Vrem o ţară ca afară!

Lăsând dracului referendumul(oricum ar lua-o, băsescu va fi Pa! mâine), trebuie să ne gândim şi la moştenirea lui. Şi cea mai gravă dintre toate este cvasidispariţia statului din viaţa naţiunii. Eu tot scriu că statul modern, la ora globalizarii, trebuie regândit, ca funcţii şi responsabilităţi. Cea mai simplă, şi zic eu fidelă, definiţie a statului în secolul XXI se referă la un mecanism de gestiune colectivă a riscurilor. Dimensiunea şi funcţiile sale derivă direct din natura riscurilor pe care cetăţenii nu le pot gestiona individual. 

Bine, cu mici excepţii, aproape niciun român nu poate gestiona, din lipsa resurselor, riscuri care în ţări normale cad în sarcina sa. Dar şi aşa, înainte de a "reforma statul", băsescu şi ceata aia de cretini care i-au fost consilieri n-ar fi trebuit să se gândească ce vor de la statul reformat? Doar reducerea cheltuielilor cu funcţionarea? Fără să ne intereseze calitatea serviciilor oferite? Fără să ne intereseze impactul măsurilor luate? 

Să n-a lungesc. Unul dintre cele mai îngrozitoare riscuri, ce nu pot fi gestionate individual, derivă din ceea ce numim "schimbări climaterice". Este vorba de fenomene meteo extreme, ale căror costuri devin insuportabile, inclusiv pentru firmele de asigurări. În SUA nici acum nu s-au plătit toate daunele provocate de uraganul Andrew, undeva prin 1995 sau 1996! 

Uitaţi-vă la seceta din România. Am distrus cel puţin 3,2 milioane de ha amenajate pentru irigaţii. Se irigă doar vreo 32.000 de ha. De ce? Costurile nu pot fi suportate de agricultori. Şi atunci ce facem? Păi, vedem ce e mai ieftin: statul să investească bani în refacerea sistemelor de irigaţii, şi în subvenţionarea funcţionării lor, lucru care ar schimba şi microclimatul, dar şi ar reduce factura importurilor de alimente, sau să nu investească, şi să asistăm la deşertificare, la distrugerea terenurilor agricole, la accentuarea sărăciei la sate? 

Aceeaşi discuţie şi în cazul defrişării pădurilor, la fel şi în cazul protecţiei la inundaţii. Este caraghios să vezi oameni stingând focul în pădure cu sticla de PET, în timp ce armata are surplus de echipament militar greu. De ce să nu fie transformat în echipament de stingere incendii în locuri greu accesibile? Dacă pot ruşii, cred că putem şi noi! 

Putem cumpăra elicoptere grele pentru intervenţii la incendii din Rusia. Dar nu, noi nici pe acelea pe care le avem nu le reparăm, că, de, ne mănâncă bau-baul de la Răsărit. În timpul ăsta de la Atlantic la Urali, trecând prin Mediterana, peste tot pe unde sunt incendii de vegetaţie sau de păduri ai să vezi stoluri de elicoptere ruseşti. 

Nu ne gândim noi ce fel de stat vrem şi ce trebuie să facă pentru noi? Aşa, cu statul minimal, nu ajungem nicăieri. De asta se vede tot mai des sloganul "vrem o ţară ca afară!" Păi, dacă vrem, hai s-o facem, că nu se face singură!