Naşterea Art Deco

După atâta mizerie, puţină frumuseţe. Un muzeu din Veneţia, Fortuny Museum expune, într-o expoziţie cu un titlu sugestiv: "George Barbier: naşterea Art Deco" lucrările unui artist uitat acum. Scenograf, a creat decoruri pentru teatru, cinema, music-hall. A creat costume pentru Nijinski şi Rudolf Valentino. A ilustrat cărţi, printre autori aflându-se Baudelaire, Gautier, Alfred de Musset, Verlaine. Era homosexual, şi asta s-a reflectat în lucrările lui. După moartea sa, colecţia de opere erotice japoneze şi europene a ajuns la Biblioteca Naţională a Franţei, la secţia "Infern", cu acces restricţionat, pe motiv de pericol pentru morala naţiunii!

Băsescu şi minerii

Un accident oribil la o mină din Valea Jiului. 12 morţi. Explozie de metan în subteran, explozie de populism şi demagogie la suprafaţă, dar mai ales pe calea undelor, ca să folosesc şi eu un clişeu la modă. Televiziuni isterizate, fătuci cu aer de inchizitor care freacă ridichea şi dau lecţii în direct diverselor autorităţi locale, care stau mai mult în direct decât la locul accidentului. Şi veşnica întrebare: "cine e de vină?"

De ce au murit 12 oameni? Putea fi un simplu accident, mâna destinului. Nu stăpânim noi natura, ci natura îşi impune regulile ei, pe care noi le ignorăm, cel mai adesea. Putea fi o greşeală umană. Se întâmplă: oboseală, neatenţie, nepricepere. Pot fi şi lucruri mult mai grave. Dar nimeni nui poate spune ceva până nu se face o anchetă. Numai că fătucile vroiau execuţii în direct, decapitări, maziliri, condamnări.

Din peisajul ăsta nu putea lipsi Băsescu. De ce să nu profite el politic de pe urma nenorocirii altora? Dar e ca şi când "criminalul" se întoarce la locul "crimei", pentru că atunci când PD se afla la guvernare s-a distrus mineritul.

Acum, în legătură cu adevăratele cauze ale tragediei. Este, de fapt, tragedia unei societăţi care, de 18 ani, a renunţat să mai gândească. Aceşti morţi sunt rezultatul a 18 ani de spălare a creierului, care a produs monştrii ce comentau cu satisfacţie, pe nişte forumuri, moarrtea minerilor, "barbarii ăia care au ucis studenţi nevinovaţi, la chemarea lui Iliescu". Doar două reacţii, citite pe "Ziare.com". Unul, mameluc, scrie: "Cum as putea reactiona la o asemenea stire!? Merita un sentiment de compatimire acesti oameni? Daca am fi avut capacitatea de-a prevedea evenimentul,poate am fi organizat o masa festiva la Petrila,avandu-i invitati de onoare pe: Iliescu,Vacaroiu,Nastase,Vadim ,Voiculescu,atat de interesati de treburili tarii.Dumnezeu nu da cu maciuca sau cu lampasul din Piatza Universitatii. La care un cretin răspunde: "Asa este,minerii au ramas uitati undeva in neant.Fata de ei nu trebuie sa ai mila.De ce nu se duce kriminalul ILIESCU,sa le dea o mana de ajutor,ca rasplata la violentele din 13-15 iunie 1990.Adica dupa ei,la cazanul cu smoala."

De atunci, din iunie 1990, minerii au devenit o paria a societăţii. Cu ajutorul "societăţii civile", şi al partidelor de dreapta, ramura mineritului a fost distrusă sistematic, nu din motive economice. Decizia a fost una politică, şi a vizat distrugerea unui bazin electoral al stângii. Iar Traian Băsescu s-a aflat printre cei care au luat deciziile fatale pentru sectorul mineritului. Onoarea şefului său de partid de atunci, Petre Roman, trebuia reparată! Ce a urmat, ştiţi bine: disponibilizări în masă, cu plăţile alea compensatorii de doi bani, oraşe întregi abandonate, jaf generalizat. Practic, a fost o pedeapsă colectivă, aplicată unei întregi clase sociale.

