Să recapitulăm. Azi, după anunţul oficial al lui Sorin Oprescu principalii combatanţi intră în dispozitiv pentru bătălia prezidenţialelor. Va fi, probabil, cea mai dură şi mai echilibrată campanie electorală prezidenţială, paradoxal, într-un moment în care miza lor este nesemnificativă, în comparaţie cu celelalte de până acum. Iar miza a fost scăzută de decuplarea lor de cele parlamentare. Şi atunci, de unde vine încrâncenarea?
Din popor! Criza economică a dus frustrările cetăţenilor în relaţia lor cu politicul, la modul general, la un maxim niciodată atins în ultimii douăzeci de ani. De fapt, frustrarea a fost generată de anii de creştere economică, ani care, în loc să genereze o scădere a polarizării sociale şi economice, au dus la amplificarea acestui fenomen. Asta mai ales după introducerea cotei unice de impozitare.
Un alt factor al amplificării frustrărilor este rezultatul liberei circulaţii a românilor în spaţiul Schengen. Nu că românii nu ar fi ştiut cum e cu occidentul. Doar că din 2003 ştiu cum este să lucrezi(fie şi la negru) şi să trăieşti într-un stat normal, în care plătitorul de impozite este respectat, în care serviciile publice, deşi jumulite de neo-liberalism, funcţionează de o manieră de neimaginat în România. Când intră în ecuaţie termenii de comparaţie, lucrurile se complică. Pentru clasa politică românească.
În fine, începând cam din 2003 România a fost scena unei lupte crâncene pentru putere, politică şi economică, deopotrivă. Atunci putem găsi originea fenomenului "baronilor locali", cei care au presat toate guvernele de până acum, începând cu guvernul Năstase, să le lase mai mulţi bani şi mai multă putere de decizie în cheltuirea lor autorităţilor locale. Lumea ştie doar de baronii PSD, dar fenomenul este generalizat, şi dacă vrea cineva să sape mai atent, va observa că România este fragmentată în "ţări" roşii, portocalii, galbene.
Tot în cadrul general al luptei pentru putere s-a desfăşurat şi ascensiunea politică a lui Pulea Vodă. Profilul lui de "haiduc" antisistem a putut fi consolidat doar din postura de Primar General al Capitalei, un David în luptă cu Goliatul de la Palatul Victoria.
Cum creşterea economică a generat resurse bugetare suplimentare, un alt front al bătăliei care face ravagii de mai bine de opt ani în România este cel al dominaţiei economice. Aceşti ani de creştere a generat o nouă clasă de îmbogăţiţi, care, pentru a fi şi mai bogaţi, avea nevoie de un vector politic. Şi au ales PD. Nu pot explica de ce, alegerea logică fiiind PNL, cu tradiţie în reprezentarea intereselor "capitaliştilor". Poate din motive simbolice, ei ducând o luptă anti-sistem, şi identificându-se cu un lider politic antisistem şi cu partidul lui.
Mandatul lui traian băsescu a fost dominat de această luptă între vechii şi noii actori politici şi economici. Până acum nu avem învingători, ci doar învinşi: cetăţenii plătitori de taxe şi impozite. Rezultatul războiului româno-român este o fragmentare iraţională şi periculoasă a puterii, şi blocarea statului, care nu mai are autoritate asupra nimănui. Statul nu mai există pentru omul de rând, nu face altceva decât să distribuie banul public în folos privat, să ofere sinecuri clienţilor politici şi servicii publice de o calitate din ce în ce mai proastă, la preţuri din ce în ce mai mari. Mai pe scurt, creştere economică fără dezvoltare.
Sunt ferm convins că tot aici am fi ajuns, chiar dacă nu intervenea criza economică şi financiară. Adică într-un mare impas. Pentru că, dincolo de orice, ne lipseşte un proiect de viitor. Pe care nici unul dintre candidaţii la funcţia de şef al statului nu-l oferă. Sau poate sunt eu prea prost şi nu-l văd.
Acum începe faza a doua a războiului pentru putere politică şi economică. Este o miză pentru cei din spateler candidaţilor, dar nu pentru societatea românească. Pulea Vodă este tot mai slăbit, pentru că a deschis prea multe fronturi de luptă, a fost prea lacom şi prea lipsit de "maniere", prea cinic. Într-un fel sau altul, el a eşuat. Chiar dacă, Doamne fereşte, obţine un al doilea mandat, deşi nu cred, tot despre eşec este vorba.
Să nu ne îmbătăm cu apă rece: nici contracandidaţii săi nu sunt mai breji. Sunt doar mai raţionali, mai stilaţi, şi vor promova interesele celor care-i sprijină cu mai multă discreţie şi fără brutalitatea lui băsescu. De aici şi lipsa de entuziasm a românilor pentru aceste alegeri. Simt că nu este vorba despre ei şi despre agenda lor.
Vom mai discuta despre aceste lucruri. Dar să nu vă închipuiţi că va fi un război "civilizat". Nu, va fi unul de genul "totul sau nimic", fără reguli şi fără milă. Întrebarea este dacă, la sfârşitul lui, va mai exista, în ochii românilor, o clasă politică. Tare mă tem că nu...













































