multe pușcării!”?

Chiar și cele mai sinistre dictaturi au avut și altceva, pe lângă latura represivă. Altminteri nu ar fi rezistat. SRI și DNA se rezumă la represiune. Iar de latura constructivă nu se mai ocupă nimeni: ei nu știu, și nici nu-i interesează, politicul este făcut praf, atomizat, statul paralizat, economicul urmează să fie făcut zob, câtă vreme nu mai poate avea în stat, în administrația lui, un partener.

Atacând premierul în funcție-dintr-un capriciu al unor demenți, pentru că un om rațional, cu mintea întreagă, se gândește și la consecințele actelor sale-DNA și SRI au intrat pe un teren minat. Pur și simplu au anulat autoritatea statului.

Oricine i-ar urma lui Ponta stă cu sabia asta, a bunului plac al SRI și DNA, deasupra capului. Cine credeți că va mai avea curajul de a lua decizii, când din nu se știe ce capricii ale unui procuror avid de putere, sau ale unui securist dus cu pluta, se poate trezi linșat mediatic, târât în fața ”legii”, făcut una cu pământul, familia lui târâtă și ea în mocirlă?

Cum nimeni nu vrea să preia Primăria Capitalei, după ”arestarea” lui Oprescu, nimeni nu vrea să-i urmeze lui Ponta. Uitați-vă la PNL, noul PNL. Blaga ar da orice să dispară în peisaj, Gorghiu miaună ca un pisoi nemâncat, Predoiu a devenit tot mai tăcut, ăia de la BNR, ”pepinieră” de pretendenți la funcția de premier, tac strategic și publică lungi expozeuri constipate, în care nu mai spun nimic.

Problema este că celor de la DNA și de la SRI a început să le placă să facă rău. E artă pentru artă. În aceste condiții oricine ar veni în fruntea partidelor se transformă în țintă. Nimeni nu vrea asta. Pur și simplu România va fi guvernată-dacă se mai bagă cineva s-o guverneze-tot mai prost. Orice premier, orice șef de partid, orice ministru, orice șef de instituție, vor fi doar improvizații, niște indivizi care vor trăi în fruntea acestor organizații de azi pe mâine. Cum i se va părea cuiva din DNA și SRI că nu răspunde la comenzi, cum se va trezi fie la mititica, fie constrâns să plece.

De unde atunci autoritate, continuitate, programe multi-anuale, gândire strategică? Cine să gândească strategic la Transporturi, spre pildă, când într-un an ăia au avut patru miniștri diferiți? De unde fonduri europene atrase, când nimeni nu vrea să mai ia astfel de fonduri? În doi ani din exercițiul financiar 2014-2020 nu am cheltuit un cent!

Suntem într-o fundătură. Și nu vom ieși din ea decât în momentul în care SRI și DNA vor reveni din nou sub un control democratic, vor fi ceea ce au fost proiectate să fie: două instituții printre altele, care contribuie la aplicarea legii, și nu ca acum, unicul centru de putere, care se substituie și Parlamentului, și Guvernului, și, ceea ce este de o gravitate fără seamăn, au anulat suveranitatea poporului. Întrebarea: cine bagă din nou în cușcă dulăii ăștia, care au prins gustul sângelui? Cred că nimeni...

O execuție în stil mafiot

Graba cu care ”Sistemul” vrea să-l lichideze pe Ponta poate avea legătură cu venirea noului ambasador american la București. Care trebuie să-l găsească pe micuț tuns, ras, frezat. Că dacă nu, cine știe ce idei îi vin yankeului. Să nu uităm că Maior și-a luat deja postul în primire. Și sigur poate trage niște sfori în favoarea lui Ponta.

De unde convingerea mea că lichidarea grabnică a lui Ponta este o afacere pur românească. Asta cu ”ne cer partenerii noștri să facem curățenie” e doar așa, de decor. O justificare pentru multe ticăloșii făcute în ultimii ani de indivizi profund corupți, din servicii, din Parchete, din diverse tribunale. O gașcă pusă pe jefuit România, care se ascunde în spatele ”luptei anti-corupție”, făcând politicul țap ispășitor pentru toate relele societății românești. Și cum suntem un popor de căcat, care n-ar gândi cu capul lui nici să-l pici cu ceară, le ține șmecheria. Că unii de pe la ”ambasade” le fac jocul, asta nu este decât dovada că, dacă investești cu cap banii furați de la stat, ai și acoperirea unora pe care tâmpiții îi consideră trimișii Marilor Licurici în păduchioasa asta de provincie, gata să ne scape de Cel Viclean. De fapt, își salvează portofelele.

De asta nu veți vedea nimic semnificativ nici în dosarul Microsoft, nici în cel EADS, nici în ASTRA și nici în cazul fregatelor. Pentru că părtași la corupție au fost oficiali ai respectivelor state, foarte probabil cu locul de muncă real prin diverse servicii. Care și-au făcut un alt plan de pensii decât cel oferit de statele lor.

Cât o privește pe Kovesi, e doar o mediocră frustrată, pe care ăia de la SRI, care fac profile psihologice, au citit-o foarte bine, și o manipulează apăsând pe butoanele frustrărilor, dându-i senzația că toți se tem de ea, procurorul venit din curul întunecat al unei provincii, și ajunsă peste noapte Procurorul General al României, pentru singurul merit că e înaltă.

Așa că ne vom distra. Doar că lichidarea unui premier al unei țări membră a NATO și a UE, de către o grupare de tip mafiot, din politică, din servicii și din justiție, este un fapt de o mare gravitate. Care nu va rămâne fără urmări. Extrem de grave. Că nici ăia de afară n-ar fi tâmpiți. Că belești pe niște unii din politică, nicio pagubă. Când distrugi un sistem instituțional, și instaurezi haosul administrativ, aduci atingere interesului ansamblului. Și cu asta nu glumește nimeni.

Spălătorii de cadavre

Gâdea și compania, în special prostul meu preferat, Radu Tudor, se dau de ceasul morții să acrediteze ideea că vinovați de criza ”refugiaților” sunt rușii, pentru că nu-l lasă din brațe pe Assad. Este una dintre cele mai josnice ”spălări de cadavre” din presa română, care oricum excelează în imbecilitate, servilism și incultură.

Faptele: doar circa 20% dintre ”refugiații” care se bat acum cu jandarmii unguri la granița Serbiei cu Ungaria sunt ”sirieni”. Pun ghilimele pentru că înțeleg că acum un pașaport ”sirian” este mai scump decât uncia de aur, iar turcii, și alții ca ei, și-au deschis tipografii, sub ochii blând-bovini ai ”autorităților statului”. Sursa principală de refugiați o reprezintă Balcanii de Vest: Albania, Kosovo, Macedonia, Serbia, Bosnia. Ei dau circa 60% din totalul ”refugiaților”. În nicio țară dintre astea rușii nu sunt o problemă. Kosovo și Bosnia sunt, practic, protectorate ale SUA și ale UE, gestionate de înțelepții birocrați euro-atlantici. Cât de bine sunt administrate se vede după dimensiunea exodului.

Apoi șuvoiul de refugiați a început să curgă după căderea lui Gaddafi. La care Rusia a fost complice, prin inacțiune. Acțiunea împotriva Libiei fiind declanșată de Sarkozy, Putin a preferat să tacă, și să meargă pe burtă, pentru a nu-și incomoda un aliat. Rezultatul: Rusia a luat o mare țeapă! A pierdut câteva miliarde de dolari, bani investiți în industria petrolului și sub formă de datorii neachitate pentru armamentul vândut celor de la Tripoli. Bașca faptul că au fost dați afară din orice fel de afaceri cu Libia. Și chinezii și-au luat-o cu acest prilej. A, și încă ceva: și porturile libiene erau deschise navelor militare rusești din Mediterana. Acum nu mai sunt.