Nimeni n-a protestat, pentru că risca să fie linşat politic sau mediatic. Deciziile fatale care au dus la explozia de ieri atunci au fost luate, în 1997, la Palatul Victoria, la Cotroceni, la sediul GDS, în redacţiile ziarelor CDRiste, la sediile PNŢ-CD, PD şi PNL. Compasiunea lor de acum nu face nici cât o ceapă degerată! E cinism de cea mai joasă speţă, care îţi produce greaţa!

În aceşti 18 ani s-a pierdut ceva esenţial: cunoştinţele în domeniu. Nu mai sunt specialişti, nu mai există un bazin pentru recrutarea forţei de muncă, nu mai există o bază materială pentru pregătirea minerilor, dar mai ales există această ostilitate împotriva minerilor, întreţinută de istericii societăţii civile.

Întrebarea este: avem sau nu nevoie de cărbune şi de minereuri? Dacă da, să investim în domeniu, începând cu pregătirea oamenilor şi cu retehnologizarea minelor. Să facem o campanie publică de schimbare a imaginii minerilor, pentru că dacă tot ce ştiu noile generaţii despre mineri şi minerit sunt doar cele trei minute din filmul ăla de propagandă al lui Stere Gulea despre mineriada din iunie 1990, atunci reacţia lor va fi mereu: "muriţi, nenorociţilor!"

Fără cărbune nu există securitate energetică. De aici trebuie început în relansarea domeniului. Restul este demagogie.

PS: vreţi să vedeţi până unde merge spălarea creierelor în România? Citiţi acest interviu apărut în EvZ, sub un titlu cretin: "Feţele comunismului american", luat de cine alta decât de fosta securistă şi angajată la "Ştefan Gheorghiu", Rodica Culcer, dar mai ales comentariile! Veţi înţelege de ce ni se întâmplă ce ni se întâmplă, şi de ce nu vom reuşi să fim vreodată o societate normală. E "experimentul Piteşti", extins la o întreagă societate.

Când Michelangelo îi arăta degetul Papei

Nu ştiu ce să zic. Citiţi şi voi şi daţi-vă cu părerea. O fi aşa, n-o fi aşa, dracu ştie! Că Michelangelo s-a avut la cuţite cu papa Iulius al II lea e de notorietate. Că a vrut să lase posterităţii opinia sa despre Papă, de ce nu? Se ştie că ura pictura, iar Iulius al II lea l-a făcut, într-un fel, sclavul picturii. Că a fost homosexual? Care-i problema? Era la Roma, un oraş cu o veche istorie în materie, care tolera asemenea comportamente. Că era vorba de Biserică? Dar ce, Biserica a fost ferită de asemenea probleme?

Criză fericită!

Să ne trăiască şi să ne bucurăm de ea!

Conferinţa ţărilor membre ale grupului G 20 de la Washington mi se pare un eşec, în ciuda unui comunicat întins pe vreo cinci pagini, extrem de tehnic, din a cărui păsărească omul simplu nu va înţelege nimic. Lasă că, după primele reacţii, nici unii politicieni şi economişti nu par să fie foarte convinşi că asta e calea care duce spre stingerea crizei.

Cert este că la Washington s-au înfruntat două viziuni: una promovată agresiv de preşedintele francez Nicolas Sarkozy, care vrea o implicare mai puternică şi mai profundă a statului în economie, şi mai ales o refondare a capitalismului, şi cealaltă promovată de preşedintele american Georghe W. Bush, care vrea să nu se schimbe nimic, practic. Pentru Bush, capitalismul nu are ce-şi reproşa: "Această criză nu înseamnă eşecul economiei de piaţă. Şi răspunsul nu este reinventarea acestui sistem, a declarat el, adăugând: Ţările noastre trebuie să respingă apelurile la protecţionism, la colectivism şi la defetism în faţa sfidărilor prezente."

