Cristian Socol: ”Italia a intrat in recesiune tehnica. Spania si Germania stau sa intre. BCE va relansa QE. Bancile Centrale aunt chemate sa intervina pe scaderea dobanzilor pentru relansarea investitiilor si stimularea cresterii economice.”
Ei bine, nu! În pas cadențat, de gâscă, austeritatea se întoarce. Este eșecul politicilor economice impuse de Germania, în egoismul ei tembel, Europei. Ce dacă BCE va arunca bani din ”elicopter”? A mai aruncat. Și ce s-a întâmplat? S-a schimbat ceva în economie? Și atunci, dacă precedenta QE a eșuat, de ce ar reuși următoarea?
Banii ăia merg spre bănci. Care îi vor plasa nu acolo unde este nevoie, ci acolo unde vor produce valoare mai mare pentru acționari. Dacă vrem cu adevărat să se schimbe ceva, banii injectați în economie ar trebui să fie folosiți pentru creșterea puterii de cumpărare a cetățenilor. Dar n-ai să vezi așa ceva. A vrut Bush jr. să facă un lucru asemănător, să dea credit de impozit cetățenilor, 1000 de dolari, parcă. Dar a fost ceva ezitant, și fără un impact real asupra economiei.
Trebuie să recunoaștem că avem un eșec de sistem. Sistemul economic actual a eșuat. Nimeni și nimic nu-l mai pot salva. În 1989 l-a salvat extinderea piețelor în jumătate de lume: China și fostele țări comuniste. Efectul acestei extinderi s-au epuizat, inclusiv efectele extinderii UE. De-globalizarea este o glumă. Revenirea la protecționism, la fel.
Lucrurile sunt simple: dacă vrei să produci valoare doar pentru o minoritate, ”acționarii”, în detrimentul a miliarde de cetățeni, mai devreme sau mai târziu se duce dracului șandramaua. Viitorul sistem are din start o obligație: să producă valoare pentru toți! Inechitățile au devenit atât de mari, încât sunt pe punctul să îngroape sistemul. Dar, în imbecilitatea elitelor, și prostia maselor, nu avem construită, nici măcar teoretic, o alternativă. Iar sistemul actual nu mai poate fi cârpit.
Am greșit confundând capitalismul monopolist cu economia de piață. De fapt, asta este problema: actualul sistem NU mai este o economie de piață. Revenirea la ceea ce înseamnă ”economie de piață”, în care concurența să nu mai fie o comedie pentru proști, ar fi un început de soluție. Iar amplificarea dimensiunii sociale a economiei de piață este obligatorie.
De fapt, avem nevoie de o economie mixtă, în care statul să-și recapete rolul de actor economic. Statul este singurul care poate concura cu mamuții oligarhici. Nu văd de ce ar exista actori economici ”buni” și actori economici ”răi”. Statul scrie acum regulile cu mâna corporațiilor. Și vedem cu ce rezultate. Se pot găsi formule prin care reglementarea să privească în egală măsură și actorii publici, și actorii privați.
Indiferent ce va fi, cea mai proastă soluție este încremenirea în proiect. Nu putem refuza discuția despre viitorul sistemului economic global. De ea depinde viitorul nostru, până la urmă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu