sâmbătă, 11 septembrie 2010

Mândria, sau judecata?



În 2001, la momentul 11 septembrie, SUA se găseau la apogeul puterii şi infuenţei lor globale. Erau învingătorii Războiului Rece, hiperputerea fără competitor strategic, americanii erau naţiunea indispensabilă. Un eveniment dramatic, dar fără prea mare importanţă(de fapt, fără nicio importanţă în ceea ce privea influenţa şi lidershipul americane), tratat cu mijloace inadecvate şi mai ales fără o viziune cuprinzătoate, ci doar cu instrumentele orgoliului rănit, a schimbat, într-adevăr, faţa lumii. A făcut din hiperputere o putere de mâna a două, a sleit-o de resurse şi a aruncat-o, alături de întrega lume, într-o criză fără precedent. 


În timp ce Occidentul, în frunte cu SUA, s-a împotmolit în două războaie păduchioase, China a ajuns a doua putere economică a lumii şi începe să gândească global. Criza economică face atractiv modelul său economic, iar unii tânjesc şi la sistemul său politic.  Gândind "războiul anti-terorist" în termenii unei cruciade, SUA şi aliaţii săi occidentali au discreditat atât democraţia(care s-a dovedit o formă fără conţinut, în cele din urmă, de vreme ce liderii americani şi occidentali au făcut ce-au vrut, fără să fie cenzuraţi de "popor"), cât şi valorile occidentale. "Victime colaterale" cu sutele de mii, închisoarea Abu Ghraib, închisorile ilegale ale CIA, tortura la Guantanamo, corupţia din Irak, dar mai ales din Afganistan, şi multe altele au proiectat o imagine mizerabilă a Americii şi a Occidentului. Ultima prostie pe care urma s-o facem(deşi n-am scăpat de ea, e, de fapt, inevitabilă) era arderea publică a Coranului. 

Dacă suntem oneşti, nu avem cum nu vedea că am pierdut nu "războiul cu terorismul"(care nu a fost nici după 11 septembrie un pericol real), ci pe cel cu viitorul. Sigur, o mare putere, un imperiu, nu se descompun peste noapte(nu faceţi paralele cu URSS, ăla n-a fost imperiu decât din întâmplare, şi s-a desfăcut, pentru a se reface într-o formă sustenabilă şi viabilă, în timp). Dar de obicei astfel de întâmplări nesemnificative, la care imperiul supra-reacţionează, semn de slăbiciune şi de nesiguranţă, sunt cele de la care se poate vorbi de începutul sfârşitului. 

Iar sfârşitul puterii americane va veni dinspre economie, nu dinspre tehnologie sau forţă militară. Tehnologia nu poate nimic în faţa determinării. Aşa a fost în India, aşa a fost în Vietnam, aşa a fost în Algeria, aşa a fost şi va fi şi în Afganistan. Un război de înaltă tehnologie, la scară mare, este peste puterile SUA, oricât de mult ar investi în noi sisteme de armament. 

Ca să nu mai vorbim de frontul de acasă, de luptele pe care nu vrea să le mai dea(sau nu mai poate să le dea) cu sărăcia extremă, cu violenţa, cu degradarea sistemelor de educaţie şi de sănătate, cu imigraţia ilegală, cu grupurile care contestă guvernul federal şi se gândesc la secesiune, cu schimbarea structurii rasiale, cu starea mizerabilă a infrastructurii. 

SUA sunt în faţa unui cerc vicios: dacă se retrag din Irak şi din Afganistan, mulţi vor interpreta asta ca pe un semn de slăbiciune. Ca să stea acolo înseamnă să risipească resurse care ar putea fi folosite pe fronturile din interior, care, de fapt, sunt adevărata ameninţare. Ce va prevala: mândria, sau judecata? Nu ştiu ce mă face să cred că şi americanii o au pe asta cu capra râioasă, cu coada pe sus!


O ultimă întrebare: s-a făcut dreptate în felul ăsta, şi cu preţul pe care îl ştim, victimelor atentatelor de la WTC, sau tot ce s-a întâmplat este o ofensă adusă memoriei lor? Răspunsul ăsta contează, în cele din urmă. Nimic altceva...   

Demascări cu mânie pupinbăsească



Oficina de net pupinbăsească, HotNews, face o adevărată listă neagră şi-i demască pe aceia care, politicieni şi ziarişti, au ridicat semne de întrebare în legătură cu reţinerea lui SOV. Libertatea de expresie e una, lupta de clasă e alta. Or, ceea ce fac labagii din ograda lui Tapalabă, unul dintre cele mai sinistre personaje ale presei "angajate", care a făcut multe măgării dincolo de lege şi de morală, prin publicarea unor documente din timpul urmăririi penale, faza sa secretă, şi care a dus campanii de linşaj mediatic, este inacceptabil în democraţie. Fanatismul n-a adus nimic bun societăţilor. Nici acum nu va rezolva nimic, ci va polariza şi mai mult opiniile, va împiedica exprimarea nuanţată, totul va fi în alb şi negru.

Fireşte, dacă îi întrebi pe dobitoci, au să-ţi servească discursul cu deontologia, cu servirea interesului public, de parcă ei ar fi reperul absolut în materie. Din păcate, astfel de abordări nu au cum să aducă nici prestigiu, nici autoritate şi nici mai mulţi cititori presei, indiferent de suport. Asta e: fiecare doarme aşa cum îşi aşterne...

vineri, 10 septembrie 2010

Cum să dai cu mucii în fasole din prea multă dragoste de curul lui băsescu



E vremea să aflaţi, dacă nu ştiaţi până acum(ruşine să vă fie, inculţilor!),  că există o "doctrină Băsescu".  Ba, mai mult, deşi ea, doctrina, este normală şi validă într-o ţară europeană, a eşuat lamentabil în România reală, pentru că, nu-i aşa, noi suntem o excepţie şi ceea ce se potriveşte în Europa la noi e cu curul în sus. Pur şi simplu nu-i de noi!


Şi chiar dacă băsescu şi boc sunt de bună-credinţă, ce să te faci cu un popor care se aşează pe picioarele din spate, ca măgarul, şi nu-l urneşti din ale lui nici cu slujbe! Săracii, au vrut să rămână în istorie ca reformatori, dar cruda soartă face să ni-i amintim de aici înainte ca pe nişte impotenţi. Ghinion de neşansă!

Cărtărescule, omul ploii! Dacă nu te simţeai tu obligat să tragi nişte limbi în curul celor doi(e liber vreun post în diplomaţie în Refugiul din Fundul Grădinii?), cele de mai jos denotă luciditate şi bun-simţ. Şi oricine are capul pe umeri nu are cum nu fi de acord cu tine:

 "Dar nu pot să privesc realitatea cu ochii larg închişi. Şi realitatea, pe care şi copiii o pot vedea, este că lumea românească nu funcţionează, astăzi, la niciun nivel al ei. Şi-atunci ce sens au principiile şi intenţiile, cum pot fi ele bune când roadele lor sunt rele? Şi cum să nu înceapă să-şi dorească omul de rând, ale cărui gânduri trec prin stomac, să fie guvernat de inşi mai puţin principiali, dar care să-i aducă, în fine, puţină largheţe a vieţii, poate chiar puţină prosperitate?