De fapt, Bush este victima unei grave confuzii, de aceea nu poate înţelege poziţia europenilor, şi nici pe a celorlalţi participanţi. Nu, criza nu este un eşec al economiei de piaţă, este un eşec al capitalismului. Capitalismul, am mai scris despre asta, este un caz particular al economiei de piaţă, şi unul pervers, pentru că, în esenţa sa, capitalismul îi neagă legile de funcţionare.

De aceea capitalismul trebuie refondat şi obligat să funcţioneze nu după regulile sale, care, cum se vede, au produs un dezastru economic şi social, ci după regulile economiei de piaţă, care înseamnă concurenţă, transparenţă, creativitate, în ultimă instanţă democraţie.

Pe undeva este de înţeles poziţia lui Bush. El a vrut să reteze din faşă orice încercare de a fi pus la zid, ca drept unic vinovat de criză. Americanii, al căror deficit de balanţă comercială externă cu Republica Populară Chineză atinge cote ameţitoare, au îndreptat un deget acuzator spre chinezi, din cauza faptului că moneda lor, yuanul, este mult subevaluat, pentru a stimula exportul.

De aceea acest summit a fost mai degrabă un soi de adio masochist spus unui preşedinte-catastrofă. Barack Obama n-a dat pe acolo, refuzând cu obstinaţie să întâlnească vreun lider străin prezent la summit. Un motiv ar fi acela că nu şi-a numit încă echipa economică, şi apoi este şi un fel de a-l obliga pe Bush să-şi poarte crucea până la capăt.

Şi uite aşa cea mai importantă concluzie a summitului a fost: mai vorbim noi! Fiecare dintre participanţi venise, cum remarca şi NYTimes, cu agenda sa şi se află pe cont propriu în încercarea de a pune capăt crizei economice şi financiare. Dar eşecul, pe undeva de înţeles, al acestui summit, are şi o parte interesantă: crearea unei identităţi de opinii între UE şi Rusia, la summitul de la Nisa, de joi. Căruia în România nu i s-a acordat aproape nicio atenţie. Dar care a provocat un un şir de reacţii ale unor politicieni şi jurnalişti din occident, pe care că invit să le citiţi aici, aici şi aici.

Lucrurile cu adevărat serioase se vor petrece în martie sau aprilie, la următorul summit al G 20, de la Londra, când şi partea americană îşi va fi făcut transferul de putere, iar Obama va fi numit echipa economică. În rest, om trăi şi om vedea...

Andreea Pora, zâna anticorupţiei

Hotărât lucru, sunt un prost! Pentru că dacă eram deştept, nu m-aş mai fi mirat să aflu că Andreea Pora, dată afară de la HotNews cu şuturi în cur, acuzată de plagiat, se ocupă acum de gestionarea portalului anticorupţie romaniacurată.ro! Este chiar firesc să fie aşa! Este în logica: "păcătoşii noştri sunt buni, păcătoşii voştri sunt răi!", la capitolul păcătoşi intrând tot ce vreţi voi: securişti, comunişti, turnători, plagiatori, corupţi, mă rog, lista păcatelor e luuuungă!

Tupeul acestor indivizi te lasă cu gura căscată! Pe ei nu-i atinge nimic! Carol Sebastian lucrează la secţia de propagandă şi defăimare a PD-L, Sorin Antohi ţine conferinţe pe banii ICR, şi exemplele pot continua. Ei sunt de dreapta, şi câtă vreme e nevoie de mercenari ai condeiului pentru a lupta împotriva stângii, vor avea o pâine albă de mâncat!

Problema este alta: aceşti indivizi, corupţi şi ei, dau lecţii de pe soclul statuii de erou moral. O fac cu neruşinare, cu aroganţă, cu impertinenţă şi dispreţ. Şi nimeni nu-i poate da jos de acolo. Pentru că un sistem ticăloşit le-a lipit pe frunte eticheta de "director de conştiinţe". În jurul lor s-a întreţinut şi se întreţine un soi de mistică a exemplarităţii, care-i împiedică pe cei mai mulţi să vadă cât de goi sunt, moral vorbind.

Să ne şi să le fie de bine! Nouă că acceptăm această mascaradă fără să scoatem un cuvânt, lor că ştiu să profite şi să ia banul fraierilor care-i cred.