Judecând după cele întâmplate în Libia, ce ar fi schimbat faptul că Moscova se retrăgea și din Siria? Nu mai existau refugiați? De ce? Căderea lui Gaddafi a însemnat sfârșitul bejeniei, sau începutul ei? De ce ar fi fost altfel în Siria? Apropo: nu rușii intervin în Yemen, altă sursă de belele. Acolo sunt delicații saudiți. Și e Raiul pe Pământ!

Occidentul a fost pus acum în fața consecințelor ticăloșiei și prostiei lui arogante. E doar un decont dintre cele multe pe care trebuie să le facă. Și nu este dispus să-și asume consecințele iresponsabilității sale. Cotele de refugiați sunt expresia incapacității lui de a recunoaște criza și de a ataca la origine cauzele ei.

Rețeta este cunoscută. Criza capitalismului, din anii 80, a fost rezolvată prin ”căderea comunismului” și extinderea piețelor în țările foste comuniste din Estul Europei. Cauzele crizei au rămas aceleași, dovadă ceea ce a început în 2007, și continuă de opt ani. Dar acum nu mai există loc de extindere a piețelor. Așa se va întâmpla și cu refugiații: o să vină un moment în care cotele obligatorii, impuse de Berlin, nu mai rezolvă nimic. Și ce facem atunci? Că nu vedem niciun plan.

Nu-i nimic: mai avem vreun an, și după aia, cu America avându-l drept președinte pe Donald Trump, se rezolvă totul. Radical!

La moartea lui Vadim. O lămurire.

Ca să înțelegem poziția unora precum CVT și Adrian Păunescu, care s-au afirmat nu în plin proletcultism, ci în perioada de liberalizare din anii 60, trebuie să înțelegem cum se raportau oamenii la partidul unic. În cazul nostru, la PCR. Am tot spus asta: fiecare a văzut altceva în PCR. Dacă ar fi existat un regim pluripartid, nici Vadim, nici Păunescu, nici Eugen Barbu și alții ca ei nu ar fi fost membri ai PCR. Eu spuneam despre partid că e un soi de magazinul ”Victoria”: cincizeci de partide în unul singur! Fiecare din cei patru milioane de membri a văzut altceva în PCR. Poate că Partidul Oportunist Român ar fi fost un nume mai potrivit.

I-au ridicat osanale lui Ceaușescu? Poate. Dar fără umilința de a lăuda nu exista libertatea de a critica. Mulți s-au rezumat la umilința de a lăuda. Ei și-au luat și libertatea de a critica. Și o făceau nu cu voie de la împărăție.

N-au fost neapărat de stânga. Naționalismul nu prea se împacă, totuși, cu stânga. Au avut sensibilități sociale? Evident! Orice om zdravăn la cap, la stânga sau la dreapta, naționalist sau internaționalist, realizează că nu se poate face nimic dacă nu există o relativă pace socială.

Într-un fel, național-socialismul ceaușit a fost continuarea, cu alte mijloace, a naționalismului interbelic. Poate că de asta oameni precum CVT, Păunescu și Barbu au susținut regimul de până în 1989. Nu le găsesc scuze. Oricum iau de la ei doar ceea ce ține de latura lor creatoare, în literatură. Eu încerc să gândesc nuanțat, nu să pun etichete. E ușor de pus etichete. Dar ele nu explică nimic, nu rezolvă nimic. Sunt doar semnul lenii în gândire. Ceva de genul celor spuse de sociologul american Daniel Bell: când nu știm să explicăm un fenomen social, îi punem înainte post sau neo, și ne-am scos.

Înainte de a condamna comunismul, poate ar fi bine să încercăm, sincer și aplicat, să înțelegem ce condamnăm. Dar, meșteri cum suntem să luăm totul în neserios, am început prin a condamna ceva ce nici acum nu știm ce a fost cu adevărat. Țara formelor fără fond și a absurdului...

PS: nu, nu am fost membru de partid. Ca om de stânga, am considerat că n-am ce căuta acolo.

”Sistemul”, Rarinca și controlul pagubelor

”Sistemul” care a pus mâna pe putere în România și-a arătat, azi,  din nou mușchii. A condamnat-o pe Rarinca, după o procedură ostentativ abuzivă, la trei ani cu suspendare. Și ce a realizat cu asta? 

Știm bine ce-i poate pielea și fără această demonstrație de forță. Dar poate tocmai acest abuz nu mai este semn de forță, ci de slăbiciune. Poate că ”Sistemul” simte că a ieșit slăbit de pe urma demonstrațiilor de ”forță”, că înverșunarea cu care vrea să bage frica în oasele oamenilor nu i-a servit în niciun fel. Și, cum nu-l duce mintea la altceva, a zis că mai multă frică și mai mult abuz reprezintă soluția la problemele pe care le are.

Sigur, n-o să vedem oameni în stradă, în sprijinul proaspăt condamnatei. Nu ne stă în fire. Doar că tot mai mulți dintre cei care contează-că la țară n-a auzit nici dracu de Rarinca, și chiar dacă a auzit câte cineva, traiul în Evul Mediu anulează orice formă de revoltă-își pun întrebări. Iar încrederea în stat, în instituțiile sale, în Justiție-și așa redusă-scade dramatic. Oricât ar părea de ciudat, ”Sistemul” nu poate funcționa fără această încredere nătângă a oamenilor în el. 

O vreme resentimentele cetățeanului obișnuit au putut fi canalizate în folosul ”Sistemului”, prin intermediul spectacolului ”anti-corupției”. Dar asta nu poate dura la infinit, câtă vreme lupta anti-corupție se rezumă la spectacol, și este însoțită de grave încălcări ale drepturilor și libertăților cetățenești. I-or urî  românii pe corupți, dar, după ce au gustat din fructul libertății, n-ar vrea să revină la un sistem opresiv, pierzându-și astfel din nou libertatea. 

Una peste alta, ”Sistemul” nu și-a făcut un bine în cazul Rarinca. S-a mobilizat-cu DNA, cu Servicii secrete, cu Justiție-pentru a rezolva o problemă strict personală a unui personaj detestabil și detestat, o individă care, în fruntea Justiției fiind, a făcut mult rău sistemului de justiție. 

Mai mult, acum lumea se întreabă, la modul extrem de serios, ce are de ascuns Livia Stanciu, de a făcut tot ce i-a stat în putință să-i închidă gura fostei secretare a defunctului său soț. Despre ce e vorba? Care-i miza? Ce știe Rarinca despre familia Stanciu? Întrebările astea ar trebui să și le pună și instituțiile specializate ale statului. Sau ele cunosc deja despre ce e vorba, și o controlează pe Livia Stanciu cu ceea ce știu despre ea? Dacă s-ar afla public ce are de ascuns șefa ÎCCJ, ea n-ar mai fi de folos ”Sistemului”. N-ar mai fi ”îngerul lui exterminator”, atunci când trebuie executați adversarii politici ai sistemului, sau oameni de afaceri care uită tabla împărțirii. 

Livia Stanciu este prea prețioasă pentru ”Sistem”, ca să se dispenseze de ea. Achitarea lui Rarinca ar fi crescut presiunea publică asupra ei, pentru a demisiona. Asta ar lovi, indirect, și în Kovesi, complicea lui Stanciu în execuția tipei. Iar plecarea celor două ar pune ”Sistemul” în dificultate. S-ar putea ca înlocuitorii celor două să nu mai poată fi controlați așa ușor prin șantaj, să nu mai răspundă la comenzi, sau prețul controlului să fie costisitor pentru ”Sistem”. 

