Preluarea ostilă a României cu mâna DNA

 

 

Din punctul meu de vedere, există o luptă pentru putere, nu un ”conflict constituțional” între politic, în ansamblul său, și DNA. Aflată la adăpost de orice fel de răspundere, DNA, în concubinaj cu serviciile secrete, vrea să conducă România, dincolo de voința populară, în disprețul legii și al Constituției. Am ajuns la această monstruozitate ”grație” gândirii ticăloase, și totalitare, a două muieri, Monica Macovei și Alina Mungiu Pippidi, care, în fond, reflectă și servesc interese private străine de România.

 

Este un exemplu de ”preluare ostilă” a unui stat de către un grup de interese economice, prin privatizarea instituțiilor statului, pentru a scoate din joc clasa politică. Momentul definitoriu pentru această preluare îl reprezintă seminarul patronat de Pippidi în 2005, în care s-a formulat principiul ”prezumției de vinovăție” în ceea ce-i privește pe politicieni. DNA a fost creată nu să combată corupția, ci să-i transforme pe politicieni în marionetele cercurilor de interese pe care le servesc oameni precum Macovei și compania. Și, într-un fel, și băsescu este o gâză în insectarul lor. O gâză folositoare. Încă...

 

Așa au ajuns în fruntea DNA două nulități juridice, Morar și Kovesi. Care nu s-au remarcat cu nimic, doi provinciali, tineri, fără experiență, fără autoritate, și cu bube în cap, vezi Morar și condamnarea României la CEDO. Sarcina de căpătâi a DNA este să distrugă democrația, semănând neîncrederea în ea și în politic, în instituțiile democratice. Cu câteva excepții, care nu sunt relevante pentru ”marea corupție”, excepții bazate pe fapte, toate cazurile cu așa-ziși pești mari sunt, de fapt, grave încălcări ale Constituției, legilor, drepturilor procesuale, bunului simț. Ele au un singur scop: timorarea clasei politice, supunerea ei, împiedicarea de a lua decizii, slăbirea statului și denigrarea lui în ochii cetățenilor.

 

Ce altceva înseamnă ”săltarea” a zeci și sute de oameni din instituțiile statului cu avioane, elicoptere, autobuze? Ce înseamnă condamnarea unora pe ”deducții logice”, nu pe probe? Ce înseamnă tonele de trascrieri ale unor interceptări telefonice, scăpate în presă? Ce înseamnă, mai nou, încercarea de a pune căluș presei critice față de Justiție? Nu vă lăsați păcăliți de aparențe: povestea cu A3 nu este un serviciu făcut lui băsescu. Nu, este o răzbunare a DNA și a unor judecători, a unora de la CSM, trecută în contul lui băsescu. Care, orbit de dorința lui de răzbunare, nu mai vede că e folosit. Și că va plăti toate oalele sparte de DNA; CSM și de unii judecători.

 

În acest fel statul nu se mai poate apăra, nu se mai poate opune celor care vor să-l jefuiască. Uitați-vă în statistici: cât era evaziunea fiscală, ca procent din PIB, pe vremea lui Năstase, și la cât a crescut acum. Uitați-vă la jaful din întreprinderile publice, la falimentarea lor, la devalizarea lor, la privatizarea lor pe nimic, sub ochii blajini ai DNA, care se ocupă de tot felul de nimicuri, dar refuză să cerceteze, spre pildă, falimentul Poștei Române.

 

Sunt și alte lucruri la care trebuie meditat. De exemplu paralizia, de frica DNA, a deciziilor strategice pe care trebuie să le ia Guvernul. Privatizarea CFR Marfă, privatizarea Oltchim, Hidroelectrica sunt toate amânate, sau se trage de timp, pentru că deciziile ar însemna intrarea decidenților pe mâna DNA. Care DNA joacă pentru cineva, cum ar fi, spre pildă, ăia de la Fondul Proprietatea, și cei care reclamă 16 miliarde de euro ”despăgubiri”. De ce zicea fostul ambasador Gitenstein că are dreptul să se amestece în numirea șefilor de la Parchete, pentru că au investit în ei? Să nu credeți că e vorba despre statul american, nu. Sub această acopetrire niște unii, printre care și Gitenstein, se asigură că au intrumentele necesare punerii pe labe a statului român, în cazul în care se opune planurilor lor. 

 

Pur și simplu asistăm, cum spuneam, la o preluare ostilă a statului român cu mâna DNA. Cei care se află în spatele protestelor împotriva Roșiei Montană probabil că-și dau cu tesla în coaie, pentru că au mizat pe ”societatea deschisă”. Era suficient să pună mâna pe DNA! Îi costa mai puțin, și eficiența era garantată! 

 

Vom vedea ce va fi. Dar câtă vreme DNA va câștiga războiul cu clasa politică(pentru că și ”acoperirea” pedeliștilor este tot un control prin frică, dar, pentru proiectul grupului de interese este important să existe și politicieni relativ ”curați”, alternativa, pentru că lipsa lor ar duce la o insurecție generalizată în societate), România va fi jefuită fără probleme, și fără jenă, pentru că nimeni nu se mai opune jafului. Pentru asta cetățenii ar trebui să facă front comun cu politicienii și să dea statului puterea de a lupta cu corupția. Câtă vreme acest lucru nu se întâmplă, iar DNA asta face, veghează să nu se întâmple, nimic nu se poate schimba. De asta tot spun că DNA este principala amenințare la adresa democrației și a interesului național, și trebuie desființat. Dar cine s-o facă?     

 

 

USL a murit! Pute! Îngropați-o!

 

 

PNL nu știe cum să iasă de la guvernare. Intervenția de azi a lui Crin Antonescu este o mizerie, și un exemplu de ipocrizie, care îți întoarce stomacul pe dos.

 

USL și-a pierdut rațiunea de a fi. Asta e! Dar Antonescu își face socoteli greșite. Dacă vrea să ajungă președinte(ferește-ne, Doamne!), condiția primordială este SUCCESUL GUVERNĂRII, adică o viață ceva mai bună pentru toți românii. Iar o guvernare de cât de cât succes nu se poate face când unii trag hăis, și alții cea. Liberalii fac ce făceau democrații lui băsescu în CDR: opoziție, la guvernare fiind. Chestia asta, statul cu curul în două luntre este atât de românească! Și atât de scârbos de imorală!

 

Foarte bine! Dacă nu le mai place cu PSD, să construiască PNL altă majoritate. Să se lupte pe bune cu băsescu, nu de la microfon! Dar să nu invoce după asta scârba de politică și nerecunoștința românilor!

 

M-am săturat de toate aerele ăstora ca de mere acre! Iar liberalii, în frunte cu Antonescu, merită o lecție. Cu cât mai dură, cu atât mai bine!

Demiteți-l imediat pe băsescu!

 

 

Declarațiile de azi ale lui traian băsescu dovedesc, dacă mai era nevoie, faptul că în mandatele sale acesta s-a comportat ca un dictator, controlând serviciile secrete și Justiția, eliminând cu mâna DNA, ANI și CSM pe oricine i se împotrivea cu adevărat. Mai mult, cu, sau fără intermedierea serviciilor secrete, a corupt oficiali ai CE, PPE, responsabili politici și militari de la Washington, exponentul de marcă fiind ambasadorul Gitenstein, pentru a obține protecție și pentru a-și pune în operă programul scelerat. traian băsescu a fost și este exponentul unui grup de interese economice, grup legat de fosta Securitate și de actualul SRI, grup care l-a folosit, și de care s-a folosit, pentru a obține bani și putere. România a fost spoliată, jefuită, în acești nouă ani cum n-a fost niciodată în trecutul ei.

 

Acum băsescu a început să se teamă. Încearcă să-și securizeze perioada de după mandat, când multele lui furtigașuri și încălcări ale legii vor ajunge, vrea, nu vrea, în atenția Justiției. Schimbarea lui Papici de la DNA, cât se poate de legală, este trăită dramatic de băsescu, care se simte amenințat. Poate nu îl mai ascultă nici unii din servicii. Sigur a fost marginalizat atât în UE, cât și la Washington. Vrea să-l tragă și pe Ponta după el. Scandalul de azi vizează printre altele ratarea vizitei lui Ponta la Washington. Acțiunile lui țin de demență pură și simplă, sunt iraționale și îndreptate împotriva interesului național.

