miercuri, 28 mai 2014

Poza unei pisici



Sigur, eu nu mi-s nici genial, și nici nu mă iau prea mult în serios. Dar tot scriu, și spun asta, de cel puțin un deceniu: lumea va trece de la globalizarea cu actori state naționale la globalizarea cu actori multinaționali, gen UE. Este drumul care duce la la lumea bipolară spre lumea multipolară, trecând prin scurtul și turbulentul episod unipolar al Americii. UE este cea mai bine poziționată pentru asta, dar niște lideri idioți și lipsiți de viziune se străduiesc s-o bage în căcat. 

Că va fi BRICS, că va fi Organizația Shanghai, că va fi Uniunea EurAsiatică(o copie la indigo a UE! :D ), o altă mare organizație a viitorului este pe cale să se alăture UE, în acest proces de schimbare a globalizării.  Nimeni și nimic nu vor putea schimba această evoluție. SUA trebuie să se gândească bine ce fac. Acordul Transatlantic de Liber Schimb nu este suficient în bătăliile viitorului. Acum nu mai e ca în filmele western: SUA sunt șeriful, și își fac poteră cu tot felul de slugi, unde și când vor ele. Lucrurile sunt serioase, și partenerii vor o perspectivă pe termen lung, din care să câștige și ei, nu doar să fie folosiți. Iar cu doar 300 de milioane de locuitori, SUA nu se pot compara cu UE, care are peste 500 de milioane, și va crește, pentru că are unde se întinde, BRICS are peste 3(trei!) miliarde, variantele alternative au și ele între 500 de milioane și două miliarde, și tot așa. 

Aglutinări de acest gen vor fi și în America Latină, și în Africa. Procesul este abia la început. Iar SUA nu-l pot împiedica. Important este să înțeleagă, și să accepte, că sunt unul dintre actorii unui proces complex, și de lungă durată, și nu cel care-l comandă. SUA nu mai sunt buricul lumii. Nu e o constatare plăcută, dar asta e! Totul este împotriva SUA: mărime, bogăție, forță economică și socială, creativitate, forță de atracție, acea soft power care a adus-o, la un moment dat și pentru puțină vreme, într-o postură de cvasi-lider global. 

Ce pot face SUA, și UE, alături de ele? Să ia cunoștință de realități, și să-și caute locul în această nouă arhitectură la nivel global. Dacă nu o fac, agitația internă a sistemului crește, până la punctul de rupere. Cu pagube uriașe pentru toată lumea. Și fără nicio garanție că după rupere se mai poate construi ceva coerent. 

Dacă plecăm de la această mică observație, putem citi din altă perspectivă multe dintre evenimentele din ultimii ani, inclusiv criza din Ucraina, care este una ce nu privește doar Rusia, ci și Europa. Este răspunsul disperat al SUA la creșterea influenței UE și a blocului eurasiatic, care îi limitează libertatea de mișcare la nivel global, și, ceea ce este esențial, îi reduc renta care îi revenea din poziția de hiper-putere. Dolarul este pe punctul de a-și pierde rolul dominant pe piața globală, iar puterea militară nu produce, ci doar consumă resurse. Profund polarizată și inechitabilă, societatea americană este principalul pericol pentru SUA, în acest moment delicat. SUA se vor prăbuși din interior. Iar UE, care îi importă modelul social, le vor urma, dacă liderii Uniunii nu se trezesc. 

Nu-i așa că e mai frumos să fi postat poza unei pisici?  

Un comentariu:

Anonim spunea...

Gresesti profund luind o dorinta proprie drept posibilitate reala: actorii astia multinationali de care vorbesti vor avea dificultati serioase (cum de fapt au si acum) in a vorbi cu o voce; sistemele legale, treditiile, cultura, interesele economice si asa mai departe le vor impiedica.

Modelul previzibil de globalizare dupa parerea mea e la nivelul de regiuni/zone sau cum vrei sa le spui: Shanghai/Hong Kong (Hang Seng Country), Singapore/Batam/Kuala Lumpur (coridorul Iskandar), Seattle/Tacoma/Vancouver (Microsoft Country), SF/Silicon Valley (Apple/Google Country) si legaturile transpacifice pe care le au, si asa mai departe. Revenirea la modelul polisurilor/modelul hanseatic, determinat de relatii de business si compatibilitate cultural/comerciala; vor avea forta financiara, interese clar delimitate, iar situatia in care blocuri din astea isi vor finanta propriile armate particulare nu e chiar atit de greu de imaginat; Emiratele Arabe Unite deja au armata particulara de mercenari si nu exista motive obiective pentru care alte zone sa nu le poata urma modelul.

Fără ură, dar cu îngrijorare, despre viitor.

  Văd că și Elveția dă târcoale NATO. Cică îi tremură anumite părți ale anatomiei de frica rușilor. Măi, să fie! Când dracu au dat năvală ru...