Bizoni pe trotuar

Ce urmează? Intră cu ele în vitrină?

Schimbare, numele tău e Obama!

O idee bună, aplicată prost?

E distractiv să vezi cum unele jurnale, altminteri serioase, cum este WSJ, nu sunt, în esenţa lor, cu nimic mai prejos decât "Scânteia"! Aceeaşi rigiditate ideologică, acelaşi dogmatism, aceaşi incapacitate de a înţelege ce se întâmplă în sociatate. Sunt un soi de Nero ai presei scrise, care compun ode dogmei la modă, în timp ce totul arde în jurul lor.

Pe vremea crizei socialismului real, mulţi oameni, de bună credinţă altminteri, spuneau că socialismul este o ideea bună, aplicată prost. Acum acelaşi lucru se spune şi despre capitalism. Şi se caută vinovaţi oriunde altundeva, numai în fundamentele sistemului nu. El nu poate fi pus la îndoială. Este mai presus de orice bănuială. Şi este suficient să-i proclami unicitatea şi să-ţi declari adeziunea la el şi la binefacerile lui, ca lucrurile să se rezolve şi criza să treacă.

Aveţi aici concluzia unui articol apărut astăzi în WSJ, pe tema summitului de mâine al G20, dedicat găsirii soluţiilor actualei crize economice şi financiare şi definirii unei noi arhitecturi a sistemului financiar internaţional: " On that score, we'd note that yesterday Mr. Bush gave a speech that was the most spirited defense of free markets that any political figure has offered in many months, if not years. He began speaking in Manhattan at a little before 2 p.m., not long after the stock market had started to rebound from another bad day. Stocks continued to climb before finishing up nearly 7%. Many things make a market, and we can't say what role Mr. Bush's remarks played. But amid a global recession with frightened capital sitting on the sidelines, the G-20 could help merely by declaring a similar confidence in the benefits of capitalism."

Ce dovadă mai bună decât asta că dogmatismul este faza terminală a oricărei ideologii? Dacă liderii G20 se duc la Washington doar pentru a da declaraţii de încredere în virtuţile capitalismului, care tocmai a provocat un adevărat măcel pe burse, a lăsat milioane de oameni fără case şi fără locuri de muncă, şi ăsta e de-abia începutul, atunci chiar am dat de dracu! Scapă cine poate, dacă se mai poate ! dacă nu, aveţi grijă să păstraţi ultimii bani pentru fiola de cianură!

Din cotloanele istoriei

O gaşcă de indivizi şi-a pus în gând să rescrie istoria postbelică a României aşa cum îi vine ei pe chelie, mai ales că anti-comunismul încă e la modă şi se plăteşte bine. Aşa se face că anul acesta, când s-au împlinit 40 de ani de la invazia trupelor Tratatului de la Varşovia în Cehoslovacia, pentru a pune capăt "primăverii de la Praga", gaşca a ieşit din nou la atac, spunând cui a vrut să asculte că Ceauşescu era un idiot, că degeaba a făcut mitingul din faţa sediului CC al PCR, că URSS nu se pregătea să invadeze şi România, că se căca degeaba pe el. Şi pe deasupra a mai păcălit cu ocazia asta o mulţime de intelectuali, care s-au înscris atunci în PCR, deşi unii trecuseră pe la mititica, pe vremea lui Dej.

Nu mă bag în discuţia asta decât pentru a aduce în atenţie un fapt care le contrazice teza, dintr-un raport despre activitatea NSA, dat publicităţii astăzi, şi pe care vă invit să-l citiţi cu creionul în mână: "During the summer of 1968, SIGINT reporting coming out of NSA clearly showed that growing numbers of Soviet and Warsaw Pact troops were being deployed along the borders of Czechoslovakia. The invasion did not take the White House by surprise (it had “strategic warning”), but the CIA did not provide advance warning because CIA analysts refused to accept the possibility that the Soviets would invade the country (although a minority believed otherwise (Note 4)). (Book II, pp. 454-461). Interestingly, SIGINT also picked up what some U.S. analysts saw as possible Soviet move against Romania, which led President Johnson to make a public warning to Moscow. (Book II, p. 462)"

Deci pericolul a fost cât se poate de real, de vreme ce preşedintele Johnson s-a simţit obligat să avertizeze public Moscova să nu intre în România. Restul e manipulare ieftină ! Că după aia Ceauşescu e evoluat cu a evoluat, asta e o altă poveste...

Vasile Dâncu e o pulă?!

Nu, n-am luat-o razna! Doar am citit finalul editorialului său din "Ziua de Cluj", "Un scandal sexual", care sună aşa: "A propos, ştiţi ce se întâmplă dacă un politician ia Viagra: creşte în înălţime."

Dacă aţi uitat, Vasile Dâncu a fost ministru în cabinetul condus de Adrian Năstase, vicepreşedinte al PSD, şef al organizaţiei de Cluj a partidului, senator al României, ales pe listele PSD. Vi se pare că e un apolitic înrăit? Şi atunci de ce nu i s-ar aplica definiţia de mai sus?

Cum să te respecte oamenii, pe tine, politician, dacă tu te vezi drept o pulă? Cum să accepţi să fii condus de nişte pule, blegi pe deasupra, de vreme ce au nevoie de Viagra pentru a sta cât de cât la verticală şi a creşte în ochii alegătorilor? Aşa că întrebarea chiar are sens! Ce n-are sens este prezenţa lui Dâncu în politică.

Preşedintele Miau

Sfârşitul iluziei fiscale

Ştiu că voi fi înjurat copios pentru cele ce vor urma, nu mă bucur că am avut dreptate, dar asta e: BNR atrage atenţia că viitorul guvern va fi obligat să ridice de la 16% la 19% nivelul cotei unice, pentru a ţine deficitul bugetar sub 3% din PIB. Mai mult, cei de la BNR recomandă şi ridicarea nivelului altor taxe şi impozite, centrale şi locale. Iluzia fiscală a luat sfârşit: cota unică a fost o prostie, şi acum, când este pusă cu adevărat la proba realităţilor economice, îşi arată părţile rele, pe care creşterea economică le-a estompat sau ascuns. Deşi criticii ei avertizaseră că aşa se va întâmpla, toţi le-au râs în nas!

Explicaţia e simplă: încasările la Buget, prognozate pentru anul viitor, sunt în scădere, pe fondul scăderii ratei de creştere a PIB. Încetinirea economică se va reflecta şi în încasările din impozitul pe profit, şi în încasările din TVA, pentru că va scădea consumul, fie că e vorba de bunuri şi servicii, fie că e vorba de investiţii productive sau din sectorul imobiliar . Nici încasările din impozitul pe salarii nu vor creşte, pentru că e greu de crezut că anul viitor vor mai fi creşteri de salarii. Iar excedentul unor bugete, cum este cel de la fondul de pensii şi de la cel şomaj se va transforma în deficit. Creşterea cu 50% a numărului şomerilor nu este chiar o fantezie: se vor întoarce emigranţii economici din Occident, şi vor cere ajutor de şomaj, deşi nu au cotizat, sau ajutor social.

În acest context sună ca dracu măsurile de relaxare fiscală din proiectul de stimulare a economiei, propus de Tăriceanu. Asta nu înseamnă că tot pachetul de măsuri trebuie negat în bloc: sunt şi lucruri utile, care pot avea efect de antrenare în economie. Nu se aşează liberalii la masă cu pesediştii şi pun de un plan comun de revigorare a economiei şi de gestiune a crizei, pe care să-l vândă electoratului drept program de guvernare al viitoarei coaliţii guvernamentale social-liberală? Astfel îl liniştesc şi pe Băsescu, poate nu mai vede lovituri de stat pe fundul paharului, liniştesc şi agenţiile de rating, şi investitorii, români şi străini, şi nu în ultimul rând pe alegători.