 

A ales strategia lui ”care pe care”. Cea mai proastă alegere. Nu poți pune în balanță soarta unei națiuni, pentru că tu ești egocentric și vrei să ai slugi prea-plecate în premier, în miniștri, în politicieni și în cetățenii României. băsescu a uitat-dacă a știut vreodată!-de ce este președintele României, ce obligații și responsabilități are. Devine obligatorie plecarea lui din funcție! Pentru că nu mai raționează. Nu își mai îndeplinește obligațiile constituționale. Este obsedat de Ponta și de Antonescu, vrea să-i distrugă cu orice preț. Dacă pentru asta trebuie să distrugă România, o va face!

 

Dacă nu este demis, mai are un an în care poate face rău cât în zece. Ne putem permite luxul ăsta? Dacă da, să stăm să ne fută un nebun...Acum chiar avem un motiv serios să ieșim în stradă!  

Ce-i de făcut?

 

 

Revin asupra unui subiect, care privește viitorul acestei țări: lipsa unui proiect de viitor. Suntem într-o situație disperată, ca națiune. Nu avem nici cea mai vagă idee despre ce trebuie să facem. Nu am avut încă de la dărâmarea lui ceaușescu, pentru că, de fapt, ne-a unit doar ura împotriva lui, nu o idee de viitor. Rând pe rând au eșuat toate alternativele, și aceea a întoarcerii în interbelic(deși acolo suntem!), și aceea a anti-comunismului sau a ”revoluției permanente”. Suntem cât de cân într-o situație stabilă pentru că ne-am făcut program din aderatrea la UE și la NATO. Acum, aceste două obiective atinse, nu mai avem nimic.

 

Tot ce numim noi viață politică este doar o sterilă și fără orizont luptă pentru putere. băsescu a devenit președinte în cel mai nefericit moment cu putință, când trebuia să definim noul proiect național. El l-a înlocuit cu unul atât de potrivit cu esența manelistă a existenței sale politice: ”Să moară toți dujmanii mei!” Prețul plătit pentru această demență este unul uriaș, în termeni de funcționare a democrației și statului de drept, economici și sociali.

 

Lucrurile sunt și mai grave, pentru că România mai are cel puțin două capitale, Bruxellesul, care are, la rândul lui, capitală la Berlin! și Washingtonul. A împăca interesele acestor entități este, practic, imposibil, și proiectul Roșia Montană sau exploatarea gezelor de șist stau mărturie. Economia autohtone se duce de râpă, tot mai mulți români pleacă din țară, satul românesc este la pământ, educația și sănătatea la fel, puterea de cumpărare scade, la fel și consumul intern. Nu mai construim nimic, nu mai facem nimic. Totul se reduce la scandaluri bine orchestrate, care nu au nimic în comun cu viața noastră.

 

Cine să construiască un nou proiect pentru România? Elitele ei nevolnice și lipsite de patriotism, care se vând pe nimic? Politicienii de cea mai joasă speță? Un președinte care se prăbușește tot mai mult în negura minții sale, întunecată de alcoolism? Un popor debusolat, căruia supraviețuirea îi ocupă tot timpul? Bogații acestei țări, ocupați cu mulsul statului, cu huzurul și curvele de lux? Cine să îi mai unească pe români? Cine să schimbe direcția?

 

Ce-i de făcut? Plecăm toți din țara asta? Așteptăm prăbușirea, și cine scapă reconstruiește națiunea asta altfel? Are cineva vreun răăspuns?     

Divided we stand, united we fall

 

 

Asta este starea de fapt, și e practic imposibil să o mai schimbăm. De 23 de ani doar ura, conflictul, exclusivismul, invidia, ne țin laolaltă. Sigur, nu suntem un popor, o națiune, ci doar o gloată. Aflată în bătaia tuturor vânturilor, și măcinând doar vânt. Nu construim nimic, singura noastră grijă este cum să facem și capra vecinului să dea colțul. Atât putem, atât ne dorim, atât primim...

Operațiunea ”Salvați Capitalismul!”

 

Pentru cei care n-au înțeles, sau se prefac că nu înțeleg,  în ce lume trăiesc: ăsta e cu adevărat capitalismul, nu ăla povestit de oficinele de propagandă, gen ”Europa Liberă”. Iar cei care ne spun că până acum el a fost temperat de existența ”alternativei”, numită ”comunism”, să se abțină. Și comunismul a fost tot o formă de capitalism, în care capitalul era centralizat, și gestionat de stat, pentru a accelera dezvoltarea. ”Comunismul” trebuia să dispară pentru că actualul capitalism, cu dominantă privată, intrase în criză, și nu se mai putea redresa decât prin înlăturarea ”concurenței”, cu alte cuvinte prin lărgirea piețelor. 

Cum am spus nu o dată, a fost o falsă soluție, care a dus doar la o lungire a crizei, nu la o rezolvare a ei. Sistemul este tot mai instabil, și a ne aștepta să revină în echilibru, prin tot felul de ”transparentizări”, ”modernizări”, ”moralizări” ”combaterea corupției”, ”responsabilizare socială” ar însemna să ne furăm singuri căciula. Capitalismul și-a pierdut rațiunea de a fi. În loc să genereze progres, generează doar probleme, polarizare socială, distruge mediul, și mai ales aduce grave atingeri demnității umane.

Este inutil, deci, să ne mai gândim cum să ”reparăm” capitalismul. Dacă vrem să avem un viitor, trebuie să ne gândim ce punem în locul capitalismului. Și, oricât ar părea de ciudat, soluția există, și se numește economie socială de piață. În fond, ceea ce trebuie să facem, în primă urgență, este să restabilim echilibrul între muncă și capital, printr-o mai echitabilă împărțire a profitului, evident, în favoarea muncii. În al doilea rând trebuie să ne obișnuim cu ideea că legea de bază a activității economice nu mai este maximizarea cu orice preț a profitului, ci maximizarea câștigului social, unde intră și protejarea mediului, și crearea de locuri de muncă, și păstrarea patrimoniului cultural, și acces egal la educație și sănătate, și reducerea drastică a sărăciei.

Deocamdată ”capitalismul” domină piața ideilor, iar alternativele sunt prea vagi, prea prost conturate, confuze, și greu de vândut cetățenilor. Poate că de aici trebuie începută schimbarea, de la felul în care structurăm și vindem o alternativă. E bine și cu indignarea, și cu demonstrațiile, și cu ”Jos!”  Dar, începând cu Grecia, Spania, Italia, Franța, Bulgaria și România, astea n-au rezolvat nimic. Mai mult, au funcționat ca niște supape de siguranță, eliminând parte din presiunea socială, dând timp capitalismului să mai cârpească pe ici, pe colo, pentru a nu se prăbuși.

De asta cred că ”Salvați Roșia Montană” nu este decât alt nume pentru ”Salvați Capitalismul!”, în ciuda încercării unora de a pune acțiunea sub semnul lozincii ”Jos Capitalismul!” În fond, ce exemplu mai bun decât ăsta pentru maximizarea profitului? După acest episod, statul, instituțiile lui, Parlamentul, democrația, ca sistem, ies și mai slăbite, mai puțin capabile să se opună exceselor și abuzurilor capitalismului. Probabil că merită, de vreme ce investiția este minimă, și profitul, maxim. Nu neapărat în aur, ce-i drept. Dar în spatele lucirii metalului prețios se ascund câștiguri și mai mari, care merită toate eforturile de a monta astfel de demonstrații...

Victime colaterale

 

 

Ceea ce am văzut și auzit zilele acestea, de când au ieșit în public subiectele ”Roșia Montană” și ”câinii maidanezi” am asistat la revărsări de ură, de intoleranță și de fanatism. Taberele aflate în conflict, unele apaudate de tot felul de decervelați drept expresia afirmării ”noii societăți civile”, nu au nici cel mai mic apetit pentru dialog și pentru căutarea unor soluții reciproc avantajoase. Pentru toți combatanții democrația este o necunoscută, sau, în cel mai bun caz, o noțiune lipsită de sens.

 

Strategia folosită de aceste tabere-dar și de altele, în cazul altor subiecte controversate-aceea a stimulării fricii, de generare a temerilor de tot felul, a făcut și face o mulțime de victime colaterale, începând cu instituții fundamentale pentru democrație, precum Parlamentul. În aceste condiții dialogul este imposibil, deși el este mimat cu destul talent de reprezentanți ai părților aflate în conflict.

 

România a apucat pe un drum periculos, care nu se poate termina decât cu o explozie de violență. Tragic este că această violență este pregătită și stimulată cu bani europeni și americani, dedicați, o, ce ironie! implementării democrației. ”Democrația” lor este, de fapt, un alt sistem totalitar, un soi de dictatură a unei minorități extrem de active, dar lipsită de luciditate, de proiect, de viziune, care acționează doar pentru a demonstra finanțatorilor lor că există și fac ceva pentru banii pe care îi primesc. Iar stăpânilor lor li se fâlfâie de rezultate, câtă vreme pot justifica, la rândul lor, banii primiți de la tot felul de donatori, cei mai mulți de bună credibță, dar manipulați abil, pentru a fi mulși de bani. Așa s-a creat un soi de filieră bănoasă a ”protestului”, care mimează angajamentul în favoarea unor cauze ”bune”, doar pentru a continua să primească bani.