I-am auzit, de curând, la televizor şi pe Valeriu Stoica (unul dintre cele mai lucide capete din politica românească) şi pe preşedintele Băsescu spunând că una dintre marile noastre probleme este "nemunca", faptul că nu muncim destul. Este inexact. Problemele noastre nu sunt cantitative, ci sistemice. Românii nu sunt mai leneşi decât alţii. În străinătate muncesc şi câştigă foarte bine. Dar caracterul dezorganizat, asistemic, ineficient şi corupt al tuturor formelor de activitate de la noi fac şi din cel mai harnic cetăţean un funcţionar al cooperativei munca în zadar.
Degeaba munceşti pe brânci într-un sistem al ineficienţei şi risipei: vei fi plătit mizerabil şi vei vrea să emigrezi acolo unde munca e bine organizată. Asta nu au reuşit să facă actualii guvernanţi (şi nici cei de dinaintea lor) în România: o lume capitalistă modernă şi funcţională, capabilă să producă prosperitate. Aici este marele eşec.
Cu strângerea curelei nu se poate la nesfârşit, căci până la urmă cureaua nu mai are găuri şi nici omul suflet în el. Nu poţi nici gestiona la nesfârşit o ruină, căci ruinele au tendinţa să se ruineze mai departe. Poate că, la capătul unui an sau doi, dacă avem mare noroc, sacrificiile pe care le îndurăm ne vor echilibra puţin bugetul (deşi eu cred mai curând că ne vom duce tot mai rapid pe copcă). Şi deacolo, încotro? De unde vom investi în economie şi infrastructură dacă va trebui să înapoiem miliardele împrumutate?
Oricum, un lucru cel puţin e limpede: avem nevoie vitală de liberalism, de liberalism sub orice formă. Nu de PNL neapărat, ci de gândire liberală, de oriunde-ar veni ea. Fără relaxarea fiscalităţii, fără avânt economic şi fără investiţii străine vom ajunge să trăim iar ca în comunism şi poate mai rău."
 
Cărtărescule! Haosul vine tocmai din LIPSA de doctrină a Încrucişătorului! Nu te amăgi: Pulimea Sa n-a avut niciodată un proiect pentru România. El a avut doar o obsesie: să dovedească tuturor cine e şeful, fie în PD, fie în guvernul CDR, fie, acum, pe scena politică şi în sânul naţiunii. Ăsta nu-i plan, e dileală. Şi nici doctrină nu-i: e paranoia, tată! Aşa că stricaşi dracului un lucru bun. Păcat...  

Lecturi de vacanţă



"Sorin Ovidiu Vântu :- Anturajul este prost, GIGELU cu care este combinată nu are prea mare afecţiune pentru ea, e o prietenă de-a lui printre multe altele.GIGELU are 31 de ani… ăăă… soluţia pe care o recomand văzând despre ce… şi o tapează de bani. Soluţia pe care… Ăla nu lucrează nicăieri. Soluţia pe care o am vizajez eu, prietene, este să nu-i mai dai nici 5 bani. De ce-ţi sugerez soluţia asta? Exact aceeaşi problemă am avut-o eu cu IOANA şi exact asta este soluţia pe care am mers. Nu i-am mai dat 5 bani. Şi după o perioadă de ură, revoltă şi furie, şi-a revenit şi totul este OK. Şi era tot la vârsta asta.

Popa Nicolae:- Am înţeles.

Sorin Ovidiu Vântu :- De aceea, taie-i orice sursă de finanţare. Sugerez să-i ducă maică-sa mâncare, strict de mâncare, şi să-i lase bani foarte, foarte puţini, cât să aibă pentru ţigări. Deci nu-i mai da bani. Marea problemă a fiicătii, s-a obişnuit cu bani mulţi, toacă bani mulţi, a ajuns să-şi plătească propria ei curte, şi de aici tot derapajul. Nedându-i bani, o obligi să se angajeze, cum s-a angajat fiică-mea la LONDRA. Că nu i-am mai dat eu bani, şi s-a angajat. Şi-a găsit un serviciu şi a început să muncească. Când a început să muncească şi să câştige banii ei, brusc a devenit foarte cumpătată cu aceşti bani.

Popa Nicolae:- Na… bine… Ea munceşte. Înţeleg acuma că s-a înscris la altă facultate, să înceapă altă facultate. Ar fi pe un drum.

Sorin Ovidiu Vântu :- Ă… să muncească să-şi plătească. Nu-i mai da bani.Toată povestea ei vine de la bani.

Popa Nicolae:- Extra bani nici n-am de unde, şi oricum hotărâsem să nu-i mai dau…

Sorin Ovidiu Vântu :- E, las-o în p.. mea, că i-ai dat zeci de mii, sute de mii…Lasă-mă dracului în pace. am aflat mai multe. Deci, nu-i mai da bani. Las-o să trăiască dintr-o leafă, şi-ţi garantez că în 6 luni de zile povestea asta va fi un vis urât. Mai departe."


Tanti Kovesi, dacă nu poţi face cursuri de educaţie juridică permanentă cu procurorii, să nu mai respingă instanţele serioase dosarele, pentru că subordonaţii matale e papagali, şi nu ştie decât să tragă cu urechea,  măcar nişte cursuri de gramatică poţi face cu ei. Zău, e de râsul curului să vii în faţa judecătorului cu astfel de texte agramate.

Trec peste asta, drăguţă mioară, care paşti destinele unei părţi a justiţiei române, respectiv a părţii sale staliniste, şi întreb şi eu, ca prostu': de ce sunt publice convorbiri private care n-au legătură cu povestea, numerele de telefon ale unora dintre persoanele implicate? Ce vreţi să demonstraţi? Că sunteţi mai tâmpiţi decât credem noi că sunteţi? 

Şi apropo: cine-i domnul care în transcrieri apare aşa: "Domn"? Care spune că a ieşit un deştept de şef în presă cu ceva informaţii despre dosar. E de prin servicii? SIE, spre pildă? E o oaie rătăcită de turma procurorilor? Nu poate fi identificat? Sau e un domn...de bine?  

"DOMN: Alo?
A. STOIAN: Bună. Eu sunt.

DOMN: Gând la gând cu bucurie. Mă gândeam…

A. STOIAN: Dacă mai ne dai şi o veste bună…

DOMN: Din păcate nu-ţi dau o veste bună. Vestea e un pic proastă, că a ieşit un deştept de şef ieri în presă.

A. STOIAN: Păi asta voiam să te întreb.

DOMN: Şi s-a lăudat un prost aici. Ceea ce s-a preluat la voi acolo nu este adevărat. Nu s-au finalizat proceduri şi chestii de genul ăsta. Doar că din păcate a apărut o informaţie unde nu ar fi trebuit să apară. Asta nu ar fi trebuit să apară în presă. Dar ştii ce se întâmplă? Am senzaţia că totuşi ai noştri au pe cineva înăuntru, acolo. Pentru că prea mult, a existat prea mult exces de zel în toată chestia asta, ceea ce la ei nu s-a întâmplat niciodată. Fie au plătit pe cineva acolo, fie… Nu-mi dau seama, dar ceva se întâmplă, fiindcă şeful mare s-a trezit că nu ştia de nişte acţiuni ale celor mai mici. Deci la nivel mediu e cineva care a lucrat împotrivă. De trei zile am reuşit, suntem în negociere cu şeful mare, şi promisiunile sunt foarte clare, că ”o rezolvăm”. Iar astăzi când am discutat pe marginea a ce s-a produs în presă, a zis „staţi liniştiţi, e doar ştire de presă, nu are nicio legătură cu ce facem noi”.
A. STOIAN: Ok.

DOMN: Deci la modul ăsta au decurs lucrurile. Sperăm să reuşim să ieşim în final aşa cum ne-am dorit noi. Dar oricum chestiunile sunt de durată. Colegul lui de cameră, de care se vorbeşte, din Noua Zeelandă, este din anul 2008 în procedura asta.
A. STOIAN: Am înţeles.

