Imitație și creație.

Noi, românii, suntem obsedați să imităm. Asta merge mână în mână cu complexul nostru de inferioritate în fața ”civilizatorului” occidental, la capitolul ăsta intrând și americanii. Imităm cu disperare, aș putea spune, și cu cât ne apropiem de zilele noastre, cu atât disperarea se acutizează.

Imitația, în sine, nu-i un păcat. Cum nu este nici o virtute. Este doar un instrument. O scurtătură, prin care câștigi timp, pentru că nu mai ”inventezi” ceva ce a fost deja inventat. Toate națiunile au trecut prin faza imitației, și fac asta și acum.

Am imitat-sau importat-instituții, valori, comportamente. Uneori imitația ne-a ajutat să reducem decalajele de dezvoltare. Alteori ne-a încurcat, ne-a făcut să nu mai gândim la dezvoltare cu capul nostru. Acum suntem din nou în faza în care imitația ne face rău. Și ne face rău pentru că nu este însoțită și de creație.

Imitația este conformism, creația este generatoare de progres. Chiar și atunci când ea, creația, eșuează. Și din eșecuri înveți, și învățând, progresezi.

Nimic nu se poate face exclusiv prin imitație. Creația este obligatorie. Cei care înțeleg asta, reușesc să scape din capcana subdezvoltării și sărăciei. Rusia, China, Japonia, SUA, Germania, chiar, toate au dublat imitarea cu creația. Petru cel Mare a imitat occidentul pe care-l vizitase. Doar că nu s-a limitat la asta: el și urmașii lui au stimulat creația, au ”importat” elite culturale, științifice, economice și tehnologice, care au generat un mediu propice creației, au creat, la rândul lor, elite locale. La noi elitele locale pleacă, și locul lor nu poate fi luat de altele, pentru că nu le mai pregătește nimeni. Și nu le mai pregătește pentru că, în furia imitării, am decis că soluție tuturor problemelor este ”piața liberă”.

Am râs de China, care, ca și Rusia, a trecut printr-o fază de imitație, nu de puține ori cu accente grotești. Dar au înțeles și ei, repede, cum se joacă asta, și investesc enorm în creație. Acum și economia lor, și economia rusă, ca înainte cea japoneză, ies din faza dezvoltării prin imitație și intră în faza dezvoltării prin creație. Ambele procese sunt susținute puternic de stat, care le planifică și le finanțează. Iar rezultatele se văd. Mai ales în cazul Chinei. Care are o bază mult mai mare de recrutare a elitelor, și instrumente pentru un control mai riguros al procesului din partea statului.

Ce vedem loco? Nimic! În afară de prostii precum #rezist, ”Marșul diversității”, ”Corupția ucide!”, și altele de genul ăsta. Am importat instituții politice și de reglementare. Dar n-am făcut nici cel mai mic efort de a le dezvolta, de a le adapta la realitățile României, de a le face funcționale cu adevărat. În televiziune, spre pildă, cumpărăm concepte de emisiuni, și le stricăm cu o consecvență demnă de o cauză mai bună, pentru că uităm de faza de creație. Exemplele pot continua.

Ne-am pus speranța în industria IT. Dar ce este ea, dacă numai tot imitație de doi bani? Să te lauzi că ai sute de mii de angajați în industria asta, și să nu produci nimic original, să-ți crape toate aplicațiile complexe, din sănătate, spre pildă, din evidența populației, din Fisc, și așa mai departe? Ce diferență este între angajații de la Dacia sau de la Ford, care strâng șuruburi pe linia de asamblare, și ITiștii din cubicule, care scriu de capii linii după linii de cod? Unde este creația?

Mai rău: în faza imitației-mă refer la industrializare, dar lucrul este valabil și în alte domenii, să le zicem dematerializate, gen cultură-am ”achiziționat” o mulțime de cunoștințe. Pe ele se construia faza de creație. Ce am făcut cu ele, dacă nu le transmitem mai departe? Dezvoltarea prin discontinuități este o imposibilitate. Nu putem trece din Evul Mediu direct în secolul XX, dacă nu acumulăm cunoștințe. Noi am renunțat deliberat la acele cunoștințe acumulate, pe motiv că sunt impure, pentru că sunt ”comuniste”, și ne întoarcem la Evul Mediu. Cel mai dureros exemplu este cel al refuzului masiv al vaccinării copiiilor. Nu mai pomenesc de înlocuirea medicului cu pupatul moaștelor! Ce imităm acum? Modernitatea de secol XXI? Pe bune? Cu idioții care răspândesc obscurantismul pe sculele ultimul răcnet ale revoluției informaționale. Ceva nu se potrivește. Ceva nu se pupă: țoale de hipster, și gândire de retrograd. Bine așa!

Creația se învață. Cu un sistem educațional imitat după sisteme occidentale aflate și ele în impas, fix în domeniul ăsta, al creației, la ce să ne așteptăm? Unul din patru tineri-sau chiar mai rău!-este analfabet funcțional. Cum poate fi creator? Cum poate fi creator cineva al cărui contact cu cultura îl reprezintă emisiunile-pubelă de la televiziunile pubelă?

Suntem într-un impas. Și credem că am găsit soluția: imitația. Da, continuăm să imităm febril ”occidentul”, fără să trecem imitația prin filtrul gândirii critice. Ce vom obține? Păi, o criză și mai gravă decât cea din prezent. Previzibil. Dar cui îi pasă? Dacă e occidental e musai bun, și trebuie să funcționeze. Și să ne aducă nouă carne, lapte, brânză, ouă...