duminică, 15 septembrie 2013

Un miting care nu rezolvă nimic

 
 
Azi va fi mare miting mare în București, cu hăulituri și toate cele, pentru anularea proiectului Roșia Montană. Un miting care nu rezolvă nimic, dacă este să mă întrebați pe mine. Pentru că nu ăsta este scopul lui. Mă tem că oamenii ăia urmăresc altceva. Este un soi de euforie a victoriei, care îi împiedică pe protestatari să câștige pacea, acum, când au câștigat războiul. Ei vor distrugerea totală a ”dușmanului”, ceea ce nu relevă prea multă inteligență, din păcate.
 
Ce vreau să spun? Decizia politică a fost luată: proiectul, așa cum este el acum, a murit, Cu tot ce înseamnă asta pentru zonă, pentru componentele sale economice și juridice. Pentru că renunțarea are și niște costuri. Și oricât l-ar înjura tot felul de demenți pe Șova, omul are dreptate. Cel puțin un proces împotriva statului român tot va fi. Iar dacă niște unii vor să dea un exemplu și altor state care nu sunt ”prietenoase” cu capitalurile și capitaliștii, ne-o vom lua rău de tot în freză. Și toți vom plăti victoria ”ecologiștilor”.
 
Gestionarea păcii ar însemna, după mine, permiterea unei discuții oneste, fără presiunea străzii și fără linșaje mediatice, fără manipulări ordinare, fără demonizarea celor care sunt de acord cu proiectul, despre viitorul exploatării resurselor României.
 
Ne putem permite luxul de a nu exploata aurul și alte resurse minerale? Dacă da, de unde facem rost de bani pentru a ne dezvolta, pentru proiecte de ecologizare, de protecție a patrimoniului cultural, pentru servicii publice mai bune? De unde facem rost de bani pentru a importa ceea ce am putea produce? Chiar nu vrem să știm argumentele celor care susțin proiectul, și care nu se reduc la ”noi locuri de muncă”?
 
Ce facem dacă, la nivelul societății există o largă majoritate în favoarea exploatării resurselor? Demonstranții le vor nega acestora opinia? Ce democrație este aia în care cinci mii, sau zece mii, sau cincisprezece mii de oameni, doar pentru că urlă mai tare și au o agenție de PR mai bună, impun celorlalți douăzeci de milioane de români agenda lor, și interesele lor?
 
A gestiona pacea ar însemna că adversarii proiectului acceptă să discute cu adepții lui, și găsesc un consens în privința condițiilor în care un astfel de proiect, și, în sens mai larg, exploatarea resurselor, se pot face. Poziții de totul sau nimic sunt iraționale și periculoase.
 
Această victorie a străzii este de rău augur pentru pacea socială. Nu poți să ignori cu atâta dispreț interesele celorlalți, de pe poziția celor atoateștiutori, fără să dai naștere frustrărilor de tot felul, resentimentelor și dorinței de răzbunare. Adversarii Roșiei Montană au instrumentalizat ura, și nnu se pot aștepta decât la ură din partea celor afectați de poziția lor. Cultura confruntării ne mai face un cadou otrăvit. Din păcate...
 
Războiul româno-român a intrat în faza ”verde”. Vestea proastă este că această fază este dominată de extremism și de fanatism. Ceea ce nu are cum fi de bun-augur pentru viitorul nostru...        

5 comentarii:

Logosfera.ro spunea...

"Ce democrație este aia în care cinci mii, sau zece mii, sau cincisprezece mii de oameni, doar pentru că urlă mai tare și au o agenție de PR mai bună, impun celorlalți douăzeci de milioane de români agenda lor, și interesele lor?"

Democratie <> dictatura majoritatii.

casandra spunea...

Din pacate, Ponta nu are deloc inteligenta dialogului onest. Spui de valorificarea resurselor minerale? Ai dreptate. Dar stii care este strategia oficiala in materie? Este o rusine, o ineptie.
http://www.minind.ro/resurse_minerale/Strategia_Industriei_Miniere_2012_2035.pdf
Afacerea RM este o buna ocazie pentru politicieni si societate sa se considere cu respect unii pe altii. acum, guvernul considera societatea infantila, iar societatea considera guvernul inept si corupt.
Trebuie sa vedem asumarea unei strategii inteligente pentru valorificarea resurselor minerale. Iar in privinta aurului de la rM, multe sunt de zis. RMGC nu a actionat corect si cinstait. Stii de ce a tot largit perimetrul proiectului, prin acte aditionale foarte "discrete"?
Pentru ca in zona se afla resurse uriase.
http://adsabs.harvard.edu/abs/2013EGUGA..1512064I
http://www.gabrielresources.com/site/bucium.aspx

Iar proiectul RM constituie doar "piciorul in usa" si o acoperire pentru achizitionarea terenurilor despre care un geolog roman afirma ca ar ascunde in adancuri resurse pentru cel putin 100 de ani de exploatare.
http://www.cotidianul.ro/proiectul-minier-ar-fi-nimicit-totul-185689/

Chiar este imposibili sa ne asteptam la o abordare onesta a problematicii?
Asta, pe langa garantii credibile si serioase cu privire la iazul de decantate. Nimeni nu vrea un nou si urias "certej" in zona.