DOMN: Ferească Dumnezeu să ajungem acolo, dar în principiu asta e; deci nu trebuie să credeţi ce spune presa „Gata, s-a finalizat se rezolvă în două zile”. Dar, na! În momentul în care există posibilităţi şi de aci, vorbeşte cu el să continuăm aşa, uşor, uşor, câte una pe săptămână, să finalizăm şi treaba, ca să fim pregătiţi şi pe partea asta. Când se zice „da”, să nu mai fim cu jumătăţi de măsură, să fim cu întregul rezolvat.
 A. STOIAN: Am înţeles.

DOMN: Ok.

A. STOIAN: Bun.

DOMN: Altfel, voi cum vă descurcaţi?

A. STOIAN: Greu.

DOMN: Greu, nu?

A. STOIAN: Da.

DOMN: F…-i, de alegeri!

A. STOIAN: Asta-i viaţa.

DOMN: Oricum, mai zi încă o dată. Deci să nu-şi facă griji că (de) la el nu vine niciun fel de pericol.

A. STOIAN: Ok. Bun.

DOMN: Niciun pericol. Se poate conta pe el 100%, da?

A. STOIAN:  Bine." 

Mă mir că fragmentul ăsta n-a luat de ochi niciun jurnalist. De ce? Dar ca lectură, acest Referat este o capodoperă manipulatorie, cu greşelile de rigoare, ca să pară autentic stilul administrativ. Aşa că spor la lectură! Cine ştie ce perle mai descoperiţi şi voi.

Cum?



În isteria generată de arestarea preventivă a lui SOV(o arestare cu multe semne de întrebare, şi, ca de obicei, cu o lungă listă de ilegalităţi comise de "îngeraşii" de la Parchet, care se pişă lejer pe lege, dacă au ordin!) am trecut cu vederea aprobarea noii "Scrisori de intenţie", adresată de Guvernul României iubitului FMI. În care se află, printre multe nenorociri, şi o năzdrăvănie: "De asemenea, noul sistem de salarizare in sectorul public va fi adaptat conditiilor de pe piata muncii, in raport cu salariile din sectorul privat, in limita constrangerilor."

Ce înseamnă asta şi, mai ales, cum se va realiza raportarea la sistemul privat? Las la o parte faptul că greu se pot face echivalări între meseriile de la stat şi de la privat. Dar, spre pildă, un contabil la privat poate fi angajat cu salariul minim pe economie la o firmă, şi poate câştiga din gros, plătit în mână de alte firme, cum se întâmplă zilnic în viaţa reală. Ne raportăm la asta, sau la salariile contabililor de la marile case de contabilitate străine prezente în România? Voi ce credeţi? Sigur că raportarea se va face la salariile cele mai mici. Cu consecinţele de rigoare. Şi cu diferenţa că în sectorul privat există plata la negru. În sectorul de stat există şpaga. Cât de cretin să fii să încurajezi corupţia, ca şi când ea n-ar fi o cine ştie ce mare problemă pentru Românica?


Văd că peste tot în lume există un soi de parampon împotriva bugetarilor, care au ajuns să câştige mai mult decât cei din privat. Numai că această realitate are în spate o explicaţie pe care cei interesaţi o ocultează: în fuga sa după maximizarea profitului, capitaliştii lui peşte au desfiinţat foarte multe locuri de muncă de înaltă calificare, şi bine plătite, pe care le-au înlocuit cu altele precare, de joasă calificare, prost plătite. Aşa au ajuns slujbele la stat mai bine plătite decât la privat, şi nu pentru că le-au crescut salariile celor de la stat.

Acum este o presiune uriaşă pentru reducerea salariilor funcţionarilor publici. Fără îndoială ea se va produce. Această spirală a reducerii puterii de cumpărare în lumea dezvoltată o va face şi mai dependentă de ţări precum China şi India, producătoare de bunuri şi servicii ieftine, dar şi de calitate îndoielnică. Cum se va termina totul este greu de anticipat.

Ar trebui să ne dea de gândit succesul avut în Occident de conceptul care stă la baza gamei de autoturisme "Dacia". Iniţial, responsabilii Renault nici nu s-au gândit s-o vândă pe pieţele europene, iar acum îşi fac grosul vânzărilor acolo, în timp ce în România maşinile Dacia ajung, încet, încet, să fie prea scumpe pentru cei cărora le era destinată.

Sigur că ţara asta e plină de tâmpiţi, care fac mişto de ceea ce nu înţeleg, sau de trepanaţi ideologic, care îţi recită din manualul de economics, dar care au pierdut orice contact cu realitatea. Evident că se va aplauda şi măsura cerută tot mai insistent de traian băsescu, anume desfiinţarea venitului minim garantat. Dar nu va fi doar atât: mai mult ca sigur se vor impozita toate pensiile, se va introduce coplata în sistemul de sănătate şi se vor desfiinţa subvenţiile pentru căldură. 

Această cursă pentru sărăcirea populaţiei active, indiferent unde este angajată, este justificată de nevoia de a "investi", pentru a relansa economia. Hai să fim serioşi! Care a fost efectul banilor cheltuiţi pentru construcţia celor 42 de kilometri ai autostrăzii "Transilvania"? S-a redeschis vreo fabrică autohtonă de utilaje de construcţii: camioane, buldozere, excavatoare, compactoare, maşini de asfaltat, etc? Până şi muncitori şi-au adus americanii din Turcia! Şi atunci?

Atunci va continua exodul forţei de muncă spre Occident, unde oricât de mult scad salariile, oricum sunt de multe ori mai mari decât în România. Efectele se cunosc, mai ales în ceea ce priveşte deficitele sistemelor de pensii şi de sănătate. Dar şi asupra ritmului de creştere economică, în general. Şi aşa politica salariilor mici se întoarce împotriva noastră. Cu toate astea continuăm pe calea care ne duce la dezastru. Popor inteligent, ce mai!

joi, 9 septembrie 2010

Pieţe vs. state




Vă invit să medităm asupra unor cifre, care dau o imagine despre meciul pieţe contra state. Şi cum eu, unul, nu cred că "pieţele" sunt altceva decât grupuri de interese foarte concrete, promovate de indivizi foarte concreţi, mânaţi doar de gândul de a face cât mai mulţi bani într-un timp cât mai scurt, meciul ăsta este între cei mulţi, "statul", şi cei puţini, "pieţele". Idioţii care vor să-mi explice ce şi cum cu "pieţele" sunt rugaţi să se abţină. Aşadar, pieţele:
  1. Activele pe piaţa produselor derivate în trimestrul patru 2009----444.000 miliarde de dolari
  2. Capitalizarea bursieră mondială, iulie 2010----------------------------55.000 miliarde de dolari
  3. Bonusul mediu al unui trader francez----------------------------------212.500 Euro
Şi acum statele:
  1. PIB mondial-------57.937 miliarde de dolari
  2. Datoria publică----39.000 miliarde de dolari
  3. Salariul mediu anual al funcţionarului public francez---24.800 euro
Care va să zică, active "imaginare" de 444.000 de miliarde de dolari, plus active reale(capitalizarea bursieră) de 55.000 de miliarde produc un PIB de circa 58.000 de miliarde.  E mult, e puţin? Nu ştiu, dar nu asta este problema. Problema este ce reprezintă activele alea de pe piaţa produselor derivate, cât de reale sunt ele.

Mi se pare că "pieţele" au generat o uriaşă minciună, iar criza asta, cum am mai scris, este expresia nevoii de a transforma activele "imaginare" în bani ceva mai reali şi mai "materiali", că biţii nu ţin de foame! Iar victoria pieţelor asupra statelor este una iluzorie.  

Schimbarea agendei publice



Ieşirile din ultima vreme ale Încrucişătorului şi reţinerea de azi a lui SOV, dar şi a unor lideri sindicali şi oameni de afaceri face parte dintr-o vastă operaţiune de schimbare a agendei publice. O acţiune premeditată, care dovedeşte, odată în plus, natura fascistă a actualei guvernări. Cine are minte şi poate s-o facă, e cazul să-şi ia bocceluţa şi să se "cazeze" în ţări normale. Că în România nu va mai fi de trăit...

Să-i prostim pe proşti!




Cum situaţia economică şi socială e cotoioasă, a venit vremea să fie folosite armele grele în acţiunea "Să-i prostim pe proşti!" Drept pentru care aflăm că SOV a fost reţinut şi se cere mandat de arestare pentru el. Ce mai contează motivul? Oricum nu ţine de foame! Dar dobitocii, de care e plină ţara asta, se vor bucura maxim.  Şi Pulimea Sa are motive să-şi frece mâinile: tocmai se pregăteşte de modificarea Constituţiei, şi o televiziune critică în minus îi pică tare bine. Cred că vă daţi seama că după arestarea lui SOV Realitatea TV nu are cum supravieţui. Şi uite cum se împuşcă doi iepuri dintr-un foc... Dar iepurii ăştia nu satură decât ambiţiile politice şi setea de răzbunare ale unora. Aşteptăm cu interes urmarea.

PS: poate înţelege şi SOV că facerea de bine(oferirea lui Geoană drept ţintă lui băsescu, prin intermediul caţavencilor) e futere de libertate. Dar nu este el primul bou care crede în cuvântul Încrucişătorului...

miercuri, 8 septembrie 2010

Drumurile noastre toate...



 Vox populi, vox dei! 

De la socialismul ştiinţific la libertarianismul la fel de ştiinţific



Dacă n-am fi în rahat până în gât, şi asta pentru că, printre altele, România NU are o gândire economică structurată, ci doar apucaţi care vor să-şi demonstreze ataşamentul faţă de noua ordine capitalistă, chestia asta, din care citez mai jos, m-ar fi amuzat. În fond, ne despărţim râzând de trecut, ca apoi, tot râzând, să-l preluăm în forme noi, dar cu fondul intact.

De ce nu-mi arde, totuşi, de râs? Pentru că dacă tehnologia anilor 50 n-a permis o spălare de creiere de amploare, care să ne anuleze spiritul critic, acum noile tehnologii informatice, scăderea gradului general de cultură, anularea spiritului critic, dictatura ideii unice, toate astea duc la o situaţie cu mult mai periculoasă decât în comunism. Acum nu mai avem alternative, nu mai putem alege. A nu se confunda alegerea din spaţiul ideilor, valorilor, conceptelor, cu alegerea unui sortiment de brânză într-un hipermarket(deşi, dacă te pune dracu să citeşti mai bine etichetele, ajungi la concluzia că tot rahatul ăla îl mănânci, deşi ai "ales").

"Poate cea mai importantă slăbiciune a presei contemporane constă în acceptarea necritică (un sindrom Stockholm) a argumentelor venite chiar din partea persoanelor și instituțiilor pe care presa ar trebui să le supravegheze. În special presa financiară este marcată de tendința de a se circumscrie discursurilor și filozofiei autorităților monetar-fiscale – probabil cel mai responsabile de marasmul economic actual.

Noi credem că jurnalismul economic (print, online și TV) are potențialul necesar pentru a-și depăși condiția de sursă de informare și a deveni izvor de educație. Pentru a îndeplini acest rol Jurnaliștii economici nu au neapărat nevoie de o mai bună cunoaștere, ci de o mai bună înțelegere a economiei. Jurnaliștii ar trebui să explice și ar trebui să explice bine...(Comentariul meu la asta se rezumă la constatarea că începem să înlocuim socialismul ştiinţific cu libertarianismul ştiinţific, ceea ce, din punctul de vedere al progresului e egal cu zero!)

Primul dintre workshop-uri – “De ce politicile actuale sabotează ieșirea din criză?” – își propune să elucideze cauzele crizei actuale și mai ales să arate de ce politicile de relansare derulate de diverse state nu pot avea succesul scontat, ele contribuind la agravarea dezechilibrelor și întârziind revenirea economiilor pe un trend de creștere sustenabilă.
Programul se va derula sub forma unui workshop săptămânal ...
1. De unde vine creșterea economică. Cum să ne îmbogățim fără să păgubim pe nimeni?

2. Politica monetară. Cum să ne îmbogățim fără să simtă nimeni că e păgubit?

3. De unde vine creșterea economică iluzorie. De ce am sărăcit în timpul boom-ului?

4. Calculul economic, socialismul și intervenționismul. Cum se instituie anarhia de la centru?

5. Istorie economică: crizele și intervenția. Hoțul, capitalistul sălbatic și birocratul

6. Criza economică actuală – perspectivă globală. Cine este de vină dacă criza e mondială?

7. Criza economică actuală – România. Ce a făcut BNR în ultimii 5 ani?

8. Politica de redresare – sau cum ne salvăm de la înec trăgându-ne de păr în sus. Experiența internațională

9. Politicile anti-criză în România – sau de ce vom ieși din criză când se termină."

Şi pentru că una dintre temele de dezbatere la şcoala de jurnalism economic a libertarienilor sună aşa: "De unde vine creșterea economică. Cum să ne îmbogățim fără să păgubim pe nimeni?" răspunsul meu, că în aşa ceva numai boii pot crede, are drept argument graficul de mai jos, luat de la prietenul Beranger, de pe blog.



marți, 7 septembrie 2010

Cine-i ticălos în afacerea asta?



băsescu a luat-o iar creanga prin ţară. A intrat în fibrilaţie, cel mai probabil văzând căcatul în care se scaldă şi el, şi partidul lui, în sondaje. Şi acum începe să se agite, scoţând de la naftalină vechile lui slogane. "Eu v-am spus că mărirea pensiilor este nesustenabilă, dar ticăloşii le-au mărit, ca să cumpere voturi, şi acum mă înjură pe mine." 

Păi, alegerile au fost câştigate de el şi PDL. Deci ticăloşii sunt în curtea lui. Dar de ce să admită el ceva ce ar semăna a vină? Când şi-a asumat el vreo responsabilitate, ca să o facă acum?  Îl cam lasă nervii, şi asta e tot mai vizibil.

Trecem peste mârlăniile Pulimii Sale. Pensiile s-au dublat în patru ani. În plină creştere economică. Era o creştere nesustenabilă? Nu, evident, de vreme ce şi în 2008 bugetul de pensii avea excedent. De ce am ajuns aici?

Odată pentru că ajustarea forţei de muncă în sectorul privat a fost extrem de brutală, şi cea mai mare parte a fost nejustificată. După care au urmat ajustările de salarii, şi în sectorul privat, şi în sectorul public. S-a încercat reducerea deficitului bugetar prin micşorarea cheltuielilor cu salariile în serviciile publice. Generând un deficit extrem de mare în bugetul sistemului de pensii şi în cel de asigurări de sănătate.