 

Această ”nouă societate civilă” NU rezolvă nicio problemă, mai mult, generează altele noi pentru societățile în care se manifestă. Ne place sau nu, nu există alternativă la politic în democrație, decât cu prețul renunțării le democrație. Nu ne plac actualii politicieni? Foarte bine! Data viitoare alegem alții, mai buni. Dar politicianul nu este Zâna Măseluță, și nici Peștișorul de Aur, să îndeplinească tot felul de dorințe tembele. El are atâta putere câtă îi dăm noi, și ea este limitată.

 

De fapt, noi, simplii cetățeni, trebuie să fim raționali și să știm ce poate, și ce nu poate politicul, într-un sistem care, fără a fi perfect, ne oferă suficiente libertăți și oportunități pentru a ne afirma nevoile și interesele. Dar democrația nu este un sistem individualist, și nici inegalitar. Toți avem aceleași drepturi, libertăți obligații. Dacă refuzăm acest egalitarism, ca în cazul acestor demonstrații, ne întoarcem la dictatură, la tentația unei minorități de a-și impune, la nevoie cu forța, viziunile și interesele, și de a-i elimina pe toți cei care i se opun.

 

Mi se pare că am ajuns într-un mare impas, și din care nu putem ieși decât împreunîă. Doar că noi am uitat de mult ce înseamnă și ce presupune acest ”împreună”...

Triumful corupției

 

 

Cazul Roșia Montană, dincolo de clopoțeii ”ecologiei”, reprezintă dangătul triumfător al Marelui Clopot al Corupției, într-o țară ajunsă la mâna sistemului ticăloșit. Și mă tem că nu pentru anularea proiectului ar fi trebuit să demonstreze flăcăii și fetele cu ”preocupări” subit verzi, ci împotriva CORUPȚIEI. Din păcate, cei din spatele protestului sunt și ei parte a sistemului ticăloșit, și corupți până în măduva oaselor, fie și numai moral, deși este vorba și de mulți, foarte mulți bani.

 

Reamintesc celor care au uitat că, de la o problemă comună tuturor țărilor, anume corupția, o constantă a sistemelor politice și economice succesive, în întrega istorie a umanității, corupția s-a transformat în România în principalul instrument pentru eliminarea adversarilor politici și economici ai puterii băsesciene. Să ne înțelegem bine: nu neg existența corupției până în 2005, dimpotrivă. Dar definiția dată până atunci corupției era clară, și instrumentele folosite pentru combaterea ei, normale într-un stat care se crede ”de drept”. Demența a început în momentul în care, la cererea UE, în procesul de negociere a aderării, s-a înființat PNA. Așa s-a dezvoltat în timp un sistem dual, România având, practic, două Procuraturi Generale, care au început o crâncenă luptă pentru putere.

 

Pentru a fi numărul unu în materie, după preluarea puterii de băsescu și de gașca lui, DNA a ales să se pună la dispoziție, cu arme și bagaje, în slujba sistemului ticăloșit, adică în slujba lui traian băsescu. Prima victimă de calibru a fost Adrian Năstase, pentru că putea fi competitorul lui băsescu în 2009. Între timp DNA a făcut și mai multe servicii murdare aceluiași sistem ticăloșit, într-o mizerabilă cârdășie cu SRI și cu CSM, cu CCR, cu judecători corupți, care au fost și sunt șantajați cu diverse lucruri, de la trecutul securist la luare de mită, trecând prin diverse afaceri de alcov.

 

Toată această încrengătură a devenit un formidabil sistem mafiot, care a răspândit corupția în toți porii societății. Corupția este ceva mai mult decât cumpărarea unor favoruri din partea agenților statului. Mai gravă, și mai periculoasă, este corupția conștiințelor, prin frică, teroare, avantaje, sinecuri. În acest angrenaj infernal un rol absolut nefast a avut MCV, un instrument de control al politicilor publice ale României, folosit de unii de la Bruxelles împotriva intereselor noastre, cu complicitatea lui băsescu, a lui Macovei, a DNA, SRI și SIE, și iarăși a CSM și a judecătorilor corupți sau controlați de gașcă. Așa se face că, în loc să scadă, coerupția s-a întins. Pentru că sistemul, în frunte cu DNA, a pedepsit corupția unora, și a acoperit-o, și chiar încurajat-o pe a altora, recompensându-i astfel pentru serviciile făcute sistemului. De asta oamenii lui băsescu nu vor fi pedepsiți în veci: au făcut servicii care îi pun la adăpost pe viață.

 

Este o iluzie să credem că mai putem face ceva. Nimeni nu poate controla sistemul ăsta. În schimb el a ajuns să controleze țara, să o conducă în locul Parlamentului și a Guvernului, să distrugă afaceri, sau, dimpotrivă, să le avantajeze. Uitați-vă câte ”remanieri” a făcut sistemul în Guvernul Ponta. Uitați-vă cum s-a pișat sistemul pe votul românilor în cazul Referendumului din 2012. Sau cum, aflat în beciurile DNA, Nelu Iordache dă declarații halucinante împotriva adversarilor sistemului, cu băsescu în frunte. Sau cum sunt atacați oameni de afaceri, cum se încearcă distrugerea sau preluarea afacerilor lor, la ordinul unora din țară sau de afară. Asta ca să pomenim doar de cele mai recente evenimente.

 

Ce e de făcut? Nimic, în afară de o nouă Revoluție, dar nu aia pomenită de hipsterii care bântuie pe străzi, nici ei neștiind pentru ce. Una cu ghilotină. Dar dacă s-a pierdut meșteșugul fabricării ghilotinelor, ce să facem? Ne mulțumim să constatăm că, pe măsură ce corupția este combătută mai ferm, ea crește mai abitir!  

   

Extremism, extremă urgență!

 

 

Inconștiența clasei politice, incapacitatea ei de a servi interesul public, corupția rampantă, polarizarea socială și economică extremă, toate astea sunt un mediu de cultură pentru fanatism și extremism. Iar ceea ce a făcut azi Mihail Neamțu în Parlament ar trebui să fie un avertisment, nu un fapt banal, aplaudat de tot felul de decervelați. Cât despre băsescu, nu știu câte știe el despre Carol al II lea, dar sigur ceea ce face este bucățică ruptă din domnia fostului rege priapric. Și iubitor de arginți. Și de Elene. Care se socotea și el perfect, ca și băsescu.

 

Sila de clasa politică e una, deși ea există prin voința și prin votul nostru, așa că n-ar trebui să ne bășicăm prea tare. Dar dacă sila ne împinge să sprijinim extremisme și fanatisme, ne căutăm singuri de dulce. Și tare mă tem că vom pierde și ce-am avut...

Antonescu este pentru noi băsescu doi!

 

Care-i deosebirea între ăștia doi? Că eu nu mai văd niciuna! Amândoi superficiali, amândoi egomaniaci, amândoi la fel de disprețuitori, amândoi incapabili să aibă parteneri, ci doar slugi, amândoi bolnavi de putere.

 

Nu știu ce s-a întâmplat la întâlnirea lor între patru ochi, în august, la Cotroceni. Dar de la acea întâlnire Antonescu se comportă ca un lunatic. Ce i s-a pus pe masă, cu ce anume este șantajat, nu știu. Văd doar efectele: este determinat să rupă cu orice preț USL. Foarte bine! Eu, în locul lui Ponta, aș demisiona, aș duce PSD în opoziție, și l-aș lăsa pe Antonescu să facă guvernul cu blaga, kelemen și dan diaconescu! Aș face opoziție la sânge, și aș duce partidul la peste 50%, cu toți Feții Frumoși și Albele ca Zăpada, ieșiți și ieșite din mintea zdruncinată a lui Lăbăroiu și a serviciilor secrete. 

 

Antonescu este incapabil, ca și băsescu, să gestioneze o victorie, și pierde pacea. Cel puțin într-o privință îi dau dreptate lui băsescu: Antonescu n-o să fie niciodată președintele României. Este prea prost, și prea fudul pentru asta. În rest, vorba cântecului: ”Antonescu este pentru noi băsescu doi!”

 

Dumnezeu, dacă există și nu este foarte ocupat zilele astea, este rugat să pogoare și să guverneze el țara, că toți politicienii loco au eșuat. Deși, dacă L-ar duce mintea, ar fugi și El cât mai departe de țara asta...  

Un miting care nu rezolvă nimic

 

 

Azi va fi mare miting mare în București, cu hăulituri și toate cele, pentru anularea proiectului Roșia Montană. Un miting care nu rezolvă nimic, dacă este să mă întrebați pe mine. Pentru că nu ăsta este scopul lui. Mă tem că oamenii ăia urmăresc altceva. Este un soi de euforie a victoriei, care îi împiedică pe protestatari să câștige pacea, acum, când au câștigat războiul. Ei vor distrugerea totală a ”dușmanului”, ceea ce nu relevă prea multă inteligență, din păcate.

 

Ce vreau să spun? Decizia politică a fost luată: proiectul, așa cum este el acum, a murit, Cu tot ce înseamnă asta pentru zonă, pentru componentele sale economice și juridice. Pentru că renunțarea are și niște costuri. Și oricât l-ar înjura tot felul de demenți pe Șova, omul are dreptate. Cel puțin un proces împotriva statului român tot va fi. Iar dacă niște unii vor să dea un exemplu și altor state care nu sunt ”prietenoase” cu capitalurile și capitaliștii, ne-o vom lua rău de tot în freză. Și toți vom plăti victoria ”ecologiștilor”.

 

Gestionarea păcii ar însemna, după mine, permiterea unei discuții oneste, fără presiunea străzii și fără linșaje mediatice, fără manipulări ordinare, fără demonizarea celor care sunt de acord cu proiectul, despre viitorul exploatării resurselor României.

 

Ne putem permite luxul de a nu exploata aurul și alte resurse minerale? Dacă da, de unde facem rost de bani pentru a ne dezvolta, pentru proiecte de ecologizare, de protecție a patrimoniului cultural, pentru servicii publice mai bune? De unde facem rost de bani pentru a importa ceea ce am putea produce? Chiar nu vrem să știm argumentele celor care susțin proiectul, și care nu se reduc la ”noi locuri de muncă”?

 

Ce facem dacă, la nivelul societății există o largă majoritate în favoarea exploatării resurselor? Demonstranții le vor nega acestora opinia? Ce democrație este aia în care cinci mii, sau zece mii, sau cincisprezece mii de oameni, doar pentru că urlă mai tare și au o agenție de PR mai bună, impun celorlalți douăzeci de milioane de români agenda lor, și interesele lor?

 

A gestiona pacea ar însemna că adversarii proiectului acceptă să discute cu adepții lui, și găsesc un consens în privința condițiilor în care un astfel de proiect, și, în sens mai larg, exploatarea resurselor, se pot face. Poziții de totul sau nimic sunt iraționale și periculoase.

 

Această victorie a străzii este de rău augur pentru pacea socială. Nu poți să ignori cu atâta dispreț interesele celorlalți, de pe poziția celor atoateștiutori, fără să dai naștere frustrărilor de tot felul, resentimentelor și dorinței de răzbunare. Adversarii Roșiei Montană au instrumentalizat ura, și nnu se pot aștepta decât la ură din partea celor afectați de poziția lor. Cultura confruntării ne mai face un cadou otrăvit. Din păcate...

 

Războiul româno-român a intrat în faza ”verde”. Vestea proastă este că această fază este dominată de extremism și de fanatism. Ceea ce nu are cum fi de bun-augur pentru viitorul nostru...        

Roșia Montană: ce-i de făcut?

 

 

Acum, că s-a dus dracului și proiectul Roșia Montană, și nu oricum, cu hăulituri, un om zdravăn la cap ar avea un singur lucru de făcut: să analizeze unde s-a greșit, pentru a lua decizii în cunoștință de cauză. Pentru că fără o analiză temeinică vom continua să ratăm proiect după proiect, investiție după investiție, doar pentru că nu avem inteligența de a gândi înainte de a acționa.

 

A explica întrega epopee Roșia Montană prin ”corupția politicienilor” ar fi semn de profundă imbecilitate. Sigur, un astfel de proiect nu avea cum să nu genereze și acte de corupție. Dar, la dracu! Avem SRI, SIE, DNA, ANI, Piticot, și nici măcar una dintre aceste instituții să producă o SINGURĂ dovadă de fapte de corupție, și să trimită în fața judecătorilor un SINGUR făptuitor. Și atunci de ce aș crede că este vorba doar de o afacere de corupție?

 

Cea mai proastă abordare, atunci când este vorba de a te opune unui proiect, este demonizarea lui. Demonizarea anulează ORICE efort de a avea o dezbatere rațională, pro și contra, cu argumente pertinente, cu ascultarea ambelor părți. Maniheismul este fie semn de prostie, fie de ticăloșie! În cazul Roșia Montană am avut parte din plin și de prostie, și de ticăloșie.

 

Înainte de a ajunge în fața politicienilor, astfel de subiecte trebuie să ajungă în fața specialiștilor. Iar amestecul așa-zisei ”societăți civile” face doar rău. ”Societatea civilă” devine, pe zi ce trece, un pericol pentru democrație și pentru buna guvernare. Ajungem la dictatura minorității. Așa s-a întâmplat și în cazul Roșia Montană. Iar când eu cer statului să fie perfect transparent, iar ”societatea civilă” este perfect opacă, nu știu pe cine reprezintă, cine plătește și ce interese are, suntem într-un grav impas. Nu cred în bunele sentimente ale ”străzii”. Pentru că niciodată nu știi cine este ”strada.” Dacă mai credem în puritatea vocilor străzii, după dezastrele din Libia, Tunisia, Siria, Egipt, înseamnă că suntem tâmpiți și merităm eutanasierea...

 

Nu țin partea nimănui. Sunt, pe cât pot eu fi, observator neutru, și cât de cât obiectiv. Nu-mi place să fiu manipulat. Nu agențiile de PR trebuie să determine voința oamenilor, indiferent de subiect și de decizie. dezastrul numit Kosovo este un produs pe care scrie PR. Și Roșia Montană este un eșec produs de manipularea unor firme de PR, care au fost mai bune în cazul adversarilor proiectului. Dar ce facem: luăm de bune minciunile sau jumătățile de adevăr care s-au vehiculat în acești ani? Pe așa ceva se pot întemeia decizii ale Guvernului și ale Parlamentului, decizii cu impact asupra a sute de mii sau milioane de oameni? Ei bine, da! Și nu doar în acest caz.

 

Ce facem după demența asta? Primul lucru ar fi înființarea unei comisii neutre de analiză, în care să fie speciașiti care NU s-au pronunțat în legătură cu subiectul, și care să nu cuprindă nici adversari, nici susținători ai proiectului. Ei trebuie să răspundă, punct cu punct, tuturor afirmațiilor făcute în legătură cu subiectul, să spună ce este adevăr, și ce este fabulație. Să analizeze, pas cu pas, traseul administrativ și legislativ al proiectului, să ne spună ce a fost legal, ce a fost ilegal, ce a fost forțare de lege. Mai mult, Comisia trebuie să facă propuneri de schimbare a cadrului legislativ, acolo unde este cazul.

 

Într-un singur an avem trei mari rateuri în materie de astfel de proiecte: Cuprumin, Oltchim, Roșia Montană. Probabil nici CFR Marfă nu va fi un succes. Investițiile străine scad permanent, cele autohtone sunt la pământ, șomajul crește, emigrația din motive economice se relansează, consumul scade, puterea de cumpărare, la fel, deficitele sistemelor de protecție socială cresc. Avem nevoie de bani pentru investiții publice și pentru protecție socială. De unde îi luăm, dacă nu merge economia? Anul acesta numai serviciul datoriei publice externe este de 1,5 miliarde de euro. Ne putem permite luxul de a refuza astfel de proiecte, pentru că, brusc, ne-am trezit o națiune de ecologiști, cu unul din doi membri  căcându-se în bălării? Foarte bine, dacă asta vrem. Dar atunci discuția despre școli, spitale, autostrăzi, salarii, pensii, nu-și are rostul. Am ales, se pare. Și trebuie să ne asumăm consecințele deciziilor noastre... 

România-Ungaria: meciul care contează

 

 

Scenele de violență de dinainte de începutul meciului dintre naționalele României și Ungariei, violențe produse de suporterii maghiari, nu sunt decât o dovadă imbecilitate naționalistă. Dacă există cu adevărat o rivalitate între cele două națiuni, nu e cazul ca ea să fie tranșate de decervelații de ambe etnii, îmbibați în alcool și motivați cu sloganuri cretine de politicieni și formatori de opinie iresponsabili, demagogi nerușinați.

 

 

Dacă verm să vedem care națiune este superioară celeilalte, nu la proba ”cafteli cu forțele de ordine” trebuie apelat. Să vedem, cine are cele mai bune infrastructuri de transport, cele mai bune școli și spitale, mediul cel mai curat, cele mai interesante și originale activități culturale și artistice, cele mai performante administrații, cele mai bune guvernări, cei mai prosperi cetățeni. Iar astea nu depind de rezultatul unui meci de căcat. Depind de calitățile fiecărei națiuni, de gradul lor de civilizație, de solidaritatea cetățenilor. Fotbalul nu generează așa ceva! Ăsta este singurul meci care contează, și nu înseamnă 22 de nebuni care aleargă după o bășică... 

 



Pledoarie pentru capitalul românesc

 

 

Prostia cu turismul care salvează Roșia Montană se întinde. Reamintesc diverșilor proști că turism trebuie să faci tot anul, pentru că tu, prestator de servicii turistice, mănânci tot anul, plătești facturi tot anul, consumi diverse tot anul, etc. Cu o populație îmbătrânită, cu o putere de cumpărare în permanentă scădere, cine se duce unde și-a înțărcat Dracu copiii, pentru a vedea nimic? Anul ăsta a fost unul dezastruos și la mare, și la munte. Străinii nu vin: cine vrea să moară pe șoselele patriei noastre, să se cace în porumb, să fie alergat de haite de maidanezi, să i se dea cu farfuria în cap la cârciumă, să meargă cu trenuri ca în secolul XIX, să mănânce ”produse tradiționale” pline de E uri, etc, etc?

 

Asta nu e o pledoarie pentru RMGC, este o pledoarie pentru luciditate! Să ieșim din epoca iluziilor. Nici agricultura, nici turismul, sau serviciile, în general, nu sunt salvarea noastră. Din păcate ele cer investiții mari, pe termen lung, și aduc profituri foarte mici. Iar accesul la finanțare este practic interzis micilor afaceri. Cine îi finanțează pe cei din Roșia Montană? Băncile? Dați-mi voie să mă cac pe mine de râs! Statul? De unde, și cum, că nu mai are nicio bancă a lui? CEC este o glumă, Eximbankul o tâmpenie. Cămătarii? Lor ce le iese?

 

Întrebarea este cum ne refacem baza productivă. Una variată, nu ca acum, când suntem dependenți aproape în totalitate de industria auto și domeniile conexe ei? Cu cât este mai variată, cu atât vom fi mai capabili să rezistăm diverselor conjuncturi sectoriale. Nu pui toate ouăle într-un  singur coș, ca acum. Și nu te lași prins la înghesuială, precum în afacerea RMGC. Care este una de vulturi hoitari.

 

Nu poți crede că în capitalismul prădător există milă, compasiune, responsabilitate socială. Iar derbedeii ăia vor pune mâna pe aurul românesc, ne place sau nu. Ei pot aștepta, nu-i costă mai nimic cei din Roșia Montană, nu. Oamenii de acolo trebuie să trăiască. Acum. Ăia de la RMGC pot scoate aurul ăla și peste cinci ani, și peste zece, și peste cincisprezece. Și în condiții mai bune pentru ei, pentru că între timp disperarea noastră va fi și mai mare. 

 

Ce este de făcut? Deși sună lemnos, este nevoie de o strategie națională de reindustrializare, care să NU se bazeze pe fonduri europene. Cea mai mare tâmpenie pe care am făcut-o, și o facem, este să ne bazăm pe niște bani care nu au efect asupra bazei productive a economiei României. Banii europeni s-au dus în economiile țărilor europene dezvoltate, de unde cumpărăm tot: tehnologii, utilaje, materii prime, materiale, servicii. Noi rămânem cu praful de pe tobă!

 

Această strategie trebuie să se bazeze pe mobilizarea, și pe protecția, capitalului autohton. Nu poți lăsa niște demenți precum ăia de la SRI, DNA și Piticot să distrugă în continuare afaceri și locuri de muncă românești, sub diverse pretexte. Nu înțeleg pentru cine lucrează cretinii ăștia, pe care noi îi plătim. Cele mai profitabile afaceri aparțin străinilor, străinii sunt favorizați în detrimentul românilor, străinilor li se dau ajutoare de stat, iar românii sunt demascați drept securisto-cripto-comuniști. Să fim bine înțeleși: statul român are obligații în primul rând față de firmele românești, de stat și private, nu față de alte state și de firmele lor. 

 

Cum este posibil ca șeful statului să atace o firmă românească, să îi creeze probleme în găsirea finanțării, pentru a cumpăra o altă firmă românească? Cum putem asista pasiv la faptul că mai toți românii cu afaceri serioase pleacă ușor din țară, din cauza climatului ostil creat de statul căruia îi plătesc taxe și impozite, care stat vrea NUMAI investitori străini? De ce? E mita mai mare?

 

Unul dintre cele mai obstacole în dezvoltarea capitalului românesc se dovedește a fi ”societatea civilă”, finanțată din exterior, pentru a fi folosită împotriva capitalului românesc. ”Societatea civilă” este berbecul folosit de SRI, DNA și Piticot împotriva capitaliștilor români. Către ea se scurg tot felul de ”stenograme”, materiale ”compromițătoare” fabricate de SRI și de DNA, ea umple ecranele și mediul virtual cu demascări ale ”veroșilor capitaliști români” și cu laude grețoase la adresa capitalului străin.

 

Suntem un popor de slugi pentru că asta vrem să fim. Dacă jocul capitalist este așa cum îl vedem, ori învățăm cum să-l jucăm, și o facem serios, ori pierim. Nu există altă cale. Din păcate, statul român a fost capturat de capitalul străin, și nu ne mai putem baza pe el pentru construcția capitalului românesc. Nu ne putem baza decât pe noi. Poate trecem peste discuțiile cretine despre maidanezi, și alte imbecilități de acest gen, și găsim împreună o cale de a crea și dezvolta capitalul românesc. Știu, nu ne plac oameni precum Dinu Păturiciu, sau regii asfaltului. Dar nu toți sunt ca ei. Nu toți cei care au contracte cu statul sunt niște hoți. Deocamdată statul este unul dintre cei mai importanți actori economici. Și este firesc ca românii să aibă primii acces la banii publici. Sunt, totuși, banii lor!

 

Afacerea RMGC arată cât de gravă este starea capitalului românesc. Este bine și cu demonstrații de hipsteri. Dar ar fi și mai bine cu o atitudine pozitivă față de capitalul autohton, față de investițiile autohtone. Altminteri murim de foame, călare pe resursele pe care nu avem cu ce le exploata...

Țara vrajbei noastre

România este țara vrajbei. O țară ai cărei locuitori nu pot trăi dacă nu văd moartă și capra vecinului, care urăsc din toți rărunchii modernitatea, și care sunt profund nefericiți că au fost scoși din barbarie, impunându-li-se un comportament civilizat. Este țara în care e rău și când faci, și când nu faci, unde oricine este tratat ca un infractor, suspectat de cele mai abominabile crime, unde prezumția de vinovăție este la mare preț. În țara asta solidaritatea nu-și are sens, deviza fiind ”Homo homini lupus! sau, și mai clar, ”Să moară toți dujmanii mei!” Inutil de precizat că în România nimeni nu are prieteni, deci toți ne sunt dușmani fiecăruia dintre noi. Nu există cu adevărat milă, nu există cu adevărat compasiune, ci doar teatru ieftin, jucat din varii interese.

 

În România nu există interese comune, spirit comunitar. Singura motivație a unor gesturi este clasica ”Așa vrea pula mea!”, generic vorbind. Românul nu se simte bine decât atunci când este scandalul mai mare. Nimeni nu discută cu nimeni, nimeni nu ascultă pe nimeni. Orice problemă care nu se rezolvă de la sine în trei zile înseamnă că nu se poate rezolva. Iar când trebuie să facă ceva, românul se gândește întâi la felul în care poate justifica de ce acel ceva nu poate fi făcut. Exemplele pozitive sunt urâte din toată inima, și cu toată puterea, de români. Românii ar vrea să fie orice altceva, numai români, nu! Asta explică și faptul că se integrează fără probleme în orice societate, exceptând-o pe cea română!

 

O zi care trece în România fără să se deschidă un nou front în războiul româno-român este o zi pierdută. Aici făcătorii de pace sunt linșați fără prea multe discuții, și cu infinite delicii în ceea ce-i privește pe călăi. Creștin din naștere, cum îi place să creadă, românul urăște valorile creștine, pe care nu le respectă cu metodă. În România orice conflict se rezolvă cu pumnul, palma, cuțitul, toporul, parul, sapa, coasa, furca, pistolul. La nevoie e bună și cărămida,,, 

 

Lista calităților românilor este lungă. Asta e țara în care trăim: țara vrajbei noastre... 

