Lucrând la eșecul României.

Cum vă spuneam, o gașcă de indivizi a ocupat spațiul dezbaterii publice, și și-a arogat dreptul de a reprezenta și ”stânga”(mai puțini, că trebuie să ai nervi mai tari și stomac rezistent la înjurături), și ”dreapta”. Când vine ordinul de zi pe unitate, sunt uniți în cuget, și în m(b)uget. Și fac ce știu ei mai bine: manipulează, dau lecții, dau note, cine-i bun și cine-i rău.
Ei au contribuit esențial la ruperea societății românești. Cum li se dădea o țintă, cum începeau execuția publică. Demonizarea. Acum ținta este Dragnea. Dar sunt atât de cretini să creadă că eliminarea lui Dragnea rezolvă ceva? Nu, pentru că ținta este, de fapt, PSD. Doar că PSD nu se identifică, totuși, cu Dragnea. Și oricât rău i-ar fi făcut partidului Grupul de la Cluj, prostănacul de Geoană, lașul de Ponta, și acum Dragnea, partidul rezistă. Greu, dar rezistă. Nu neapărat pentru că este ”de stânga”. Mai degrabă este un partid de centru, conservator, dar cu puternice sensibilități sociale. Adică tot ceea ce contează în România săracă și polarizată.
Da, în Piața Victoriei este o parte a clasei de mijloc. Care are grețuri morale. Selective, pentru că profund ticăloasă, și ipocrită. Dar și temătoare. Ea are cele mai multe temeri față de viitor. Știe că statutul de ”clasă de mijloc” este fragil, depinde de conjunctură. Și caută țapi ispășitori. Săracii, leneșii, hoții din PSD. Dar până și în București, acest aspirator de bani(economia Bucureștiului, o glumă sinistră, până la urmă, produce cam o treime din PIB, pe hârtie), ea, clasa de mijloc, nu reprezintă mai mult de 10% din populația activă. Că nu ești ”clasă de mijloc” cu apartament cu două camere, care costă cam tot atât cu unul de patru în Occident, la salarii de vreo trei ori mai mici.

Grețurile morale se manifestă acut doar în câteva orașe, tot aspiratoare de bani în regiunile pe care le domină: Cluj, Timișoara, Iași, și cam atât. Restul sunt imitații palide ale celor pomenite. România cealaltă, aia a celor 80%-90% lăsați în urmă, are alte priorități. Și nu va ieși în stradă. Pentru că nu are nicio miză. Când trebuie să supraviețuiești nu-ți permiți luxul grețurilor morale.

Sigur, se poate guverna și doar în interesul celor 10% români din presupusa clasă de mijloc. Cam așa se guvernează de vreo 15 ani. Acum decontăm adâncirea polarizării. Pentru că sărăcirea celor 90% începe să afecteze și bunăstarea celor 10%. Sub diverse forme. Deocamdată cei puțini au o explicație: corupția ucide. Dar perdeaua asta de fum se va risipi. Și vor vedea adevăratele cauze ale frustrărilor lor. Nu le vor înțelege. Iar răspunsul lor va fi radicalizare, extremism. Așa s-a născut și legionarismul. Atunci, ca și acum, vocile oamenilor raționali, care au încercat să ofere soluții problemelor României(vezi Școala lui Gusti), nu au trecut, nu s-au putut face auzite. Marșurile și scandările batalioanelor legionare le-au acoperit. Rezultatul a fost eșecul proiectului României Mari. Acum pregătim de zor eșecul României actuale. E singurul lucru pe care îl facem temeinic.