Revin asupra unui subiect, care privește viitorul acestei țări: lipsa unui proiect de viitor. Suntem într-o situație disperată, ca națiune. Nu avem nici cea mai vagă idee despre ce trebuie să facem. Nu am avut încă de la dărâmarea lui ceaușescu, pentru că, de fapt, ne-a unit doar ura împotriva lui, nu o idee de viitor. Rând pe rând au eșuat toate alternativele, și aceea a întoarcerii în interbelic(deși acolo suntem!), și aceea a anti-comunismului sau a ”revoluției permanente”. Suntem cât de cân într-o situație stabilă pentru că ne-am făcut program din aderatrea la UE și la NATO. Acum, aceste două obiective atinse, nu mai avem nimic.
Tot ce numim noi viață politică este doar o sterilă și fără orizont luptă pentru putere. băsescu a devenit președinte în cel mai nefericit moment cu putință, când trebuia să definim noul proiect național. El l-a înlocuit cu unul atât de potrivit cu esența manelistă a existenței sale politice: ”Să moară toți dujmanii mei!” Prețul plătit pentru această demență este unul uriaș, în termeni de funcționare a democrației și statului de drept, economici și sociali.
Lucrurile sunt și mai grave, pentru că România mai are cel puțin două capitale, Bruxellesul, care are, la rândul lui, capitală la Berlin! și Washingtonul. A împăca interesele acestor entități este, practic, imposibil, și proiectul Roșia Montană sau exploatarea gezelor de șist stau mărturie. Economia autohtone se duce de râpă, tot mai mulți români pleacă din țară, satul românesc este la pământ, educația și sănătatea la fel, puterea de cumpărare scade, la fel și consumul intern. Nu mai construim nimic, nu mai facem nimic. Totul se reduce la scandaluri bine orchestrate, care nu au nimic în comun cu viața noastră.
Cine să construiască un nou proiect pentru România? Elitele ei nevolnice și lipsite de patriotism, care se vând pe nimic? Politicienii de cea mai joasă speță? Un președinte care se prăbușește tot mai mult în negura minții sale, întunecată de alcoolism? Un popor debusolat, căruia supraviețuirea îi ocupă tot timpul? Bogații acestei țări, ocupați cu mulsul statului, cu huzurul și curvele de lux? Cine să îi mai unească pe români? Cine să schimbe direcția?
Ce-i de făcut? Plecăm toți din țara asta? Așteptăm prăbușirea, și cine scapă reconstruiește națiunea asta altfel? Are cineva vreun răăspuns?
5 comentarii:
Nici un răspuns! La arme!
Pestele dela cap se strica Sa-l rugam pe Base sa fie presedinte peste hanatul Gagauziei sau a Crimeii El nu iubeste pe romani,
N-am avut, nu avem si nu vom avea un proiect de viitor. Caderea lui Ceausescu n-a fost deloc "opera" noastra (sau cel putin nu noi am fost initiatorii), anticomunisti n-am fost iar aderarea la NATO si UE a reprezentat peak-ul oricarui politician postdecembrist. Doar ca acestea n-au fost rezultatul unor performante democratice si economice, normale pentru o natie libera, condusa de politicieni destepti, interesati de bunastarea poporului si de imaginea tarii, ci doar a unor negocieri pe sub masa, de tip "ce dai?" Si astia au dat tot ce li s-a cerut. Ba si ce nu li s-a cerut.
Viata politica? doar orgolii nemasurate, doar dorinta acerba de a trage presul de sub picioarele adversarului (doar de ochii fraierului votant, pentru ca in spatele usilor inchise s-au negociat posturi, imunitati, sinecuri si multi, foarte multi bani), aliante si coalitii, doar mizerie.
De aproape zece ani suntem in colaps. Doar aparent din cauza unui singur om. Suntem in colaps din cauza intregii clase politice. A fost de-ajuns ca Voiculescu sa devina "solutia imorala" pentru ca Basescu sa-si impuna guvernul in 2005. S-a intamplat asta si in 2009, cand "tata socru", mandru nevoie mare, ne povestea cat de mult a negociat el coalitia guvernamentala dintre portocalii si pesedisti. Istoria se repeta, stiu, dar la noi perioada e mult prea scurta. Tragedia e ca noi, fraierii votanti, platim oalele sparte. Suntem atat de spalati pe creier incat nu reusim sa invatam nimic din trecut. Si cred ca avem si un soi de masochism nativ.
Au fost de-ajuns doar 24 de ani. Inspaimantator. "Ce-i de facut?" Mai e ceva de facut? si daca ar mai fi ceva, cu cine?
Sintem mai rau si decit in interbellum, ca vorba lui Neagu Djuvara, cind a plecat i-a lasat pe taranii romani saraci, slabi si curati. A venit si i-a regasit nu stiu cit de saraci (unii foarte), grasi si murdari. E o diferenta de calitate umana intre acum si interbellum in toate straturile sociale.
Nu avem răspunsuri.
din păcate, noi nu ştim nici să punem bine întrebările. să învăţăm asta - cel puţin! - de la alţii.
http://www.strategie.gouv.fr/blog/france-10-ans/
Trimiteți un comentariu