Totuşi, de unde vine cifra, uriaşă, de 3,5 miliarde de euro, bani necesari pentru plata integrală a pensiilor în 2011? A mai rămas cineva care plăteşte la sistemul de pensii? Totalul sumelor necesare plăţii pensiilor este de circa 41 de miliarde de lei,  adică circa 9,2 miliarde de euro.  La rectificarea din august s-au dat suplimentar 1,89 miliarde de lei, adică circa 450 de milioane de euro. De ce anul viitor sunt necesare 3,5 miliarde de euro? Cifra reprezintă, totuşi, 33% din bugetul de pensii. Să zicem că s-ar impozita pensiile cu 16%. Că, de fapt, asta urmăreşte băsescu: motivarea unei astfel de decizii. Suma "economisită" tot nu acoperă cele 3,5 miliarde de euro lipsă. Cum pensiile peste 1000 de lei sunt deja impozitate(suma care depăşeşte mia de lei) probabil că impozitul ar acoperi undeva între 500 şi 800 de mililioane de euro. De unde ar lua restul de circa 3 miliarde de euro?


Evident, România are tot mai mari probleme cu asigurarea veniturilor programate la buget. O parte a restanţelor este justificată de contracţia economiei. Dar există o parte, pe care eu o apreciez a fi mult mai mare decât cea cauzată de scăderea economiei, care se "justifică" prin refuzul agenţilor economici şi al cetăţenilor de a mai plăti taxe şi impozite. Motive sunt multe: nevoia de finanţare a afacerilor, pentru că băncile au urcat iraţional costurile finanţărilor, lăcomia, munca la negru, evaziunea fiscală, dar şi neîncrederea oamenilor în capacitatea guvernanţilor de a cheltui banii eficient şi transparent.


Iar aceste probleme nu-şi au răspunsuri simple, şi invectivele prezidenţiale nu sunt deloc potrivite cu realităţile ţării. Ele nu fac decât să toarne gaz peste foc. Indiferent de faptul că politicienii(TOŢI politicienii!) au câştigat capital politic din mărirea pensiilor, ea se justifica, mai ales după aderarea la UE, în ianuarie 2007. A existat un proces accelerat de convergenţă a preţurilor interne cu preţurile europene, începând cu 2004-2005. Dacă nu se măreau pensiile, am fi avut o mare probemă socială.

Faptul că acum traversăm o criză nu înseamnă că ea va fi veşnică. Dar dacă nu ne preocupă în primul rând crearea de locuri de muncă, atunci chiar se duce dracului şandramaua...

băsescu, boc şi "societatea de piaţă"



Incoştient sau nu, boc a definit proiectul actualei guvernări: societatea de piaţă. A spus-o în contextul proiectatei  restructurări a sistemului de protecţie socială, care şi aşa e vai mama lui. Sigur, acum sunt probleme cu asigurarea banilor pentru plata unora dintre prestaţiile sociale. Dar la starea asta de lucruri guvernul condus de piticania asta sinistră a contribuit din plin.

Nu o mai iau de la capăt cu explicaţiile: toate măsurile actualei guvernări sunt profund anti-economice şi anti-sociale. De ce? Pentru că nu-i duce mintea la altceva. Oamenii ăştia nu înţeleg nimic din ceea ce se întâmplă în jurul lor, iar dacă au bani, îi au pentru că au fost "împroprietăriţi" cu averea publică, sau sunt cuplaţi la ţâţa bugetului. Nu se simt responsabili faţă de nimeni şi de nimic. Nu trăiesc în realitatea asta. Nu au grija nimănui, au doar grija buzunarului propriu.

De aceea nu pot înţelege de ce, spre pildă, nu se duc oamenii să culeagă fructe în România, dar  le culeg pe ale spaniolilor, spre pildă. Păi, e simplu: dacă e de rupt oase, una e să ţi le rupi în Spania, pe 1200 de euro pe lună, şi alta în România, pe 10 euro pe zi, şi cu norme de lucru imposibil de realizat. Ca să nu mai vorbim depre tratamentul pe care îl primesc românii din partea "patronilor" de la noi.

Văd că se lăţeşte gogoaşa asta cu nemunca  din pricina "generozităţii" sistemului de protecţie socială. Este cea mai mare prostie, şi o perdea de fum, care ocultează adevărata discuţie care trebuie purtată în România. Este vorba despre incapacitatea economiei româneşti de a genera locuri de muncă, iar când le generează ele sunt de proastă calitate şi mizerabil plătite. Munca sezonieră nu rezolvă nimic. Faptul că unul culege struguri sau mere o lună pe an, sau dă câteva zile cu mătura prin bătătura unuia sau altuia nu înseamnă că spre sistemele de pensii şi de asigurări de sănătate vor veni banii de care este nevoie. Şi nici că nu va  mai fi nevoie de plata unor ajutoare sociale.

Poate că mai inteligent ar fi dacă am încuraja munca altfel: cine angajează un şomer, dacă salariul lui este salariul minim pe economie, iar el are o vechime în muncă de minim cinci ani, să zicem, acesta va continua să primească şi ajutorul de şomaj încă un an, cu condiţia ca patronul să-l angajeze pentru cel puţin trei ani.  Este un mod de a încuraja reangajarea şomerilor, mai ales a celor de lungă durată.

Tăind din prestaţiile sociale nu rezolvăm nimic. Doar crearea de noi locuri de muncă rezolvă problema deficitelor bugetelor sistemului de pensii şi de sănătate. Şi  la fel de important este şi faptul că nu ne mai putem mulţumi cu salarii de nimic. Nu cred că muncim mai puţin şi mai prost ca alţii. Avem însă o structură a economiei şi a aparatului productiv care nu ne avantajează. Iar starea de sărăcie generalizată îi face pe patroni să impună ce salarii vor ei, că de aia e "capitalism". 

O ultimă remarcă: băsescu se tăvăleşte în chinuri la gândul că la anu' deficitul sistemelor de pensii, de sănătate şi de protecţie socială va fi de 3 miliarde de euro. Lui i se pare dramatic.  Nu e deloc dramatic. Dramatic este faptul că numai dobânda la împrumuturile luate de geaba, care n-au generat nici dezvoltare, nici noi locuri de muncă, nimic, se ridică anul viitor la peste 2 miliarde de euro. Dramatic este şi faptul că din alea trei miliarde un miliard revine sistemului de ajutoare de şomaj. 


Rezumând: reţeta aplicată până acum de băsescu şi de boc pe post de "măsuri anti-criză" este o tâmpenie, care a generat noi probleme. Mergând în continuare pe drumul ăsta vom avea rezultate şi mai proaste. Reducerea consumului va reduce încasările bugetare. Mărirea taxelor şi impozitelor va mări evaziunea fiscală. Reducerea personalului bugetar va determina creşterea şomajului şi în sistemul privat. Toate se vor reflecta în buget, respectiv în creşterea deficitului bugetar. Iluzia că acesta se va micşora prin micşorarea salariilor este o dovadă de prostie crasă. 

 Nu există soluţie de ieşire din criză care să nu implice creşterea consumului, respectiv a gradului de ocupare a forţei de muncă. Ca să munceşti trebuie să ai unde munci, iar răsplata muncii să fie decentă. iar societatea de piaţă, în care raporturile dintre indivizi sunt  reglementate de legea cererii şi ofertei este un non-sens, o utopie la fel de periculoasă ca şi utopia "comunistă". Şi "societatea de piaţă", o formă de darwinism social, inacceptabil în lumea noastră, se va termina prost, ca şi "comunismul". Dar ce să-i ceri  unui dobitoc ca boc? 

luni, 6 septembrie 2010

Visul lui boc



Prieteni, când totul se prăbuşeşte în jurul nostru, când ţara e mai prost guvernată ca niciodată, când mafia portocalie se lăţeşte peste tot şi peste toate, boc se visează la putere şi peste 12 ani! Şi ştiţi care-i culmea? Cu un popor de căcat ca al nostru, s-ar putea să-i reuşească!