În butoiul cu căcat al politicii românești

 

 

Bun, pauza s-a terminat, capul la fund, în butoiul cu căcat al politicii românești. Nu că n-am altceva mai bun de făcut, dar lucrurile cer o poziție, și, în ceea ce mă privește, nu învârtitul în jurul cozii mă caracterizează. Poziția mea nu are cum fi alta decât aceea promovată pe acest blog încă de deschiderea lui, acum vreo cinci mii și câteva sute de postări.

 

Modul în care se face politică în România nici măcar superficial nu e. Ar fi bine să fie superficial. Nu, e pur și simplu primitiv, după tipicul ”Să moară dujmanii mei!” Nimic bazat pe valori politice și morale, pe ideologii, pe interese de clasă. Nu, totul se rezumă la interesele diverselor găști, aflate în spatele ”liderilor”. Ce se petrece acum își are originea în ceea ce s-a întâmplat în 2004, odată cu lovitura de stat securistă, care l-a adus la putere pe traian băsescu. Gașca din spatele lui venise prea târziu la bucate, pierduse startul îmbogățirii peste noapte, iar intrarea în UE risca să fie penalizatoare pentru ea, Năstase dăduse cărnița de pe os străinilor, vezi Petrom și Galați. Cinci ani cu Năstase președinte ar fi fost prea mult. Așa că era vital să fie reprezentată la vârf de un indivit fără scrupule, ahtiat de bani și de putere.

 

Gașca lui băsescu și-a început îmbogățirea accelerată, împreună cu gașca liberală, cu un cadou de aproape 30% din venituri, prin introducerea cotei unice de impozitare. A urmat modificarea Legii retrocedărilor, care înseamnă cu totul un nou cadou, de vreo 16 miliarde de euro, pentru Mafia din domeniul imobiliar. Iar proștilor li s-au aruncat niște măriri insignifiante de salarii și de pensii, anulate de băsescu imediat după câștigarea celui de-al doilea mandat. În tot acest timp, până în 2009, liberalii i-au fost, într-un fel sau altul, complici. Ei se fac că uită asta, eu nu uit nici picat cu ceară!

 

Bun, de ce am ajuns acum să vedem un traian băsescu hiperactiv, care mușcă în stânga și în dreapta? Simplu: gașca pe care a ghiftuit-o în toți acești ani îl părăsește, pentru că puterea nu mai e la el, e la Guvern, și băieții știu cine e cu banii. Gruia Stoica a fost din gașca băsistă, a făcut avere cu fier vechi de la CFR când ministru era băsescu, așa cum a făcut și Cășuneanu. Probabil că nici ăia de la RMGC nu mai sar cu banul, cum săreau. Partidul Mișcarea Poponară cu bani se ține, iar banii nu mai vin.

 

Tot circul declanșat de băsescu este expresia neputinței sale de a-și mai controla gașca. Dacă presa băsistă, care a câștigat din gros de pe urma ”Grupului de la Monaco”, îl atacă acum pe el, pe grup, este semn că nici ăștia nu mai răspund la comenzile lui băsescu. Iar dacă spui ”Grupul de la Monaco” nu se poate să nu te gândești și la Fecioara din Pleșcoi.

 

Una dintre ultimele sale slugi, Horia Georgescu, șeful de la ANI, a primit azi un avertisment, să-și bage mințile în cap, că prea multă fidelitate strică! Urmează, nu mă îndoiesc, Lulutza și DNA. Evident, serviciile vor sări ultimele din barca lui băsescu, dar procesul a început.

 

Dacă l-ar duce mintea, băsescu ar demisiona ACUM, s-ar pune explicit în fruntea Mișcării Poponare, și ar schimba datele jocului politic, el chiar fiind o opoziție cu coaie. Dar la câte bube în cap are, nu poate să iasă de sub protecția imunității absolute nici cu o milisecundă mai devreme decât sorocul. Drept pentru care ne așteaptă încă 67 de săptămâni de mizerii politice urât mirositoare, o luptă fără reguli, fără orizont și fără finalitate. așa e când dai țara pe mâna unui golan, doar că e mai puriu și mai băiat de băiat. Și mai trist este că nu învățăm nimic din ceea ce ni se întâmplă...   

O zi istorică

 

 

 

Voi fi scurt. Azi este o zi istorică în perioada post-decembristă: ziua în care un premier nu-i răspunde la telefon președintelui României! Știu, nici Ion Iliescu, nici Emil Constantinescu n-au fost fericiți, în anumite momente ale mandatelor lor, cu premierii pe care i-a avut țara. Motivele nici nu contează. Dar ruptura nu a fost niciodată atât de radicală ca asta, culmea, într-o relație guvernată de un Pact de coabitare, girat, cel puțin declarativ, de mahării UE.

 

Ce l-a determinat pe Ponta să facă o ruptură atât de radicală, care îi provoacă evidente insomnii lui băsescu? Nu știu. Încă...Dar răspunsul depinde de alte câteva răspunsuri la niște întrebări care nu s-au pus cu adevărat până acum. Prima: Ponta a fost în SUA. Dar a fost unde zice că a fost, adică la Miami? Doi: știind despre existența consilierului lui Ponta, gen. Wesley Clark,  poate spune cineva cu cine s-a întâlnit în SUA, și ce anume teme au avut aceste întâlniri?

 

De ce este atât de nervos băsescu? Ce semnale a primit de la Washington? Ce garanții a primit Ponta, dacă își permite să-i râdă în nas lui băsescu? Ce semnal a vrut să-i transmită aceluiași băsescu Dan Voiculescu, de pe plaja Miami din...Cipru?

 

Sunt și alte întrebări. Cert este un lucru: băsescu va plăti extrem de scump mizeriile pe care i le-a făcut lui Ponta. Așa e când puterea ta depinde de o Mare Poartă. ”Sultanul” te poate mazili când ți-e Mișcarea Poponară mai dragă! Din să nu uităm: prețul mazilirilor și numirilor îl plătim noi! 

Nu mă înjurați prea tare

 

 

Prieteni! Vă înțeleg dezamăgirea, dar nu e nimic de scris pe blog. Nu pot să mestec la nesfârșit aceleași subiecte, oferite de aceeași politicieni, economiști sau ”intelectuali publici” inepți, rupți de realitate, care nu au nimic în comun cu agenda publică și care, culmea imbecilității, repertă cu o consecvență demnă de o cauză mai bună aceleași și aceleași greșeli, vezi Crin Antonescu, PNL și consecvența cu care îi dau lui băsescu prilejul să demonstreze ce coruptă e dreapta liberală, și ce uscată și curată dreapta poponară, moșită de el.

 

Nici toamna nu se anunță mai promițătoare. Știu, o fi mișto găselnița de PR a lui Ponta, aia cu AMR 60 și nu știu câte săptămâni cu băsescu. Dar mă tem că e timp suficient să facă rău cât n-a făcut în nouă ani. mă rog, noi plătim boroboațele, și hachițele, și răsfățurile prezidențiale, nu Ponta. Așa că...

 

Nici pe afară nu sunt cine știe ce subiecte. O Americă autistă a dat foc nordului Africii și Orientului mijlociu, și acum numără morții, fără să fie capabilă de soluții, UE este pe cale să devină mai rea decât fostul URSS, restul lumii caută soluții acolo unde nu sunt. Nicio idee nouă, nimic care să stârnească interesul oamenilor, că de entuziasm nici vorbă.

 

Ce-i mai grav, pentru mine, e că nici chef de citit nu mai am. Dar cine știe? Poate se întâmplă vreo minune! Până atunci, postări mai rare pe blog. Nu mă înjurați prea tare...

Pavană pentru o democrație moartă

La un an de la un Referendum valabil, când democrația a murit, în numele ”democrației”. Fie-i țărâna ușoară!

 

 

Cine-i dă un șut în cur lui Tokes?

 

 

Cred că e cazul să discutăm serios despre zicerile popii Tokes la Școala de Vară a Revizionismului Maghiar de la Tușnad. Ieri m-am mulțumit să fac mișto pe Facebook, pentru că, sincer, mi s-a acrit de tembel, și o trimitere la origini mi s-a părut suficientă, pe moment. Dar azi, gândindu-mă mai bine, cred că declarațiile dementului merită mult mai multă atenție, și iată de ce.

