Când plecăm din Afganistan?

Azi au murit doi soldați români în Afganistan, iar un al treilea a fost rănit. Erau instructori, pregăteau recruți afgani. Nu ar fi nici primii, nici singurii instructori occidentali uciși de soldați afgani, talibani strecurați în armată, dar nu numai. De asta postez și aici ceea ce scriam în urmă cu șase zile pe FB, în momentul vizitei lui Iohannis în Afganistan:

”Voi realizați că armata română este în teatrul de operațiuni din Afganistan de aproape 15 ani? Niciodată n-am fost prezenți militar, în perioada modernă, într-un conflict, mai mult de patru ani, în WW II. În WW I a fost vorba de doi ani, în Războaiele Balcanice cam un an, în Războiul de Independență tot așa, câteva luni, până la un an. Mai mult, la un moment dat aveam trupe și în Irak, nu doar în Afganistan. În Irak am stat vreo zece ani. Cu totul avem la activ 25 de ani de războială ridicolă, care nu a rezolvat nimic, în afară de faptul că au fost distruse două țări, au rezultat milioane de morți în rândul civililor, și țările angajate au cheltuit mii de miliarde de dolari.

Ce a câștigat armata română? Nimic! O să mi se spună că a câștigat experiență de luptă. Haida-de! Așa se numește patrularea până la totala tâmpenie a unor șosele numai gropi, pe care din când în când niște disperați le minau? Așa se numește paza unor depozite, în baze militare ultra-protejate? Nu am avut pe teren aviație, să zici că înveți să lupți împreună cu ea. În acești 15 ani s-a ales praful de ceea ce mai rămăsese din industria locală de armament, am cumpărat niște transportoare blindate care sunt mai proaste decât bășinoasele noastre TAB uri, am primit din surplusurile americane niște ruginituri de vehicule de patrulare, și atât! N-am omologat nici măcar arma de asalt a infanteriei, pentru că nu mai avem licență să producem AKM. Cred că nici uniforme nu mai facem noi. În schimb niște șmecheri au făcut avere din aceste contracte, ca Malaxa, Mociornița și compania, înaintea lor.

Nu am cifre exacte, dar așa, la o simplă aproximare, fără o sută de milioane de euro n-am scăpat, în fiecare din acești 15 ani. Cum spuneam, cam vreo zece ani am cheltuit și în Irak, și în Afganistan. Am păpat ca popa vreun miliard și jumătate de euro, dacă nu mai mult. De banii ăștia ne-am ales cu o armată incapabilă să apere România. Pentru că ea a fost redusă la un soi de piesă Lego, care ocupă un loc în ansamblul mașinii de război americane, și funcționează doar așa. De capul ei nu mai poate lupta, că nu mai are cu ce: aviația e la pământ, apărarea anti-aeriană, la fel, trupele de geniu, o umbră, tancurile și transportoarele blindate niște fierotenii, pe care nimeni nu le-a mai modernizat, armamentul anti-tanc e depășit și oricum insuficient, artileria e vai, mama ei, camioanele, pe butuci, ca și industria care le făcea, și tot așa.

Întrebarea este: când plecăm dracului din Afganistan, și începem să ne reconstruim armata și industria militară? Ne place sau nu, n-au venit vremurile alea în care putem face pluguri din tunuri. Putem avea o armată mică, dar puternic echipată, cu adevărat profesionistă, capabilă să lupte, dacă o gândim pentru noi și nevoile noastre. Dacă doar prestăm servicii pentru americani ne va lua dracu scurt și fără prea multe fasoane. Credem că dacă trimit ăia câteva tancuri obosite în bătătura noastră, și câteva avioane, să se fâțâie pe cerul patriei, am rezolvat problemele? Atunci suntem tâmpiți, și ne merităm soarta!”