Aşa că mi-e scârbă de tot şi de toate! Am obosit să mă mai revolt, am obosit să mai sper că ţara asta se va trezi şi se va schimba. Pur şi simplu nu-mi mai pasă. Întâmplă-se ce s-o întâmpla.

duminică, 5 septembrie 2010

E de văzut!



În "Delirul" Marin Preda evoca o întâmplare din perioada tulbure a guvernării cu legionarii a pe atunci generalului Antonescu. Legionarii fac o cerere mai neobişnuită: vor un tun pentru a înmormânta cu onoruri militare un popă, membru al Mişcării, mort, dacă nu mă înşel, în războiul civil din Spania. Oricum, amănuntele contează mai puţin.  Şi Antonescu notează pe marginea insolitei cereri: "Dracu' a văzut popă pe tun? Se aprobă, să se vadă!" 


Mi-am adus aminte de scena asta citind comunicatul Administraţiei Prezidenţiale, care ne spune că Încrucişătorul va participa la Ateneu la concertul susţinut de Orchestra Simfonică a Filarmonicii "George Enescu" cu ocazia "Zilelor BNR". E de văzut!  

Oare acest gest de sacrificiu(lasă el Cireşica?!) are legătură cu zvonul că Jean-Claude Trichet, preşedintele Băncii Centrale Europene, refuză să se vadă cu băsescu şi boc, în semn de protest faţă de tăierea salariilor celor de la BNR? Întreb, nu dau cu parul...

Starea de anarhie(II)



Un simplu exemplu de ce înseamnă starea de anarhie. Acum doi ani s-a prăbuşit, în faţa hotelului pe care îl vedeţi în fotografiile de mai sus, un stâlp de beton din reţeaua de iluminat public, distrugând o maşină. NIMENI n-a făcut nimic pentru ca lucrurile să nu se repete. Deşi cauza prăbuşirii a fost clară: supraîncărcarea statică a stâlpului cu reţelele de fibră optică a operatorilor de televiziune prin cablu. Acum un an s-a mai prăbuşit, fix în aceeaşi zonă, un stâlp, de data asta metalic. Stâlpii noi de iluminare(vezi cel din faţa hotelului) s-au îndoit deja de la greutatea cablurilor.

Acum s-a crăpat un alt stâlp de beton. Şi este înclinat periculos, putându-se prăbuşi oricând. Idioţii au venit, au tăiat cablurile de pe stâlp şi au plecat. Fără să asigure stâlpul, fără nimic. Iar în faţa blocului meu sunt alţi doi stâlpi care o pot lua la vale oricând. Nimănui nu-i pasă de asta, iar firmele de cablu sunt stat în stat. 

Reţelele astea se dezvoltă anarhic, Primăria latră degeaba, reţeaua aia de fibră optică îngropată bate pasul pe loc, şi nimănui nu-i pasă, nimeni nu plăteşte pentru încălcarea legii, iar păgubiţii sunt trimişi să-şi afle dreptatea într-o justiţie care este şi ea parte a disoluţiei anarhice a statului. Şi ce soluţie avem? Să ne descurcăm singuri, aşa cum ne ordonă Încrucişătorul. Ştiu şi eu, poate o s-o facem. Dar atunci nici el nu-şi mai justifică existenţa, aşa că poate se mai gândeşte când dă soluţii de astea... 

Starea de anarhie



Un animal din Târgovişte a trimis pe masa de operaţie, în comă profundă, un ofiţer de poliţie. Care, întâmplător, era poliţistul care îl ancheta pentru fapte grave de violenţă: bătuse o fată în scara unui bloc. Judecătorii lu' peşte, "stimulaţi" de tăticul bestiei, interlop cunoscut în zonă, l-au lăsat în libertate. În schimb oameni care SIGUR nu reprezintă pericol social sunt băgaţi la mititica pentru fapte care, la judecarea pe fond, sunt dovedite a nu fi încălcări ale legii. 


România a căzut în anarhie, cum era de aşteptat. Un trib, pentru că românii nu sunt o naţiune, ci doar o adunătură cu vagi structuri tribale, nu înţelege nevoia de stat şi nu-l acceptă. Statul nu este pentru noi. Mintea românilor nu este pregătită să accepte regulile pe care le presupune vieţuirea în forme superioare de organizare socială. 

Aşa că este de mirare că lucrurile nu au luat-o razna şi mai rău. Dar sunt semne că viteza de degradare a climatului economis şi social creşte, că violenţa este tot mai prezentă în viaţa noastră de zi cu zi.  Şi nimeni nu face nimic pentru a schimba evoluţia asta periculoasă. Când şeful statului spune că fiecare trebuie să aibă grijă de sine, să nu aştepte nimic de la stat, ei bine, asta este o invitaţie clară la anarhie. Pentru că statul are funcţii multiple, nu doar pe aceea de protecţie socială. Şi, deocamdată, nu-şi mai îndeplineşte aproape nicio misiune. Asta e!

sâmbătă, 4 septembrie 2010

Sictir, jigodie!



băsescu la "Cireşica", aseară, după ce rezolvase treburile ţării şi merita să sărbătorească: "să avem fiecare grijă de noi, să nu aşteptăm nimic de la stat". Se vede, el a avut grijă de el! Şi nu-i merge rău deloc! Dar nu toţi 21 de milioane de români au statul la picioare şi pot băga mâna până la cot în visteria lui. Aşa că bagă-ţi sfaturile în cur, canalie! Pentru tine viaţa e o perpetuă sărbătoare. Pentru cei mai mulţi, un chin. Aşa că, sictir, jigodie!

PS: şi totuşi, cine plăteşte chefurile de la Cireşica? Pentru că onor soţia sa e casnică, iar el îşi donează salariul. Cel puţin în teorie... 

vineri, 3 septembrie 2010

Cum să iei Nobelul pentru economie fără să ştii economie



La pachet cu "remanierea" Pulimea Sa ne promite încă cel puţin un an de austeritate. Şi este, în imbecilitatea lui, sau a tâmpitului(ei?) de-i serveşte drept consilier economic, convins că dacă boc face austeritatea şi mai mare, vom avea creştere economică de 3%-4% în 2011. Evident, nimic din experienţa altior ţări şi a crizelor trecute nu confirmă această "viziune".

Cum băsescu este departe de a fi un geniu în materie de economie, poate că ar fi de ascultat mai degrabă opiniile celor care, de bine, de rău, se pricep. Unul este Robert Reich, acum profesor la Berkeley, califormia, dar a trecut şi pe MIT, a fost şi Secretar de Stat pentru Muncă în prima Administraţie Clinton şi, în general, e considerat un viitor laureat Nobel pentru economie.


Articolul lui de azi, din NYT, spune în esenţă, cu rigoarea profesorului, ceea ce spuneam şi eu de vreo câţiva ani buni: din anii 80 s-a observat o pierdere netă de putere de cumpărare a clasei de mijloc şi a clasei muncitoare, peste tot în Occident, dar mai vizibil în SUA, care a fost compensată graţie accesului extrem de facil la creditare. Acum schema asta nu mai funcţionează. Şi a venit vremea ca munca să fie plătită la adevărata ei valoare, dacă vrem să ieşim din criză. Pentru că nimeni nu poate da o explicaţie economică pertinentă unei realităţi de genul ăsta: muncitorii de la "Dacia" sunt plătiţi cu circa 350 de euro pe lună, într-o ţară în care preţurile, cu mici excepţii sunt egale cu acelea din Franţa, iar uzina este foarte profitabilă, în timp ce muncitorii francezi din uzinele Renault, uzine pe pierdere,  primesc de patru-cinci ori mai mult, în cel mai rău caz. Sunt mai puţin productivi muncitorii români? Sau cei chinezi?


