Aseară puneam o întrebare pe FB: de ce niște unii sunt ”de stânga” și niște alții, de pe aceeași scenă politică românească, ”de dreapta”. Întrebarea mea de aseară avea un rost: criza democrației vine din dez-ideologizarea partidelor politice, care au ajuns niște mașinării pentru exercitarea puterii, și nimic altceva. Sunt doar partide ale puterii, și atât. Stânga și dreapta nu mai înseamnă nimic, sunt doar niște convenții, niște abstracții lipsite de conținut. Totul se reduce la jocuri de putere. Ultima guvernare cu vagi urme de identitate ideologică a fost cea a lui Adrian Năstase. Care a fost distrusă de admirația unora pentru ”the new labour”. Degeaba am încercat să le explic băieților că ”the new labour” nu înseamnă nimic nici măcar pentru Marea Britanie, că este o formulă cinică pentru a masca neo-liberalismul adoptat cu entuziasm de liderii politici, pentru că aducea bani și putere.
Din 2004 a început un carusel al ”alianțelor” și al schimbărilor de ”identitate”. Prima alianță ”stânga-dreapta” a fost ADA, când PD+PNL era love, dar ce love! :D După care a urmat trecerea PD de la stânga la dreapta, urmată de scindarea PNL, formarea PDL, guvernarea PNL cu sprijinul PSD, după care guvernarea PDL cu PSD, urmată de scindarea PSD, și formarea UNPR, după care a urmat guvernarea PDL cu UNPR și UDMR(bine, ăștia n-au lipsit, precum nu lipsește martie în post, din nicio guvernare :D ), urmată de a doua venire pe pământ a alianței stânga-dreapta, USL, după care USL se duce pulii de suflet, și renaște ADA, care se pregătește să moară înainte de a renaște, PNL trece la popularii europeni. Nici nu trebuie să tragi la măsea pentru a fi turmentat de nebunia politică din România!
Și voi vreți să-mi mai pese de ce a zis Ponta, de pupăturile schimbate fățarnic de Antonescu și Blaga, de parașutismele Fecioarei din Pleșcoi, de trădările care dospesc la soare, de isteriile mediatice pro sau contra, de cinismul laș și puturos al ”societății civile”, de faptul că ăla de-și zice ”șef al statului” este un gunoi imoral și un mafiot ordinar?
Politica este orice altceva, numai un perpetuu joc pentru putere, nu. Din păcate acest mod mizerabil de a face politică s-a întins ca râia. Puternicii Europei tocmai s-au pișat cu boltă pe votul cetățenilor europeni, și vor să-și tragă un șef de Comisie Europeană pe placul lor. Ăla de la Washington se vede un soi de ciocan, supt de unii, luat de alții peste bot, atunci când stăpânului nu-i place prestația ăluia de i-l suge. Alții își fac și ei ciocane pe măsură. Timp în care omul obișnuit este tratat ca un sclav, disprețuit și agresat în fel și chip. Dar, ca de obicei, după acțiune urmează și reacțiunea. Și sclavii sunt, inevitabil, mai mulți. Mult mai mulți...
Un comentariu:
In Germania, in zona in care ma invirt (I mean, traiesc si muncesc) sint multi aceia care considera ca "the new labor" (sau Work 2.0, cum a fost definta de catre Jakob Schrenk) este un dat, "asa trebuie sa fie", o normalitate. Pe-aici e o "moda" deja de niste ani, vreo 14-15, si multi nu stiu altceva.
Aia care stiu altceva au pareri impartite, dar fiind ei (cei pe care-i cunosc eu, nu generalizez) meseriasi de top, nu de medie, au apreciat ca pozitiva flexibilitatea in raport cu stabilitatea. Preferinta pentru stabilitate intervine, pentru aceasta categorie, la 55+, si mult mai tirziu, pe-alocuri. Alte categorii au alte probleme, desigur.
Desi exista probleme si discutii, si din cind in cind categoriile nemultumite se exprima ca atare, si in general se cade la pace si obtin macar in parte ce au cerut, nemultumirea nu se generalizeaza. Si nu pentru ca onor' poporului german ar fi fricos sau indolent, cum s-a speculat, ci pentru ca "treaba merge", se gaseste de munca, si in genere banii din orice munca ajung pentru trai. Pe-aici lumea e in genere decenta si practica in gindire, si nu viseaza la cai verzi pe pereti, si mai ales nu se asteapta sa le cada "pleasca", namely beneficiul fara efort.
Eu sint de imediat 2 ani aici. Dupa 46 de ani traiti si 23 de ani munciti in Romania, consider ca traiul si munca de aici, departe de a fi ideale, sint mult mai normale decit in Romania. Nu spun ca "sclavii" de aici nu se vor revolta, spun ca atunci cind o vor face, va fi pentru motivele corecte.
In Romania mai e mult pina departe. Romanii ar trebui intii sa-si dea seama ce vor, ca sa nu se mai uite in gurile tuturor netrebuitilor si sa nu mai voteze aiurea, adica sa nu mai fie "poporul prost" despre care (cu dreptate si bune argumente) vorbea Silviu Brucan. Daca afla ce vor, dupa inca vreo 20-25 de ani se vor revolta pentru motivele corecte.
Hough.
Trimiteți un comentariu