Imi pare rau, acum nu sunt de acord cu tine. Cand explicatiile si garantiile sunt subtiri si in bataie de joc, nu pot sustine acest proiect. Ce sa mai vorbim de "strategi"? Este dintr-un basm cu oligofreni.

pacos spunea...

Ma bucur ca, in sfarsit, ati revenit aici. "Societatea inchisa" de pe FB nu-i tocmai pe gustul meu. Dar, de gustibus...

Victoria ecologistilor, linsaje mediatice, manipulari, demonizari, toate astea n-ar fi avut loc daca decidentul politic ar fi prezentat, cu onestitate si exactitate, datele proiectului. Cerem transparenta "societatii civile" protestatare. Cerem sa stim cine-o plateste, pe cine reprezinta si mai ales ce interese are. E in regula, putem s-o facem.
Dar cred ca cel mai bun lucru este sa cerem decidentului politic sa scoata de sub umbrela documentelor clasificate tot ceea ce tine de proiectul RMGC. Dar absolut tot. In fond, vorbim de resursele minerale ale tarii.

Ce face insa decidentul politic? Pai mai intai face el insusi lobby proiectului.
Presedintele n-a ratat nicio ocazie publica pentru a-si exprima pozitia pro RMGC. Ca sa fie si mai convingator, pune fotografiile de la Rosia Poieni in locul celor de la Rosia Montana, numai pentru a demonstra ca zona e oricum poluata (la Rosia Montana nu s-a exploatat niciodata cu cianuri, sterilul era transformat intr-o pasta si trimis la Baia Mare, unde se cianura).
Primul ministru preia ideea si iese public cu aceasta, avansand si suma de 150 miloane euro pentru ecologizare ( cele doua celebre bazine cu cianuri care nu sunt la Rosia Montana). Asadar, statul ar cheltui 150 milioane euro pentru ecologizarea a doua bazine cu cianuri, inexistente acolo. Tot statul stabileste ca suma de 150 milioane de euro, avansata de RMGC drept garantii de mediu, e suficienta, desi in acest caz vorbim de 4 bazine imense, pline cu cianuri, care, in momentul exploatarii, chiar vor exista.

Primul ministru iese si avanseaza suma de 2 miliarde de euro despagubiri in caz de nefinalizare a proiectului. Sova confirma chestia asta, insa niciunul dintre ei nu explica de unde si cum se ajunge la o asemenea suma. Si aproape imediat apar documente in media care arata ca RMGC a construit case in Rosia la pret de vile in Bucuresti (cam 350 mii euro). Superb, nu-i asa?

Imi place intrebarea asta: "ce facem dacă, la nivelul societății există o largă majoritate în favoarea exploatării resurselor?". Pai zic sa intrebam societatea. Desi e complicat s-o facem, mai ales ca rezultatul e viciat din start, dat fiind faptul ca inca nu stim cine face parte din cvorum si cat de mare e acest cvorum. Ce democratie e aia in care o minoritate dicteaza majoritatii? exact acea democratie in care minoritatea a pastrat un individ in functie, in vreme ce o majoritate s-a pronuntat impotriva acestui lucru. Daca atunci a mers, acum de ce n-ar merge?

E nevoie de specialisti adevarati, de oameni care stiu si care au mai facut astfel de proiecte, care sa prezinte atat avantajele cat si riscurile unui asemenea proiect. Necosmetizate. Si abia atunci vom avea o imagine clara asupra acestui proiect. Si poate ca si raportul Gabriel Resources se va constitui intr-o lectura cel putin interesanta. Raportul il gasiti la http://www.gabrielresources.com/site/investors.aspx E vorba de "Annual Information form for the year ended December 31, 2012".

M-am cam lungit, scuzati-ma, sunt cam "nescris" de ceva vreme...
Inchei, nu inainte de a va reaminti ceva: in 2010, cand s-a pus problema achizitionarii unor avioane multirol care sa inlocuiasca MIG-urile, SAAB s-a oferit sa investeasca 1,3 miliarde euro in Romania (echivalentul contractului de achizitionare a unor avioane noi Gripen), asta insemnand locuri de munca si investitii in productie si tehnologie de varf. Guvernul de atunci a refuzat. Din decembrie 2012 avem un guvern cu majoritate absoluta in Parlament. Care guvern a refuzat si el oferta suedezilor, alegand niste F-16 vechi. Astazi, acelasi guvern vorbeste despre investitii straine si creare de noi locuri de munca.Dar in mineritul cu cianuri. Ca n-avem nevoie de altceva.

Anonim spunea...

Cine este acest Remus Cernea, intrat pe usa din spate in parlament, ca partidul verzilor, aliat in USL.Este in final groparul lui Ponta. Parul lui arata ca in alte conditii el devine femeie. Sa stea acolo.

Anonim spunea...

chestia cu democratia este o poveste parca facuta pt romani deoparece altii mai creduli nu ai unde sa gasesti. este o poveste tipic mioritica si cine altii sa creada in ea daca nu chiar mioriticii.