Revenind la spusele lui Reich. Iată ce spune el despre soluţia ieşirii din criză: " THE Great Depression and its aftermath demonstrate that there is only one way back to full recovery: through more widely shared prosperity. In the 1930s, the American economy was completely restructured. New Deal measures — Social Security, a 40-hour work week with time-and-a-half overtime, unemployment insurance, the right to form unions and bargain collectively, the minimum wage — leveled the playing field.

In the decades after World War II, legislation like the G.I. Bill, a vast expansion of public higher education and civil rights and voting rights laws further reduced economic inequality. Much of this was paid for with a 70 percent to 90 percent marginal income tax on the highest incomes. And as America’s middle class shared more of the economy’s gains, it was able to buy more of the goods and services the economy could provide. The result: rapid growth and more jobs. By contrast, little has been done since 2008 to widen the circle of prosperity. Health-care reform is an important step forward but it’s not nearly enough.

What else could be done to raise wages and thereby spur the economy? We might consider, for example, extending the earned income tax credit all the way up through the middle class, and paying for it with a tax on carbon. Or exempting the first $20,000 of income from payroll taxes and paying for it with a payroll tax on incomes over $250,000.

In the longer term, Americans must be better prepared to succeed in the global, high-tech economy. Early childhood education should be more widely available, paid for by a small 0.5 percent fee on all financial transactions. Public universities should be free; in return, graduates would then be required to pay back 10 percent of their first 10 years of full-time income.

Another step: workers who lose their jobs and have to settle for positions that pay less could qualify for “earnings insurance” that would pay half the salary difference for two years; such a program would probably prove less expensive than extended unemployment benefits.
These measures would not enlarge the budget deficit because they would be paid for. In fact, such moves would help reduce the long-term deficits by getting more Americans back to work and the economy growing again.
Policies that generate more widely shared prosperity lead to stronger and more sustainable economic growth — and that’s good for everyone. The rich are better off with a smaller percentage of a fast-growing economy than a larger share of an economy that’s barely moving. That’s the Labor Day lesson we learned decades ago; until we remember it again, we’ll be stuck in the Great Recession."

Sigur, într-o ţară precum România astfel de sugestii te fac de-a dreptul odios şi ţi se lipeşte imediat eticheta de "comunist". Doar că lucrurile nu se rezolvă de la sine, şi nu cu austeritate. Cu muncitori şi funcţionari, cu intelectuali prost plătiţi, cu polarizare economică şi socială dusă la extrem nu vom face decât să alungăm oamenii din ţară. Şi să înrăutăţim şi mai mult lucrurile. 

traian băsescu este ferm convins de contrariul. Cu cât lumea va fi mai prost plătită, cu atât economia o va duce mai bine, şi va creşte mai viguros. Ştiu eu, poate asta, dacă se va demonstra, îi va aduce un Nobel pentru economie. Totul este să nu treacă mai întâi pe la Târgovişte, precum unul dintre predecesorii lui, care credea şi el în reţete economice asemănătoare.

S-a declanşat operaţiunea "Albă ca Zăpada"



Ce nu este remanierea asta? Păi, în primul rând, ea nu este o soluţie pentru lipsa de performanţă a guvernării. Poate contează şi oamenii, dar sursa primă a lipsei de performanţă o constituie lipsa de viziune. Guvernarea are şi o componentă birocratică, aia care ţine de gestionarea treburilor curente, dar şi una prospectivă. Ei bine, această dimensiune a lipsit cu desăvârşire actualului guvern. De fapt, singurele partide cu astfel de viziuni pe termen lung sunt PSD(vezi mai ales guvernul Năstase)  şi PNL. Poţi fi sau nu de acord cu aceste viziuni, dar existenţa lor dă un sens actului de guvernare. Actuala guvernare este ineptă, pentru că lipsită de proiect de viitor.


Nu cred că cei şase noi minişti vor aduce cu ei o viziune. Sunt simpli baroni locali ai partidului, care nu văd mai departe de interesele lor meschine, de provincie. De fapt, promovarea lor are drept principală motivaţie fidelizarea electoratului din Ardeal, unde culege cele mai multe voturi PDL. Iar dacă nu ăştia sunt vizionarii, poate sunt buni administratori. Dar nici asta nu sunt. Vi se pare că madam Boiangiu este un ministru al Transporturilor care să devină o legendă, despre care să se vorbească în minister, cu admiraţie şi chiar cu veneraţie, peste vreo cinci decenii? Şi dacă vi se pare, spuneţi-mi şi mie ce fumaţi!


Dacă nici vizionari, nici buni administratori nu sunt, şi nici prea mare notorietate nu au, atunci de ce i-a validat băsescu fără să cârâie? Părerea mea este că omului nostru nu-i mai pasă de PDL. Cred că decizia constituirii unei noi formaţiuni politice de dreapta, pentru promovarea intereselor lui băsescu, a fost luată. Şi pentru a-i maximaliza şansele în alegerile din 2012(eu nu cred că se vor putea organiza alegeri anticipate) trebuie vândută drept partid de opoziţie. Pentru asta are acum nevoie de boc şi de un guvern pe care să-l  înjure noul partid, şi, evident, cetăţenii. Iar pe de altă parte îşi face socoteala că, dacă tot a pornit pe drumul care duce la moartea politică, boc poate să ia toate măsurile nepopulare pe care le consideră el, băsescu, necesare ieşirii din criză. Unde s-a dus mia, se poate duce şi suta...


Aşa că este prea puţin important cum îi cheamă şi ce ştiu să facă cei şase fazani. Important este să-şi pună curul în scaune, să facă ce li se ordonă de la Cotroceni, să aibă grijă de posteriorul celor de la FMI şi BM, şi să-şi ţină gura, să nu aibă iniţiative şi să dea tainul cui trebuie. De restul se ocupă Pulimea Sa.


În concluzie, remanierea asta dă semnalul de începere a operaţiunii "Albă ca Zăpada". Nu ştiu dacă ea va reuşi să impună un nou partid pe scena politică, partid care să mai şi câştige alegerile în 2012. Nu cred să se repete scenariul din 1992, când, după ruperea FSN, FDSN a câştigat alegerile şi aşa s-a format cabinetul Văcăroiu.  Experienţa îmi spune că metoda similitudinilor nu se aplică în politică. Aşa că vom trăi şi vom vedea...

joi, 2 septembrie 2010

Despre remaniere





Cred că este singurul comentariu pertinent la caraghioslâcul numit "remaniere". Care a fost o batjocoră absolută! Aşa că să le urăm toate cele bune!  

Eternul pupător de buci, despre puci!



Vladimir Tismăneanu, purul şi durul anti-comunist de azi, după ce a fost la fel de pur şi de dur propagandist al comunismului, produs de marcă al celebrei Academii "Ştefan Gheorghiu", scoate nasul dintre bucile Iubitului Conducător, pentru a slobozi un strigăt de alarmă: "Săriţi, Iliescu iar vrea puci!"

Acum, sincer, îl înţeleg: omul nostru are conştiinţă! Care conştiinţă nu-i dă pace. "Bă, trebuie să justific şi eu banii ăia de-i iau de la statul român. Şi o fi bun şi anticomunismul, dar bizonul român are altceva pe agendă, acum. Care salariile, care pensiile, care şomajul, cam toţi foamea în gât. Nu prea mai merge cu snoava asta. Ia să vedem, dacă-l scoatem pe ştrase pe Iliescu, în sos de moguli, şi zicem că vrea să-l dărâme pe Încrucişător, ce se întâmplă?"

