joi, 17 ianuarie 2019

”Statul de drept”, arma Imperiului franco-german.


”Statul de drept” înseamnă fix nimic! Este doar o etichetă pentru realități juridice și politice atât de diferite, încât ele, realitățile, sunt practic imposibil de comparat. Reamintesc însă o chestie, care se numește atât de poetic ”criteriile de la Copenhaga”, enunțate la summitul UE  din Danemarca, din 1993. Ia să gugălim noi, să vedem ce și cum:

”Orice stat european care doreşte să adere la Uniunea Europeană (UE) trebuie să respecte valorile comune ale UE definite la articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE): respectarea demnităţii umane, a libertăţii, democraţiei, egalităţii, statului de drept, drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparţin minorităţilor. În plus, acestea se angajează să respecte valorile UE în cadrul Uniunii Europene şi în relaţia cu ţările terţe. 
Paşii de aderare la UE sunt prevăzuţi la articolul 49 din TUE. ”

România este bine, mersi, membru al UE pentru că ÎNDEPLINEȘTE pe deplin criteriile lui Pește! Binevoiți a observa potopul de condiții, statul de drept fiind unul dintre ele, oricum nu primul. Și, dacă nu greșesc prea mult, sensul sintagmei ”stat de drept” este ”guvernare după legi”, 

Dovadă că e așa să vedem ce spuneau băieții despre procesul de aderarea al statelor doritoare, inclusiv România, care făcea parte din grupul celor șase țări din Est, invitate să se pregătească de aderare la Essen, în 1994, parcă, pentru că în 1995 este întâlnirea de la Snagov, care prezintă planul de pregătire a aderării țării la UE. 

”Orice cerere de aderare este obiectul  unui aviz al Comisiei şi al unei decizii a 
Consiliului, care îi atribuie ţării solicitante statutul de ţară candidată. Acest statut nu înseamnă neapărat iniţierea imediată a negocierilor în vederea aderării. Ţara candidată trebuie, mai întâi, să îndeplinească o serie de condiţii. 
Aceasta trebuie să îndeplinească criteriile de eligibilitate definite de Consiliul 
European de la Copenhaga din 1993 şi completate de Consiliul European de la Madrid din 1995. Acestea sunt: 
A. criterii politice: instituţii stabile care să garanteze democraţia, statul de drept, drepturile omului, precum şi respectarea şi protecţia minorităţilor; 

B.  criterii economice: o economie de piaţă funcţională, precum şi capacitatea 
de a face faţă presiunii concurenţiale şi forţelor pieţei din cadrul UE; 

C. capacitatea de a-şi asuma obligaţiile de stat membru care decurg din dreptul şi politicile UE (sau acquis-ul comunitar), inclusiv adeziunea la obiectivele uniunii politice, economice şi monetare. 
De asemenea, ţara candidată trebuie să dispună de condiţiile necesare pentru 
integrarea sa, prin adaptarea structurilor sale administrative.” 

Acum, să fim serioși: dacă povestea asta cretină cu ”respectarea statului de drept” ar fi și altceva decât un instrument de control al nucleului dur al UE, ceea ce eu am numit ”Fondatorii”, adică în special cuplul franco-german, asupra periferiilor ”Imperiului Bruxellez”, țările foste socialiste și cele din sudul Europei, gen Grecia, Italia și Spania, atunci România ar trebui dată afară din UE, pentru că, prin tot constructul statului paralel, România NU mai îndeplinește condițiile politice de la Copenhaga: demnitatea umană, călcată în picioare, la fel, libertatea, democrația, egalitatea, limitate, reduse la forme fără fond, și încălcările sunt multe, multe! Iar prin protocoalele semnate de serviciile secrete(am eu o bănuială că, după scandalul Kovesi-MRU, și SIE a semnat așa ceva cu ”Justiția”) cu instituțiile statului, România nu mai este guvernată de legi! 

Ce a aprobat azi Parlamentul European este o inepție! Semn că democrația este pe moarte peste tot pe continent. Cine va defini criteriile de stat de drept? Cine va judeca starea ”statului de drept” în fiecare stat, câtă vreme nu există acquis comunitar pe Justiție, să poți compara, fie și superficial, țările? 

Nu e vorba despre bani. Faptul că Marea Britanie nu mai contribuie la bugetul Uniunii nu este o catastrofă. Se poate compensa. Dar nicio țară nu a vrut să accepte, spre pildă, creșterea cu 0,1% din PIB a contribuției la Bugetul UE. Acum contribuțiile sunt de 1% din PIB. Și cum toate țările sunt într-o stare economică bună, vin mai mulți bani la Buget. 

Este vorba, cum spuneam, despre control. Și de reducerea suveranității țărilor membre la practic zero! Orice încercare de a lua și decizii pe cont propriu, în interes național, din partea statelor membre, va fi reprimată dur! Nici Moscova nu făcea așa ceva în CAER și în Tratatul de la Varșovia! Proiectul european a devenit unul totalitar, și acum este greu, dacă nu imposibil, să mai schimbăm ceva. Dar noi am ales. Democratic! Sinucidere plăcută și fără dureri, dacă se poate. Dacă nu, nu...

Niciun comentariu:

Stânga de modă veche.

Sunt un om cu ferme convingeri de stânga. Lucru de ocară în lumea asta de rahat, care a luat-o razna! Stânga înseamnă în primul preocupar...