Așa, condamnând-o cu suspendare pe Rarinca, ”Sistemul” limitează pagubele. Dar este o falsă soluție. Așa cum spuneam, încrederea în ”Sistem” se evaporă. Apare contestarea, dar mai ales începe să dispară frica. Asta este marele rău făcut de Rarinca sistemului: a arătat că nu trebuie să-ți fie frică. Și dacă nu-ți este frică, ”Sistemul” nu valorează prea mult. Este doar o banală cumetrie, coruptă și abuzivă, care poate fi pusă în dificultate și combătută.  

”Sistemul” și-a făcut-o cu mâna lui. Semn fie că nu are o minte prea strălucită în fruntea lui, fie că a devenit prea arogant, fie amândouă. Cert este că trebuie să intre în regim de ”damage control”. Chiar este o situație de avarie pentru el. Asta, dacă realizează pe ce lume se află. Până acum nu a dat semne că ar face prea multă priză cu realitatea. 

Despre morți, numai de bine...

Să zicem că pleacă Al Assad. Cine va conduce Siria? Vor avea un guvern de ”uniune națională”, cu ISIS și Al Qaeda? Sau pur și simplu Siria va fi livrată pe tavă demenților din ISIS? Asta doar pentru a îi obliga pe ruși să plece din baza aia navală din Latakia, parcă. Au să plece. Dar asta nu rezolvă nimic în zonă. Delirul anti-rus al americanilor a atins cote inimaginabile.

Cu sau fără ruși în Siria, zona va rămâne un focar de instabilitate, care, împreună cu Libia, Irakul și Afganistanul, își vor trimite undele de șoc către Europa. O Europă tot mai divizată, mai lipsită de viziune și idei în politica externă. O Europă care nu va putea primi la infinit refugiați, sporind astfel tensiunile sociale și alimentând curentele extremiste, naționaliste și xenofobe.

Dintr-un partener cu drepturi (aproape) egale UE a devenit o simplă slugă a Washingtonului. Am mai scris despre asta: chiar admițând că Rusia ar fi dușmanul declarat al Uniunii Europene, Europa se poate apăra foarte bine și fără SUA. Are tot ce-i trebuie: de la un raport de 4/1 în materie de populație, la putere economică și militară net, dar net superioare Rusiei. Inclusiv în materie de armament nuclear Europa poate face Rusia să se gândească bine înainte de a întreprinde ceva. Și atunci de unde complexul ăsta de inferioritate, și poziția subalternă în fața americanilor?

Problema Europei este Uniunea Europeană. Un eșec al iluziei tehnocrate. Și al renunțării la democrație în relațiile dintre statele membre. Faptul că Germania pare un succes economic nu înseamnă că, politic, poate conduce Europa, ca un hegemon continental, dar și ca un subaltern al Washingtonului.

Care e, până la urmă, soluția crizei siriene, din perspectiva Europei? Niciuna, până acum. De ce lasă Bruxellesul jocul în doi, Moscova-Washington? De ce nu propune nimic, politic, militar, economic, pentru stabilizarea zonei? Unde este planul Juncker? Că planul Putin există, și la Washington e deranj mare, mai ales că planul va fi prezentat în plenul Adunării Generale a ONU. Nu înțeleg paralizia Bruxellesului, dar și Berlinului și Parisului, că tot ne amăgim că motorul franco-german propulsează Europa. Poate pe noi culmi ale ridicolului.

Cât despre România și despre politica sa externă, știți cum se zice: despre morți numai de bine...

Criza refugiaților și somnul rațiunii la români.

Vreau să nu fiu greșit înțeles: criza refugiaților este reală, și tragică. Dar reală și tragică este de mulți ani, cam de când a început blestemul numit ”primăvara arabă”. Oricum valul migrator s-a pus în mișcare lent, după ce au fost atacate Irakul și Afganistanul. Încet, încet, el a cuprins țările vecine, până le-au saturat. Așa că unii au plecat mai departe de casă, sub presiunea noilor veniți. Atacul asupra Libiei a fost punctul de cotitură, și a generat actualul val, la asta ajutând și războiul civil din Siria. Asta este componenta principală. Componenta secundară a valului este reprezentată de kosovari(împotriva lor a fost ridicat gardul ăla comic de la granița Ungariei) și, mai nou, de bosniaci. Ele sunt expresia eșecului occidentului de a normaliza situația în Balcanii de Vest. 

