Mașina de făcut unt din căcat

 

 

Pe vremea lui Ceaușescu circula un banc: ”Sătul să tot audă că românii sunt sictiriți de faptul că nu se găsește unt în Alimentara, și aflând el că un american a inventat mașina care scoate unt din căcat, Ceaușescu decide să o cumpere. Se duc ăia de Comerțul Exterior în SUA, vânzătorul le face demonstrațiile de rigoare, mașina chiar scotea unt din căcat, drept pentru care o cumpără. Vin cu ea acasă, o montează, bagă căcat și scot...căcat! Îl cheamă pe producător, s-o depaneze. Vine ăla, face o probă, bagă căcat, scoate căcat. ”Așadar, ce are? ”Nimic!” răspunde ăla. ”E simplu. Vreți să scoată unt? Mâncați unt!” 

 

Ei bine, bancul ăsta rezumă cum nu se poate mai bine situația actuală a economiei românești. Este o realitate faptul că, în ciuda unei creșteri economice, încasările bugetare sunt sub așteptări. Explicații sunt mai multe. O explicație ar fi faptul că, în realitate, există două economii: una globalizată, care aparține multinaționalelor, care este larg majoritară în formarea PIB, și care o duce bine, și una autohtonă, care e vai mama ei. Partea bună a economiei românești nu prea plătește impozit pe profit, pentru că știe cum să se ferească de el, și plătește salarii de căcat, pentru că poate: nu e deranjată de sindicate, statul i-a făcut un Cod al Muncii care-i vine mănușă, iar de câte ori investește primește generoase ajutoare de stat. 

 

Partea autohtonă a economiei este handicapată de lipsa accesului la finanțare, de imposibilitatea de a exporta, de lipsa legăturilor cu sectorul cercetare-dezvoltare, nu se poate cupla în niciun fel la partea globalizată a economiei, pentru că nu este complementară cu ea, plătește salarii foarte mici, și nu poate rezista fără să facă evaziune, pentru a suplini lipsa accesului la finanțare, este handicapată de îngustarea dramatică a pieței interne, din cauza reducerii permanente a puterii de cumpărare. Și ceea ce este și mai grav, dacă statul poate fi strâns de coaie pentru a-și plăti datoriile către firmele străine, firmele românești care au avut contracte cu statul(nu alea care pun panseluțe, bănci și borduri, sau vând calculatoare cumpărate de la alții) rămân neplătite cu anii, în timp ce Fiscul le distruge. 

 

În condițiile astea apare un factor agravant în plus: ca statul să scoată unt din căcat, cineva trebuie să mănânce unt, cu alte cuvinte fără investiții și consum nu vor fi nici venituri la Buget, și asta nu se poate prin singurul instrument care rămâne, deficitul bugetar. Limitarea deficitului la sub 3% din PIB și obligația de a-l scădea an de an, în condițiile în care se alocă sume foarte mari pentru plata serviciului datoriei publice externe fac un amestec exploziv pentru economie. Printre altele nu putem atrage fonduri europene pentru că, pur și simplu, nu există banii necesari cofinanțării.

 

Întrebarea este cine trebuie să mănânce untul, și de unde luăm untul. Dacă untul va fi mâncat, ca până acum, de partea globalizată a economiei, nu facem nimic. România nu se va dezvolta, pentru că, în covârșitoarea lor majoritate, acești bani vor produce creștere economică și resurse pentru alții, nu pentru noi. În principiu, untul trebuie mâncat de firmele românești, și de cetățenii români. De la ei trebuie să vină taxele și impozitele. Dar câtă vreme singurul nostru proiect național este, acum, reducerea deficitului bugetar, ca să dăm frumos în poză la Washington și la Bruxelles, lucrurile vor merge din rău în mai rău. 

 

PS: în condițiile date, ne stricau alea două sute și mai bine de milioane de euro din privatizarea CFR Marfă? Sau niște taxe și impozite din exploatarea aurului și explorările după gaze de șist? Sau banii din construcția de autostrăzi? Sau din contractul ăla de vânzare a curentului de către Hidroelectrica? Atunci să nu ne plângem că școlile și spitalele sunt cum sunt, că nu sunt medicamente sau că zeci de mii de oameni stau la cozi pentru a primi ajutoare alimentare. Noi alegem, dar când alegem trebuie să  ne asumăm și consecințele alegerilor noastre. Uniți, facem din căcat, căcat, nu?