Văd că nişte unii se strofoacă la greu să facă din "privatizarea" Oltchim "Cupruminul" lui Ponta. Ceea ce este o imbecilitate, oricum ai lua-o. Unu: or fi şi ăia care au câştigat Cuprumin, şi Dan Diaconescu, nişte escroci, numai că Dan Diaconescu n-a intrat în posesia Oltchim, şi chiar dacă intră, există mecanisme suficiente pentru a fi obligat să îşi respecte angajamentele. Doi: Spre deosebire de Cuprumin, licitaţia de la Oltchim a fost perfect transparentă, şi asta a dus la conştientizarea unor mecanisme perverse, induse de condiţionările contra naturii din acordurile cu finanţatorii internaţionali. Trei: nume mari din diverse ramuri industriale nu vin în România să cumpere cadavre, precum Oltchim sau Cuprumin. Ei cumpără unităţi viabile, nu datorii către stat şi către furnizori. Şi Cuprumin, şi Oltchim erau pregătite pentru nişte români, care şi-au scos banii afară, bani negri, şi prin firme paravan, vor să cumpere ieftin aceste unităţi, cu care cred ei că vor câştiga prin revânzare.
Din acest punct trei derivă principala lecţie a privatizărilor: ele nu vor fi un succes până în momentul în care statul nu le pune pe roate, nu-şi administrează corect proprietăţile. Restul sunt poveşti pentru proşti. Care nu înţeleg că metoda similitudinilor are limitele ei.
Un comentariu:
Cum sa puna "statul" pe roate aceste unitati cand tocmai el le capuseaza si le falimenteaza prin clientii politici. Zau, asa!
Trimiteți un comentariu