De fapt, toată campania electorală este aiurea, defazată, dezaxată şi dilie, pentru că e în afara timpului şi a noii agende publice, generată de criză. Anunţul acestei alianţe de guvernare ar limpezi lucrurile şi ar oferi o perspectivă oamenilor, un sentiment de siguranţă. Şi ar mai spăla din păcatele clasei politice.

Urmaşul politic al Brătienilor?

Este de-a dreptul comic efortul lui Florin Călinescu de a fi mai liberal decât Milton Friedman! Omul nostru este idiot de-a dreptul! Fără glumă! Ca să nu mai vorbim de tupeul cu care dă lecţii de liberalism, el, care şi-a făcut banii din şmenuri cu statul. Ştii ce, bă Călinescule? Ia hai sictir! Tu-ţi baţi joc de istoria liberalilor! Se răsucesc Brătienii în mormânt văzând ce moştenitori politici de căcat au!

O concluzie

Cine sula o arată, încă patru ani de sinecură capătă!

Cam asta poate fi concluzia şedinţei de bilanţ de la ICR , unde Traian Băsescu l-a premiat pe Patapievici cu un nou mandat de patru ani, pentru că, nu-i aşa, e performant şi a reuşit să schimbe imaginea culturii româneşti în lume. Să fie primit!

Din nou despre relaţiile României cu Federaţia Rusă

Relaţiile României cu Federaţia Rusă se află la un minim istoric. Este o realitate, care are mai multe explicaţii. Nu putem ignora trecutul, mai apropiat sau mai îndepărtat, amintirea unor episoade traumatice, precum consecinţele pactului Ribbentrop - Molotov, contenciosul legat de tezaurul românesc trimis la Moscova în timpul primului Război Mondial şi ne-restituit în întregime nici acum, şi cele legate de rolul URSS în timpul Războiului Rece. După 1990 acestor probleme care vin din trecut li s-au alăturat altele, legate de dorinţa României de a deveni membru al NATO şi al UE.

Pe de altă parte, din motive de ordin intern, guvernele succesive care au condus România după 1989 au avut veritabile probleme în a defini o politică realistă şi efectivă privitoare la relaţiile cu Moscova. Tratatul politic de bază nu a putut fi semnat decât după decizia de la Praga, de admitere a României în NATO.

Un alt domeniu de litigiu în relaţiile bilaterale în reprezintă situaţia din Republica Moldova. Transnistria nu ar fi putut exista fără ajutorul Moscovei. Este o realitate. În sine, conflictul din Transnistria nu poate evolua spre un deznodământ de tip Georgia. El se putea încheia până acum, dacă nu ar fi existat o concurenţă între diferitele proiecte de ieşire din criză, care au în spatele lor interese divergente.Din păcate România a fost exclusă din formatul iniţial de negocieri, care era foarte aproape de a găsi o soluţie reciproc acceptabilă.

La sfârşitul anului 2004 se profila o fereastră de oportunitate pentru normalizarea relaţiilor bilaterale, care permitea inclusiv abordarea problemei restituirii tezaurului românesc aflat încă la Moscova.

Sentimentul meu este că Rusia nu părea prea afectată, atunci, de faptul că România, alături de Bulgaria, se pregătea să primească baze americane pe teritoriul ei. Ceea ce a schimbat lucrurile a fost proiectul susţinut de Traian Băsescu, de introducere permanentă a forţelor navale americane în Marea Neagră, ceea ce ne-a provocat mari probleme cu toţii vecinii. Relaţiile cu Ucraina, Bulgaria şi Turcia, spre exemplu, s-au deteriorat grav, pentru că echilibrele din zonă au fost întotdeauna fragile, iar introducerea unui jucător suplimentar, de talia SUA, în contact direct cu Federaţia Rusă, complică lucrurile şi creşte probabilitatea apariţiei unor noi tensiuni. Practic, aceste ţări, inclusiv România, sunt obligate să ia decizii pe care nu ar fi vrut să fie obligate să le ia.

