Operațiunea ”Salvați Capitalismul!”

 

Pentru cei care n-au înțeles, sau se prefac că nu înțeleg,  în ce lume trăiesc: ăsta e cu adevărat capitalismul, nu ăla povestit de oficinele de propagandă, gen ”Europa Liberă”. Iar cei care ne spun că până acum el a fost temperat de existența ”alternativei”, numită ”comunism”, să se abțină. Și comunismul a fost tot o formă de capitalism, în care capitalul era centralizat, și gestionat de stat, pentru a accelera dezvoltarea. ”Comunismul” trebuia să dispară pentru că actualul capitalism, cu dominantă privată, intrase în criză, și nu se mai putea redresa decât prin înlăturarea ”concurenței”, cu alte cuvinte prin lărgirea piețelor. 

Cum am spus nu o dată, a fost o falsă soluție, care a dus doar la o lungire a crizei, nu la o rezolvare a ei. Sistemul este tot mai instabil, și a ne aștepta să revină în echilibru, prin tot felul de ”transparentizări”, ”modernizări”, ”moralizări” ”combaterea corupției”, ”responsabilizare socială” ar însemna să ne furăm singuri căciula. Capitalismul și-a pierdut rațiunea de a fi. În loc să genereze progres, generează doar probleme, polarizare socială, distruge mediul, și mai ales aduce grave atingeri demnității umane.

Este inutil, deci, să ne mai gândim cum să ”reparăm” capitalismul. Dacă vrem să avem un viitor, trebuie să ne gândim ce punem în locul capitalismului. Și, oricât ar părea de ciudat, soluția există, și se numește economie socială de piață. În fond, ceea ce trebuie să facem, în primă urgență, este să restabilim echilibrul între muncă și capital, printr-o mai echitabilă împărțire a profitului, evident, în favoarea muncii. În al doilea rând trebuie să ne obișnuim cu ideea că legea de bază a activității economice nu mai este maximizarea cu orice preț a profitului, ci maximizarea câștigului social, unde intră și protejarea mediului, și crearea de locuri de muncă, și păstrarea patrimoniului cultural, și acces egal la educație și sănătate, și reducerea drastică a sărăciei.

Deocamdată ”capitalismul” domină piața ideilor, iar alternativele sunt prea vagi, prea prost conturate, confuze, și greu de vândut cetățenilor. Poate că de aici trebuie începută schimbarea, de la felul în care structurăm și vindem o alternativă. E bine și cu indignarea, și cu demonstrațiile, și cu ”Jos!”  Dar, începând cu Grecia, Spania, Italia, Franța, Bulgaria și România, astea n-au rezolvat nimic. Mai mult, au funcționat ca niște supape de siguranță, eliminând parte din presiunea socială, dând timp capitalismului să mai cârpească pe ici, pe colo, pentru a nu se prăbuși.

De asta cred că ”Salvați Roșia Montană” nu este decât alt nume pentru ”Salvați Capitalismul!”, în ciuda încercării unora de a pune acțiunea sub semnul lozincii ”Jos Capitalismul!” În fond, ce exemplu mai bun decât ăsta pentru maximizarea profitului? După acest episod, statul, instituțiile lui, Parlamentul, democrația, ca sistem, ies și mai slăbite, mai puțin capabile să se opună exceselor și abuzurilor capitalismului. Probabil că merită, de vreme ce investiția este minimă, și profitul, maxim. Nu neapărat în aur, ce-i drept. Dar în spatele lucirii metalului prețios se ascund câștiguri și mai mari, care merită toate eforturile de a monta astfel de demonstrații...