Păi, eu zic că nu se întâmplă nimic. Da' nimic! Ştiu, sunt destui care îl urăsc pe Iliescu, dar nici măcar ei nu prea mai pun botul la comicării din astea. Că proasta guvernare băsisto-boccie nu e selectivă, i-a lovit peste bot şi pe ei, cu excepţia ălora de teapa lui Tismăneanu. Adică o duc prost şi ei, că în clientela pedelistă nu intră oricine a strigat "Jos Iliescu!" Ba, dacă stau să mă gândesc, mulţi portocalii lipiţi acum de ţâţa Bugetului au strigat, într-un moment sau altul al carierei lor, "Iliescu apare, soarele răsare!" Aşa că a se scuti! 


Scrie Tismăneanu: "In cazul lui Ion Iliescu, actualele declaratii sugereaza o revenire la pasiunile anilor 1945-1946 cand participa cu ardoare la distrugerea democratiei romanesti." Să recapitulăm: în 1945 Ion Iliescu avea 15 ani, era elev şi nu participa la nimic, în orice caz nu la distrugerea democraţiei româneşti, care în acel moment era o ficţiune, nu-şi revenise după dictaturile carlistă şi antonesciană. Dar tăticul distinsului pupincurist, "un leninist fanatic și dur", cum îl descrie chiar fiu-su, cu funcţii de conducere în aparatul PCR, el ce făcea, după întoarcerea de la Moscova, la cererea NKVD? Apăra democraţia de maleficul Iliescu, sau îi fugărea pe ţărănişti şi pe liberali? Că nu mai ştiu eu bine ce şi cum...

Să n-o mai lungim: omul nostru devine tot mai penibil şi jegul lui moral tot mai greu de suportat. Dacă aş crede în Iad şi în Rai, unul ca Tismăneanu ar justifica pe deplin existenţa Iadului... 

Perestroika sau o nouă tiranie?



băsescu are pete pe chelie! Subiect de ipoteze în jurnale, tratate "tabloidal", ca aici. Nu insist, dar ţinând cont de funcţia posesorului de chelie cu pete, şi gândindu-mă la Gorbaciov, întreb şi eu: ce ne aşteaptă de la omul însemnat? O perestroika, în sensul că România se democratizează şi băsescu renunţă la regimul partidului unic, PDL, sau, dimpotrivă, ne întoarcem la totalitarism? Asta dacă nu cumva semnele alea  înseamnă că, aşa cum sugera un cititor, Iubitul Conducător a tras un cap în gură cuiva. Raţiunii, cumva?

miercuri, 1 septembrie 2010

Domnului să ne rugăm!




Nu mă mai miră delirul de azi al lui băsescu, de la întâlnirea cu ambasadorii României. În fond, nu mai avem la ce ne aştepta de la un om care e dus cu pluta. Este singura explicaţie logică pentru comportamentul lui, care nu are nimic în comun cu exigenţele funcţiei de Preşedinte al României.

Evident, se vor găsi tot felul de cretini care să aplaude faptul că iar le-a zis-o ruşilor. Doar că pe ăia îi doare de multă vreme fix în cur de ce zice România. Şi când ştii asta, mai bine nu te explici. O laşi dracului aşa cum a căzut! Dar nu vii cu prostii de genul ăsta: 

 "•Trebuie sa raminem consecventi in doua aspecte(în relaţia cu Rusia, n.m.): 1. Trebuie sa gasim formule de cooperare; 2. Aceste forme de cooperare trebuie sa fie in spiritul respectului reciproc;

•Avem uneori interese divergente. Spre exemplu, noi vrem ca proiectele Nabucco si Agri sa devina o realitate, ei nu vor. Pentru asta nu trebuie sa ne suparam unii pe altii;

•Noi avem interese ca oamenii rusi de afaceri sa investeasca in Romania;

•Nu putem construi aceasta relatie plecind numai de la interesele divergente. Avem destule interese convergente; Si Federatia Rusa are nevoie de pace, vrea sa fie eficienta in lupta impotriva terorismului, vrea stoparea traficului de droguri dinspre Afganistan;

•Ne ramine un singur lucru de facut: sa insistam in constructia unei relatii pragmatice. Intre Moscova si Bucuresti exista un portofoliu important de neincredere provenita din istorie;

•Nu exclud posibilitatea ca tensiunea din ultima vreme sa provina din pozitia noastra fata de Republica Moldova; Dar nu e nimic subversiv in pozitia noastra transparenta si legitima;

•Sau faptul ca amplasam sistemul antiracheta sau prezenta militarilor americani nu pot justifica o eventuala ostilitate a Rusiei fata de Romania

•Va cer sa faceti orice fel de efort pentru a explica faptul ca Romania nu e ostila Federatiei Ruse. Dar avem anumite interese de securitate sau energetice pe care le dorim respectate."

Trebuie să fim realişti: câtă vreme va fi preşedinte traian băsescu relaţiile ruso-române vor fi îngheţate. Iar traian băsescu a făcut imposibilă definirea unei politici faţă de Rusia. Punct! Vrăjeala cu pacea, terorismul, traficul de droguri este pentru proşti. Astea sunt "interesele convergente"? Atunci, hai pa! 

În al doilea rând este tot mai evident amestecul nostru în viaţa politică de la Chişinău. Care nu-i calcă pe coadă doar pe ruşi, ci şi pe cei din UE. Dar de ce o facem? Ca să promovăm nişte politicieni modoveni care ne-au mai tras-o în trecut, doar pentru că au o retorică "unionistă"? Mersi, NU! 

Cea mai mişto fază dintre toate este însă asta: " Daca discutam de relatia cu SUA, trebuie sa mentinem suportul SUA pentru proiectele alternative de energie: Nabucco si terminalul de gaze lichefiate de la Constanta. Sper ca studiul pe care SUA il fac referitor la terminalul de la Constanta sa ne fie pus la dispozitie."

Cu alte cuvinte Marele Licurici face nişte studii de fezabilitate la Constanţa, pentru un terminal de gaz lichefiat, peste capul nostru? Iar noi sperăm că ne vor spune, dacă vor binevoi, la ce concluzii au ajuns? Şi cine sunt "americanii" ăia? Firme private, care fac ce vor la adăpostul statului american? 

Trec peste atacul la adresa fostului ambasador suedez, care-şi promova avionul într-o competiţie care nu are nimic în comun cu "libera concurenţă" şi alte răşini ale boilor care mai cred în Zâna Măseluţă a economiei de piaţă. O fi el geambaş de avioane, dar ăia de ne dau sicriele alea zburătoare vechi de trei decenii ce sunt? Eroi ai muncii capitaliste?   


Am încetat de mult să am aşteptări de la Pulimea Sa. Nu ne rămâne decât să ne rugăm ca în ăştia patru ani de mandat care i-au mai rămas să nu se ducă de tot în bălării şi să lase o Românie şi mai izolată decât o lăsase ceauşescu în 1989. Şi mai ales să ne rugăm ca acţiunile lui să nu facă şi mai mult rău decât au făcut româniei până acum. În rest se descurcă fiecare cum poate.  

Fără ură, dar cu îngrijorare, despre viitor.

  Văd că și Elveția dă târcoale NATO. Cică îi tremură anumite părți ale anatomiei de frica rușilor. Măi, să fie! Când dracu au dat năvală ru...