De fapt, Moscova a considerat alternanţa la guvernare din 2004, de la Bucureşti tot o Revoluţie colorată, la fel ca şi cele de la Tbilisi şi Kiev. De aici creşterea neîncrederii faţă de Bucureşti. Începând cu Ţările Baltice şi terminând cu România, Ucraina, Georgia, în jurul Federaţiei Ruse s-a creat acum o centură rusofobă, care susţine cât se poate de explicit interesele americane în raporturile cu Rusia, chiar şi atunci când aceste intră în conflict cu interesele UE.

Conflictul din Georgia a fost un avertisment: Rusia consideră că NATO a mers prea departe, şi prezenţa sa atât de aproape de graniţele Federaţiei a ajuns să pună Moscovei grave probleme de securitate.Indiscutabil, intervenţia Franţei, a preşedintelui Sarkozy a fost una extrem de benefică, şi a permis menţinerea sub control a evenimentelor, permiţând retragerea trupelor ruse din Georgia. Dar problema de fond rămâne, mai mult, felul în care au reacţionat şi Statele Unite, al cărui aliat este Georgia, şi NATO, arată că, dincolo de retorică, şi ele şi-au atins limitele între care pot acţiona, cât şi pe cele ale legitimităţii unei eventuale intervenţii.

Nu cred că principala problemă în Caucaz, dar şi în relaţiile Rusiei cu UE este cea a energiei, şi nici că Rusia, chiar să vrea, ar putea face din energie o armă politică sau economică. Realitatea este mult mai complicată, şi nu este cazul să o simplificăm prea mult. Aşa cum stau lucrurile acum, dorinţa Rusiei de a diversifica traseele de transport, construind cele două conducte, South şi North Stream, are două raţiuni: intrarea pe noi pieţe, deci creşterea debitelor, şi crearea unor alternative, în cazul în care ţări precum Polonia şi Ucraina ar dori să creeze crize artificiale, tăind ele rutele de transport. Pe de altă parte, proiectul alternativ, Nabucco, fără gazul din Iran, este un proiect imposibil de realizat. Unele dintre aceste abordări au fost confirmate miercuri în discursul fostului cancelar german Gerhard Schroeder, aflat la Bucureşti cu oacazia unui Forum Economic. Care s-a desfăşurat într-un anonimat perfect, iar niciun oficial român nu şi-a găsit timp să discute cu fostul cancelar. Poate pentru a confirma că rusofobia noastră rimează cu prostia.

Sunt câteva afirmaţii ale lui Schroeder care merită ţinute minte, despre felul în care se vor structura pieţele energetice în viitor, soarta noilor conducte, South şi North Stream, complementaritatea între ele şi proiectul Nabucco, lipsa de interes a Rusiei faţă de un OPEC al gazelor, relaţiile Rusiei cu UE. Merită să citiţi şi asta, pentru a întregi contextul în care vorbeşte fostul cancelar. Oricum ar fi, România lipseşte de pe harta viitoarelor aranjamente în domeniu, dintr-un motiv foarte simplu: pentru că şi Rusia lipseşte din politica noastră externă. Simplu: ei nu există pentru noi, noi nu existăm pentru ei.

De fapt, şi aici este marea problemă, în relaţiile Rusiei cu UE, în general, şi cu România, în particular, neîncrederea este la ordinea zilei. Şi cred că ceea ce trebuie făcut este să găsim modalităţi de creştere a încrederii. Întreruperea dialogului cu Moscova sau amânarea lui nu rezolvă nimic, şi nu serveşte cu nimic nici Georgiei sau Ucrainei. În paranteză fie spus, Rusia nu are nimic de obiectat la ideea primirii acestor ţări în UE, pentru că ar avea numai de câştigat, ţinând cont de implicarea firmelor ruse în economiile celor două ţări.