 

Ne place sau nu, dementul este DEMNITAR al statului român. Da, Tokes, europarlamentar român, este implicit și demnitar al statului român, și se bucură de toate privilegiile care decurg din poziția sa de demnitate publică. Ei bine, un demnitar al statului român cere premierului unei alte țări(cei doi, și Tokes, și Orban, se aflau al Tușnad nu ca simpli cetățeni, și în virtutea funcțiilor lor publice) să instituie un protectorat asupra unei părți a țării sale. Și nimeni, dintre oficialitățile statului al cărui demnitar este Tokes, nu-i dă acestui dement o replică pe măsură.

 

băsescu, după baia de mulțime printre oi la Jina-ce-i mai plac și ăstuia mioarele!- evoca azi o vizită în Covasna. Care, în mintea lui Tokes, e o altă țară deja, nu mai aparține României. Ieri, în șlapi roz, Pulimea Sa se juca de-a piratul cu o navă a pazei de coastă, un tain plătit nemților, parcă, pentru a fi primiți în Schengen, și care ne folosește fix ca o frecție cu ”Diana” la piciorul de lemn! Știa de cererea popii, de vreme ce nu s-a mai dus la Tușnad? Mai mult ca sigur, ceea ce face și mai condamnabilă poziția sa. Dacă Tokes a luat-o definitiv razna, este și pentru că, visându-se Machiavelli, băsescu le-a căutat în coarne extremiștilor maghiari, pe care i-a asmuțit asupra udemeriștilor. Fiind atât de prost să nu înțeleagă că sunt toți o apă și-un pământ, iar UDMR doar fața ”civilizată” a revizionismului maghiar din România și din Ungaria.

 

Ponta umblă creanga pe cele coclauri, la un raliu, Corlățean tace, iar Crin stă la umbră, de teamă să nu se ofilească pe vipia asta. Și toți vor să nu se pună rău cu UDMR, în caz că se rupe căruța USL. Toți fac o politică de tot căcatul în privința asta, și merită scârba noastră, fără niciun fel de deosebiri!

 

Tokes a mers mai departe decât obișnuita contestare a Tratatelor de Pace de la Trianon. De fapt, invocarea lor și a posibilei lor denunțări nu face bine nimănui, oricum nu cauzei pe care o servește el, cauza revizionismului maghiar. Iugoslavia a fost tot produsul Trianonului, și la dezmembrarea sa nimeni n-a evocat denunțarea Trianonului. De fapt, în acest fel cauza unora sau altora dintre combatanți a putut fi sprijinită de cei interesați, pentru că nu se punea în discuție una dintre temeliile construcției europene actuale, Trianonul.

 

Așa că Tokes merge pe mai vechea lui marotă: Kosovo. Cu alte cuvinte, vrea să forțeze o dinamică asemănătoare celei care a dus la separarea Kosovo de Serbia, și la independența regiunii, trecând prin faza de protectorar americano-european. Doar că popa nu se rezumă la Ținutul Secuiesc, el vede toată Transilvania urmându-l în această aventură a distrugerii statului român actual.

 

Să zicem că maghiarii din România ar fi toți, trup și suflet, dedicați cauzei hungarismului, deși am serioase îndoieli că urăsc atât de tare statul român, și și-ar dori guvernarea Budapestei. Cred că unii și-au pierdut iluziile, după ce s-au ”bucurat” de tratamentul acordat lor de ungari, de maghiari de mâna a doua, atunci când au plecat la muncă în patria-mumă. Dar ei nu reprezintă decât 25% din totalul locuitorilor transilvani. Întrebarea este: sunt românii din Transilvania atât de nemulțumiți de statul român, încât să-și spună speranța în ruperea de România și în revenirea sub tutela Budapestei?

 

Sigur, înțeleg-pentru că SRI e ocupat cu altele, și nu ne spune!-că se dezvoltă într-o parte a elitelor române un soi de transilvănism de baltă, un parampon venit dintr-un soi de frustrare de provinciali. Nu ar fi de mirare să aflăm că Tokes și-a dat mâna cu unii dintre frustrații ăștia. Dar ce influență au ei în rândul românilor din Transilvania? De ce i-ar urma aceștia în aventura ruperii Transilvaniei și punerii ei sub tutela Ungariei? Vor fi aceste elite acceptate de elitele ungurești de la Budapesta? Se vor vindeca astfel de complexele lor provinciale? Mă tem că nu s-au gândit la toate astea...Trecem.

 

Mai am o întrebare: este Ungaria mai bine administrată decât România, astfel încât românii transilvani s-o ducă mai bine? Deschid o paranteză: dacă Transilvania se separă de România, moștenește și o parte consistentă a datoriei ei, proporțională cu cu numărul populației. Adică undeva între 15 și 20 de miliarde de euro. Care se vor adăuga datoriei ”protectorului”, adică Ungaria. Ce se va întâmpla? Păi, o exploatare intensivă a resurselor minerale ale Transilvaniei. Începând cu aurul, cuprul, gazele și pădurile! Aștept să văd atunci cum cei care se opun acum Roșiei Montana se vor repezi s-o aprobe, că așa vrea Budapesta!

 

Evident, nu! Ungaria este chiar mai prost guvernată decât România, și statisticile o arată. Dar nu doar ele. Nouă ne place să credem că ungurii o duc mai bine. Dar fenomenele din Ungaria sunt identice celor din România: emigrație din motive economice, educație și sănătate, ca sisteme, în accelerată degradare, toate acoperite cu discursuri naționalist-șovine, care nu țin de foame!

 

Am scos din ecuație obișnuitul ”ce-or să zică UE și NATO dacă?” N-au să zică nimic! Cinismul și disprețul Occidentului față de români sunt atât de mari, încât se vor face că nu văd. Trebuie să fii tâmpit să te bazezi pe asta!

 

De fapt, ce ne salveară este politica românofobă a Budapestei, care, ca și Tokes, nu a făcut nicio ofertă românilor, ci doar jigniri. Este aceeași politică imbecilă pe care o promovează și Bucureștii față de rusofonii din Moldova, ce face imposibilă ruperea Transilvaniei, așa vum face imposibilă și reunificarea României.

 

Oricum ar fi, Tokes, ca demnitar al statului român, trebuie să suporte consecințele actelor sale. Nu mai este vorba despre simple declarații tembele, ci de un p-roiect care poate duce la vărsare de sânge. Dar cine să-l facă responsabil pe ipochimen? Niște unii pe care îi doare în cur de România, de cetățenii ei, de statul român? Să fim serioși! 

 

Cum și-a tăiat ”dreapta” băsistă craca de sub ea

 

 

Nu am înțeles obsesia celor din tabăra lui traian băsescu pentru ”dreapta”. Toată lumea vrea să reprezinte ”adevărata dreaptă”, și musai să dețină exclusivitate în materie de reprezentare a ”dreptei”. Mișcarea Poponară este doar ultima însăilare politică de ”drepta”, dar fiți siguri că nu va cea din urmă. Cei care o compun acum, și îi jură fidelitate veșnică lui traian băsescu, se vor plictisi repede, pentru că nu se va întâmpla nimic, și se vor arunca într-o altă aventură politică, neapărat ”de dreapta”.

 

Problema acestor indivizi este aceea că nu prea există public de dreapta în România. În fond-și simplific mult lucrurile-ceea ce se întâmplă azi în politică este o deplasare spre centru a politicii. Asta dintr-un motiv extrem de simplu: retragerea cetățenilor din spațiul public și prezența lor tot mai redusă la vot. Cei foarte bogați, și săracii, nu votează. Cei foarte bogați, pentru că ei au privilegiul ca, oricine ar fi la putere, interesele lor să fie promovate automat, din motive pe care nu le mai discut acum. Cei foarte sărăci nu votează, pentru că oricum nu-i pasă nimănui de ei, iar în strategiile lor de supraviețuire politica nu înseamnă nimic. Rămâne clasa de mijloc, cea care are cele mai multe motive să fie activă politic. Doar că și clasa de mijloc se reduce drastic, numeric vorbind, și atunci, aflați la vânătoare de voturi, politicienii preferă un mesaj ”bun la toate”, lipsit de culoare ideologică.

 

Beleaua cu România este că are o clasă de mijloc anemică, foarte puțini bogați, și o majoritate de cetățeni săraci și foarte săraci, cărora li se rupe de ideologii, de ”stânga” și de ”dreapta”. Iar pe clasa anemică de mijloc se bat și cei de stânga, și cei de dreapta. Cu rezultatele cunoscute. Sigur, putem spune că prezența la vot pare destul de mare. Da, e încă mare, dar mobilizarea nu are nimic cu politica sau cu angajamentul în spațiul public. Din păcate cel mai adesea cei care votează nu o fac decât pentru a-i pedepsi pe unii sau pe alții dintre cei care au exercitat puterea într-un mod samavolnic. De asta nu putem construi nimic solid, ca națiune.