Acum UE, în ansamblul ei, dar și pe bucățele, are o uriașă problemă. Cum nu-și poate permite luxul de a-i trimite pur și simplu acasă, și nici nu poate risca un conflict cu populația din țările țintă ale valului migrator, a început o insistentă campanie de PR, care are drept obiective acceptarea ideii că multe sute de mii de indivizi, complet diferiți ca obiceiuri, tradiții, religie, vor da năvală în respectivele țări, și reducerea temerilor privitoare la posibilul impact violent al prezenței unor elemente fanatizate în rândul emigranților, gata de acte teroriste. 

Din această campanie fac parte, spre pildă, demonstrațiile de simpatie ale germanilor, care, brusc, sunt foarte fericiți de oaspeți altminteri nedoriți până mai ieri. Sau vestea că islandezii oferă locuințe pentru zece mii de refugiați. Mă rog, cam pe aici se învârt deocamdată punerile în scenă.

Tot din campania asta sunt și fotografiile cu mare impact, de genul celei pe care am postat-o aseară. Și care spunea ceva de genul: ”Uitați-vă și voi la tinerii ăștia frumoși! Cum să fie ăștia teroriști? Până peste poate! Nu ne fac ei probleme, nu au venit cu cuțitul între dinți!” Cealaltă fotografie-șoc, din campania de acceptare, este cea a cadavrului unui copil de circa doi ani, aruncat de mare pe o plajă din Turcia. Și mai vine una: cea a copilului pe mâna căruia cineva scrie un număr, cu trimitere explicită la deportarea copiiilor evrei în lagărele de exterminare. Fotografia e din Cehia, dacă am înțeles eu bine. 

Campania dovedește un singur lucru: că nimeni nu era dispus, până în urmă cu puțin timp, să le permită intrarea în UE. Sub presiunea evenimentelor, au luat o decizie cu aplicare imediată, fără o pregătire prealabilă a populației. De unde apelul la imagini tari, emoționale. Asta are efectul unui anestezic social de moment. Guvernele și cei de la Bruxelles își cumpără timp, în speranța că vor găsi soluții durabile unei crize pe care, fără s-o ignore, nici nu s-au întrebuințat să-i găsească soluții decente. 

Ce fac responsabilii români pentru pregătirea populației pentru a accepta cota de refugiați alocată nouă de Berlin? Cuvintele necesare descrierii acțiunii nu se găsesc, de obicei, în dicționare. Și cu băsescu pe post de Gică-contra, circoteca este garantată. Mai ales că dezbaterea publică pe această temă este dominată de tot felul de dezaxați. Vocile raționale și moderate sunt prea puține, și acoperite de zgomotul nebunilor. 

Cât privește criza, rezolvarea durabilă înseamnă oprirea ”exportului de democrație” al occidentului și un efort al comunității internaționale, cu accent pe UE și pe SUA, pentru reconstrucția țărilor care furnizează refugiați. Țări care nu de mai mult armament, și mai multă violență, au nevoie. 

PS: moarte rușilor! Nu se mai poate cu ei, și cu Putin. Orice bubă are căcatul ăsta de planetă, de la ei se trage. Ei sunt capul răutăților! Acum vor să distrugă occidentul cu refugiații, așa că au inventat ISIS ul, și tot așa. 

Cam ăsta este nivelul dezbaterii publice în țara asta de tâmpiți. Și când astfel de imbecilități ies din gura unui fost șef al StMG, fost consilier prezidențial, a altora ca el, foști și actuali demnitari ai statului, ne putem duce să ne culcăm. Somnul rațiunii naște personaje ridicole. Cât privește elitele intelectuale, orice discuție despre ele este inutilă. Ne sunt la fel de folositoare precum un prezervativ folosit, aruncat în curtea din spate a unui bloc din Ferentari.