vineri, 22 februarie 2013

Care-i treaba cu homosexualii?

 
 
 
Parcă miercuri, la Muzeul Țăranului Român, niște cre(ș)tini de-ai noștri, verzi ca bradul, au oprit cu scandări și fluierături proiecția unui film american-organizată de poponarii noștri, ce-i drept, mai mult decât verzi, policolori-dedicat LGBT, orice o fi însemnând asta pe limba lor. Așa am aflat că, după ”Luna agriculturii la sate”, Luna Cadourilor”, ”Luna Ciordelilor la Londra”, există și ”Luna culturii gay”, sau cam așa ceva.
 
Desfășurarea ulterioră a evenimentelor mi-a confirmat bănuiala că în această afacere i-a durut pe toți fix în cur de cultura gay, orice o însemna asta, cum spuneam. Ăia cu obiceiuri pe invers, care nu au, cel puțin în România, niciun fel de grețuri de natură legală și constituțională, au vrut cu orice preț scandal, altminteri nu alegeau drept loc de manifestare Muzeul Țăranului Român, unde plutește un soi de duh legionar, ca s-o spunem p-a dreaptă. Aveau scandalul asigurat, ceea ce s-a întâmplat. În ciorba asta au intrat inevitabilul Mircea Toma, de la Agenția de Frecat Pula Degeaba, și alți frecangii de teapa lui, de partea LGBT, împreună cu nenea ăla de la Discriminare, deși în toată această afacere nu de discriminare este vorba. Și nici ceilalți n-au stat degeaba: pictorul Sorin Dumitrescu a publicat vreo juma de metru de scrisoare lăcrimos-indignată.
 
Dacă trecem peste manipulări, niște unii și-au exercitat un drept constituțional, cel la liberă exprimare. Și mă refer și la cre(ș)tinii de sorginte legionară, și la (pseudo)gay-ii noștri. Că au făcut-o cum i-a dus capul mai rău, asta e! Încă învățăm...Ce nu înțeleg eu este obstinația minorităților sexuale de a se face urâte în societate cu astfel de manifestări tembele. În locul dialogului au ales confruntarea, provocarea.
 
De fapt, gestul ”homosexualilor” a fost unul profund politic, și motivat ideologic. Nu mai este vorba de înlăturarea unor discriminări(care oricum nu mai există de cel puțin două decenii), ci de afirmarea ca parte a unui proces politic, până la urmă. Și mie nu-mi sunt clare revendicările lor. Dar nu cred că, într-o țară în care istoria se învață vai, mama ei, fix de istoria gay e nevoie în școli!
 
Nu cred că trebuie să ne trăim în public preferințele sexuale, și nici să relativizăm lucrurile, mai ales în mintea unora care și așa trec printr-o criză identitară, specifică vârstei adolescentine. Nu pot spune că preferințele homosexuale sunt naturale. Așa ceva nu există! Nu cred în gena homosexualității. Nu, homosexualitatea este o construcție mentală, o opțiune. Și oamenii ne spun că a venit vremea să le permitem să-și extindă domeniile de vânătoare.  Lucru cu care, oricât de stânga și de tolerant aș fi eu, nu pot fi de acord. Pentru că e vorba de prozelitism, până la urmă. Iar cine vrea să facă o opțiune, s-o facă pe cont propriu, nu condiționat ideologic, lucru valabil și pentru opțiunile religioase, drept pentru care nici cu studiul obligatoriu al religiei în școli nu sunt de acord. Credința, ca și preferințele sexuale, țin strict de individ, și se consumă în privat. Spațiul public este pentru cu totul alte lucruri.
 
Este cu atât mai idioată intervenția Ambasadei SUA, care nu are ce face și își însușește punctul de vedere al unei părți, turnând gaz peste foc. Li se pare celor de la Ambasadă că Mark Gitenstein n-a făcut suficient pentru creșterea sentimentelor anti-americane în rândul românilor? Mă rog, treaba lor, fiecare e liber să facă fix ce vrea.
 
Dar după circul ăsta ieftin, ne-am mai ales cu o bubă în cap. Motiv să le mulțumim tuturor celor implicați pentru binele făcut...