Se pare că SUA au ales: Război Rece, cu mici episoade de război cald, gen Ucraina, împotriva Rusiei și Chinei. De ce acum, de ce e o nevoie atât de presantă? Nimeni nu înțelege mare lucru, dar ăia din UE și din NATO(minus, poate, Turcia) urmează orbește Washingtonul.
O situație de ”urgență sanitară”, cu onor cetățenii trimiși în arest la domiciliu, poate fi un factor favorizant pentru declanșarea conflictului. Nu ies tăntălăii să protesteze, dacă iese nașpa! Americanii au ales să-și liniștească ciolovecii din dotare cu cecuri și cu programe fantasmagorice de investiții, de mii de miliarde de dolari, care nu au cum avea rezultate pozitive mai devreme de un deceniu. Dacă chiar se apucă e lucru. Pentru că atât republicanii, cât și democrații, au serioase îndoieli în legătură cu efectele unui astfel de plan. Trecem peste obișnuita teamă de ”inflație”, posibilă, dar pe care nimic n-o confirmă după mai bine de un deceniu de elicopter cu bani.
Probabil principala temere este legată de capacitatea limitată a economiei americane de a absorbi acești bani, de a-i transforma în bunuri și servicii, nu în speculații financiare. Probleme cu capacitățile de producție, care trebuie să suplinească renunțarea la importurile din China, cu mâna de lucru pregătită, cu libera ei circulație, etc. Structura forței de muncă s-a schimbat dramatic de la New Deal ul lui Roosevelt!
SUA și UE sunt două puteri în grav declin. Rusia și China sunt două puteri în ascensiune. Invers decât în timpul primului Război Rece. Cei aflați în creștere sunt avantajați în tipul ăsta de conflict. Motorul încrederii? Naționalismul, mândria națională, dorința de a demonstra ce pot. URSS și China au fost în defensivă, în timpul primului Război Rece. Acum adversarii lor sunt în defensivă. Modelul lor de dezvoltare are tot mai mulți adepți. Acuza că Sputnik V este un instrument al ”puterii moi” a Rusiei este cât se poate de reală. Și plină de conținut. Dar cu așa ceva, cu acuze până la urmă tembele, nu convingi pe nimeni de tăria ta. Dimpotrivă, arăți că te simți slab, și temător.
Ce încearcă Biden este o copie a New Deal, care s-a desfășurat pe fondul luptei ideologice a SUA cu nazismul și cu bolșevismul. Acum Putin e Hitler și Xi, Stalin. Sau invers. Nu contează, este lupta progresismului cu iliberalismul. O luptă care acum nu interesează pe nimeni, în plină criză economică și socială, generată de un Occident bicisnic, condus de niște lideri de toată jena, incapabili să ofere un proiect de viitor cetățenilor națiunilor occidentale.
Trec peste faptul că nimeni din Occident nu știe care ar putea fi criteriul de ”victorie” în noul război rece, care sunt obiectivele, care mijloacele. Să nu uităm că Războiul Rece nu s-a terminat printr-un măcel generalizat, într-un Holocaust nuclear, pentru că niște unii, cu mintea la ei, de ambele părți ale frontului, au ales dezescaladarea, creșterea încrederii, deschiderea. Aparent partea URSS a avut de pierdut, prin acele cedări. Dar chiar a pierdut?
Imperiile au fluxuri și refluxuri, retrageri și expansiuni. Nimic nu e ce pare a fi. Mai are Occidentul ideologi, politologi, diplomați, capabili să gestioneze noua confruntare, să nu o scape de sub control, sau se alege praful de toți și de toate? Întreb și eu, ca iepurașul...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu