Subminând democraţia, în numele ei!

Veţi spune că sunt eu nebun când e vorba de "societatea civilă". Nici gând! Pentru sănătatea unei democraţii, un sistem de contraputeri e mai mult decât de dorit, este o condiţie sine qua non a acestei bune funcţionări. Din păcate am asistat la o mutaţie extrem de periculoasă a "societăţii civile". Din parte a soluţiei democratice, a devenit parte a problemei democraţiei, şi generatoare de criză. 

Sunt multe de spus despre felul în care s-a produs această mutaţie periculoasă. Originea ei o putem găsi în instrumentarea "societăţii civile" din Polonia şi Cehoslovacia în ultimii ani ai Războiului Rece de către serviciile secrete occidentale. Europa de Est nu era America Latină, unde se foloseau metode mult mai brutale. Experienţa acumulată în acea perioadă va fi folosită intens după 1990, tehnicile rafinate. Apogeul acestei metode de a distruge din interior un regim politic îl reprezintă "primăvara arabă", care este un uriaş eşec, pentru că este vorba de o diferenţă culturală imensă între occident şi acele ţări din lumea arabă. 

Cei care au generat "societate civilă" în ultimii aproape patruzeci de ani s-au concentrat aproape exclusiv pe atingerea unor obiective de natură politică. După care au cules dividendele din controlul economiilor ţărilor "eliberate" şi aduse la "democraţie". Restul "societăţii civile" a fost lăsat în paragină, pentru că nu interesează. E suficient să vă uitaţi la gureşele noastre ONG uri care sunt finanţate de guvernele SUA, Marii Britanii sau Olandei, să vedeţi ce opţiuni politice au şi pe cine sprijină, sau atacă.

Această cultură subversivă a "societăţii civile", ca păcat originar, se transmite şi către alte segmente ale ei, mai puţin implicată în politică, sau cu interese de acest gen mai puţin vizibile. Pur şi simplu îşi fac un nume din contestarea a tot ce mişcă, în numele "poprului". 

Nu am nimic nici cu libertatea de exprimare. Dimpotrivă: ce mă calcă pe nervi este faptul că, din motive pe care nu le discut acum, românii care au ceva de spus cu adevărat n-o fac, lăsând discursul public la mâna unor clovni sau demagogi de doi bani. Aşa am ajuns că orice este supus criticii, se adoptă o tactică obstrucţionistă, distructivă. Asta în cazuri cu mize foarte mici. În schimb în cazuri care privesc cu adevărat interesul public se tace "înţelept". De fapt se tace vinovat!

Ultimul exemplu din serie: se reamenajează piaţeta aia din faţa  Arhitecturii. Care e o mizerie acum. Plină de tot felul de vânzători de piei de cloşcă, de gunoaie, de bănci oribile, stilul "costă mult şi arată de-ţi vine să vomiți", de care e plin Bucureştiul. Evident, inevitabilii "salvatori ai oraşului" , în fruntea cu minunea civică Nicuşor Dan, s-au strâns acolo să protesteze. 

Fiecare dintre noi are opţiunile sale estetice. Absolutizarea lor ţine de paranoia. Sigur, când apare câte o oribilitate, fără ca oamenii să fie consultaţi, e loc de protest cât cuprinde. Dar n-am auzit de proteste în cazul "Căruţei cu paiaţe" de peste drum, care chiar e o oribilitate. Văd tot felul de inşi, altminteri mobilaţi la cap, cum critică nimicuri din Centrul Vechi, uitând de halul în care arăta zona. Cârcoteala asta chiar îmi displace. Pentru că acreditează idee că tot ce înseamnă funcţie publică, tot ce înseamnă administraţie publică este de condamnat, că toţi cei care iau decizii sunt nişte idioţi congenitali, hoţi şi bandaţi, şi că ei, cârcotaşii, sunt singurii curaţi şi iluminaţi. 

Asta descurajează cetăţenii să se exprime în spaţiul public. Pentru că demonizând alegerea lor, "societatea civilă" îi ostracizează public. Nimeni nu vrea aşa ceva. Şi pe acest refuz se întemeiază acum acţiunea "societăţii civile". Care subminează direct democraţia, în numele ei! E o performanţă, nu?