Dor de URSS

Prieteni, ştiu că voi fi înjurat pentru ce voi scrie acum, dar nu-mi pasă. Este o realitate, pe care nu am cum s-o ocolesc. Da, e adevărat, în epoca stalinistă URSS a făcut mult rău românilor şi României. Da, a inspirat şi a susţinut aici un regim totalitar, opresiv, care a trimis oameni în închisoare, unde mulţi au murit. Pe alţii i-a condamnat la moarte sub diverse pretexte şi i-a executat. Nu trebuie să uităm astea. Nu avem dreptul moral s-o facem.

Este însă la fel de adevărat că niciodată URSS nu a umilit public România şi românii, cum o face UE, nici măcar atunci când Ceauşescu dăduse liber manifestărilor rusofobe şi juca şi cartea americană, şi pe cea occidentală, şi pe cea chineză. 

Această umilire este nejustificată. Ceea ce s-a întâmplat în ultimele zile este o încercare fără precedent de a pune cu botul pe labe o naţiune care nu mai poate suporta guvernarea abuzivă şi cleptocrată a unui partid, şi a unui preşedinte, faţă de care aceeaşi UE  a dovedit, timp de opt ani, o suspectă toleranţă. 

Bruxellesul trebuie să gestioneze o parte-egală pentru toţi-a suveranităţii naţionale, cedată de cei 27 de membri, pentru a face posibil un proiect integrator. În loc de asta, Bruxellesul foloseşte această cedare de suveranitate pentru a promova o agendă privată, aparţinând unor state, care se îndepărtează de proiectul comun, şi vor o altă Europă, a unor state care nu sunt egale în drepturi şi obligaţii. Este proiectul unui soi de Imperiu Interior, în care relaţiile sunt de tipul centru-periferie, iar unele state sunt mai egale decât altele. 

Noul guvern a atins interesele agendei private, care îl cuprind şi pe băsescu, sluga perfectă. Împotriva noului guvern s-a pornit, din afară, cu sprijin din ţară, o campanie virulentă de denigrare, dar şi de ameninţări cu represalii, unele chiar puse în aplicare. Tonul ultimativ al Bruxellesului poate naşte reacţii neaşteptate, mai ales în Est, unde sunt multe răni neînchise, şi unde deziluziile sunt serioase în legătură cu UE. 

Estul a visat la o Uniune democratică, unde toţi sunt egali. Şi au dat peste un URSS şi mai al dracului, care foloseşte fără ruşine şantajul, ameninţarea, umilirea publică, pentru a-şi atinge obiectivele. Obiective care sunt, de obicei, de natură economică. Ţările din Est sunt mulse şi tunse fără prea multe menajamente, sunt discriminate, puse la colţ, li se inventează tot felul de bube în cap. 

Pe drumul ăsta UE n-o să ajungă nicăieri. Revolta naţiunilor nu este prea departe. Cu atât mai mult cu cât la lista umiliţilor se adaugă şi Italia, şi Spania, naţiuni mari, cu o istorie şi europeană veche şi cu un înalt simţ al demnităţii naţionale. 

Bruxellesul nu va putea gestiona o revoltă a naţiunilor vexate de o birocraţie ineptă şi suficientă, arogantă, carepromovează interese care nu au nimic în comun cu proiectul european. Umilirea României este un non-sens. Mai ales că nu despre democraţie şi stat de drept este vorba, ci de încercarea de a scoate din rahat un individ profund nedemocrat, dar foarte folositor celor care vor să conducă Europa într-o direcţie pe care cetățenii europeni o resping.

Dacă tot e să avem un Mecanism de Cooperare şi Verificare, care să privească naţiunile membre, de ce nu am avea, simetric, un MCV care să privească practicile Comisiei Europene, pentru început? Comisia este mai presus de orice suspiciune? După cum se comportă, nu. Şi nu e cazul să ni se facă dor de URSS!