 

Democrația este lipsită de substanță în țările cu grad prea ridicat de sărăcie. Ne place sau nu, prima condiție a existenței unei democrații funcționale este scăderea drastică a numărului săracilor. Care nu se poate face fără politici publice adecvate, fără un rol redistributiv activ al statului. Adică exact contrariul a ceea ce au făcut traian băsescu și ”dreapta” lui pârâtă, care s-au străduit din răsputeri să distrugă statul social. Au reușit. Reușind astfel să-și distrugă baza electorală. Asta e: prostia se plătește! Succesuri nou născutei Mișcări poponare!   

Summer fever

 

 

Mulți se întreabă dacă a reînviat traian băsescu, acel băsescu, Învingătorul, Dominatorul, Unicul, Nemaipomenitul, politicianul-animal-de-pradă. Înțeleg că, odată cu el, ar fi renăscut și corul de pipincuriști, aflat oarecum în degringoladă de ceva vreme. Dacă cele două băițe de mulțimică înseamnă renaște, atunci nu, traian băsescu este la fel de mort, politic vorbind, ca acum un an, pe vremea asta, când lupta pentru a rămâne, indiferent cum, la Cotroceni. Să nu confundăm lucrurile: vizita în țigănimea de la Costești și aceea printre petrecăreții de pe Muntele Găina nu au nimic în comun cu acțiunea unui șef de stat, fie el și nelegitim, precum băsescu, după Referendumul de astă vară. Și nici măcar cu acțiunile unui politician aflat la vânătoare de voturi. Nu-l mai paște nicio suspendare, și niciun Referendum de destituire.  

 

Bun, atunci, ce l-a apucat? Lucrurile sunt simple, și în același timp foarte complicate. Mișcarea Populară nu reușește să decoleze. Paparudele alea care se presupune că o conduc nu se descurcă în niciun fel. Or băsescu are nevoie ca de aer de o formațiune politică, din două motive. Primul ar fi obținerea unui loc în Parlament, pentru a-și prelungi și după decembrie 2014 imunitatea, și al doilea de a o trimite pe Eba din nou în Parlamentul European. Pentru asta trebuie să asude. După vizita în țigănia de la Costești, vreo 15 primari PDL din Argeș și-ar fi dat demisia din partid și se îndreaptă spre Mișcarea Populară. Acum rămâne de văzut dacă este un act singular, sau declanșarea unei dinamici care îl va lăsa pe Blaga în curul gol și o va propulsa pe Nuțica în fruntea unui partid, neapărat ”de dreapta”, cum a pohtit!

 

A construi un partid nu este o treabă ușoară în lumea de azi, chiar dacă niște proști cred că noile tehnologii sunt instrumentul perfect pentru asta! De parcă n-au văzut pe Facebook zeci de mii de confirmări de participare, și pe teren câteva zeci de năuci stingheri! Nu cred că în țara asta numărul real al membrilor și simpatizanților activi ai tuturor partidelor existente depășește 2% din populația cu drept de vot. Și sunt generos în estimări! De aici și obstinația partidelor de a recupera fugarii din celelalte partide care au o cât de cât semnificativă experiență politică și organizatorică. Traseismul este expresia inexistenței unui mediu politic din care partidele să-și recruteze activiști și elite politice. Traseismul este o nevoie pentru partide, deși pentru noi toți e, până la urmă, un blestem.

 

Problema nu este cadrul legal restrictiv de formare a unui partid, ci lipsa de combatanți pentru a-l face funcțional. Asta se petrece și cu Mișcarea Populară. Iar băsescu trebuie să-și pună curul la bătaie, pentru a construi ceva. Sincer, am serioase îndoieli că va reuși. Scârba de politică, de ”zoiaiele de pe fereastră”, pe care o predică de ani buni, pentru a putea controla mai bine spațiul politic, îl lovește acum cu copita fix în locul unde îi este mai greu voinicului! Primește exact  ce merită!

 

Vechea tactică a lui băsescu, aceea de a ocupa spațiul public vara, când nu se petrece nimic politic, nu plătește. Pentru că scârba de politică a devenit, dintr-un sentiment indus, unul cât se poate de real, și îl afectează și pe el, de fapt, în primul rând pe el. Să fii fericit că nu te huiduie niște unii, sau nu te zgârie mâța, când o iei în brațe, sunt slabe consolări pentru cineva obișnuit cu batalioane de adulatori și de pupincuriști.

 

Pățania lui, și a altora care au încercat să-și formeze partide noi, ”curate”, fără ”traseiști”, ar trebui să dea de gândit și partidelor aparent bine înfipte în ”electorat”. Aventurile din ultima vreme ale USL la guvernare arată că nici ele nu prea mai au de unde recruta elite, mai ales elite administrative. ”Sila de politică” le-a ajuns și pe ele, iar demența juridică, ce a dus la apariția DNA și ANI, le complică și mai mult sarcinile. Este un moment extrem de delicat, pentru că ne-am trezit că nu mai avem oameni capabili să gestioneze cum se cuvine statul. Și în loc să creștem aceste elite, să le oferim statutul social adecvat, noi distrugem și ce mai avem. Atât ne duce capul!

 

În concluzie, n-a înviat băsescu, moare viața politică, și odată cu ea, statul și democrația. Asta e! Febra verii!  

Hayssam ne-aduce nouă carne, lapte, brânză, ouă?

 

 

 

Iar isterie mediatică, de data asta pe tema revenirii în brațele tandre ale Justiției române-aceeași Justiție care l-a făcut scăpat din pușcărie!-a lui Omar Hayssam, păcăliciul de serviciu, și singurul terorist mai de Doamne Ajută cu care ne putem mândri și noi, și justifica existența SRI și SIE. Mă tem că nici măcar n-o putem arde pe tema conspiraționistă. Acum s-a nimerit să ni-l vândă niște unii de prin zonă. Punct! Nici măcar nu mai contează cât ne-a costat, oricum toți tembelii din regiune au nevoie de arme, și alți tembeli, de la Bruxelles, au dat liber furnizării de arme către ”luptătorii pentru libertate din Siria”, care masacrează creștini și se dedau la acte de canibalism, în numele democrației.

 

Tot dintr-un soi de Gică-contrism nu cred că subiectul poate fi folosit în jocul politic intern. Văd că niște cretini se leagă de Ion Iliescu, ca și când el ar trebui să tremure după aducerea lui Hayssam. Bă, sunteți proști? Căcatul ăla cu ”Răpirea din Bagdad” a fost o operațiune specială a serviciilor speciale române și americane, iar din cei trei jurnaliști, doi erau oamenii serviciilor, iar serviciile s-au folosit de Hayssam pentru a deschide niște uși acolo. De ce a fost scăpată de sub control operația, rămâne de aflat. Cum rămâne de aflat cât ne-a costat eliberarea lor, și cine și-a luat comision din asta. Dar, dați-o dracului! Totul s-a petrecut ÎN MANDATUL lui Băsescu, cel care a beneficiat cel mai mult, mediatic, dar nu numai, de pe urma afacerii.

 

Nu, de tremurat nu tremură nimeni acum, cum n-a tremurat nimeni nici la aducerea în țară a lui Nicolaiciuc, de la CFR, sau a amicului lui Vântu, Popa, ăla cu FNI. Și dacă vă uitați pe agenda publică, Hayssam NU EXISTĂ! Românii au alte probleme, și nici nu se mai consolează cu moartea caprei vecinului. Acum doar capra proprie îi interesează. Ceea ce este, totuși, un progres, chiar este! Deși modul în care am ajuns aici este unul dureros, și păgubos...

 

Dacă traian băsescu își închipuie că așa poate face să impună în rândul publicului ”dreptei” Mișcarea aia a lui, suport pentru candidatura Ebei la un nou mandat de europarlamentar, înseamnă că e total rupt de realitate. Hayssam nu este pe agenda nimănui, nici măcar pe aceea a băsiștilor duși cu capu! Nu, Hayssam nu aduce nimănui carne, lapte, brânză, ouă, salarii și pensii, locuri de muncă, infrastructuri. Nici măcar nu poate fi considerat un triumf al Justiției. Este o tardivă reglare de conturi în subteranele serviciilor secrete, partea implicată în afaceri mai mult sau mai puțin curate. Asta nu face pe nimeni să dea din coadă de bucurie...

 

În loc de prostii de genul ăsta, nu se apucă ăia de i-am ales să guverneze cu adevărat, în interesul general, nu pentru grupuri de interese, sau pentru satisfacerea unor orgolii nemăsurate?   

Vive la France!

Și nu uitați: Libertate, Egalitate, Fraternitate!