Acum se văd efectele negative ale politicii americane de a crea în jurul Rusiei acea "banană anti-rusă", începând cu ţările baltice, şi terminând cu România. Lituania s-a opus reluării dialogului UE cu Rusia, obligându-l pe ministrul francez de externe să ameninţe cu forţarea acestui dialog, chiar cu preţul trecerii peste regula consensului. La fel, recentul discurs despre starea naţiunii, ţinut de Preşedintele Federaţiei Ruse la doar o zi de la alegerea lui Barack Obama la Casa Albă vine să confirme nocivitatea moştenirii politicii ruse a Administraţiei Bush jr. Ideile din discurs sunt reluate în interviul acordat ziarului "Le Figaro" care a apărut astăzi. Nu cred că se va ajunge la o nouă criză a rachetelor cu rază medie de acţiune, ca aceea din anii 80 ai secolului trecut, dar este clar că Moscova nu vrea să cedeze în ceea ce priveşte instalarea elementelor scutului american anti-rachetă în Cehia şi Polonia. Barack Obama are la ce medita, mai ales după discuţia telefonică avută cu echivalentul polonez al lui Băsescu, Kaczynski.

Este un fapt deloc îmbucurător să constatăm că vizita preşedintelui Băsescu la Moscova nu se poate materializa. Deficitul balanţei de plăţi între cele două ţări este de ordinul a trei-patru miliarde de dolari anual, şi avem reale probleme în a echilibra balanţa. Acum lucrurile stau ceva mai bine, pentru că uzina de la Mioveni, Dacia Renault, exportă CKD spre Rusia, în programul Logan. Dar în rest noi am pierdut piaţa rusă, nu mai avem contacte acolo, nu mai cunoaştem exigenţele ei.

Dialogul cu Rusia trebuie intensificat, inclusiv în contextul actualei crize economice şi financiare. Trebuie definită o politică rusă a UE, care să plece, în opinia mea, de la realitatea că Rusia nu va dori niciodată să fie membru al Uniunii, pe de o parte, iar pe de altă parte, de la realitatea existenţei unui grad tot mai ridicat de interdependenţă al economiilor celor două entităţi. În acest context se pot aborda şi problemele energetice, inclusiv aceea a predictibilităţii şi stabilităţii preţurilor şi livrărilor de energie, deschiderea reciprocă a pieţelor lor, evitarea poziţiilor de monopol.

Să vedem care vor fi concluziile summitului UE-Rusia de mâine, de la Nisa, dar un lucru este clar: pe noi astfel de lucruri nu ne interesează, dovadă cu nu doar o politică rusă ne lipseşte, dar şi cea europeană. Straniu, pentru o ţară membră a Uniunii. Dar te pui cu politicienii de Dâmboviţa!

Nevoia de Marx

În "Le Nouvel Observateur" fostul premier socialist francez Michel Rocard face o analiză a cauzelor şi consecinţelor actualei crize. Am ales acest fragment în care vorbeşte despre Marx şi despre felul în care stânga şi-a refuzat un instrument de prognoză formidabil. Poate o da de gândit unora din România, care deşi se declară de stânga, cred că Marx face reclamă aparatelor de ras Gillette!

"Stânga se defineşte deci prin raport la ordinea deja stabilită, prin refuzul de a admite o ordine socială injustă şi deci de a accepta să plătească un cost al dezordinii temporare pentru a schimba ordinea. Dintotdeauna stânga cere o modificare a puterii de decizie asupra economiei şi în sânul inteprinderii. Suferinţa muncitorimii cerea o bătălie socială(salarii, condiţii de muncă, securitate, pensii), dar socialismul era înainte de toate o luptă pentru demnitatea fiinţei umane.

Demnitatea este un drept un drept recunoscut fiecăruia de a-şi conduce viaţa, de a-şi conduce destinul. De fapt asta l-a condus pe tânărul Marx să studieze întâi problema alienării, înainte de a se consacra analizei capitalului. Socialismul s-a născut în secolul XIX din revolta împotriva cruzimii capitalismului. Analiza lui Marx a pus în evidenţă faptul că duritatea condiţiilor salariale şi a inegalităţilor îşi avea originea în cupiditatea patronilor, în pofta lor de putere şi în deţinerea în exclusivitate a mijloacelor de producţie şi de schimb. Dar am uitat că Marx nu a pus niciodată în discuţie economia de piaţă!

Opera sa majoră şi postumă, "Fundamentele critice ale economiei politice"-care n-a fost tradusă în franceză decât în 1968(în română niciodată!n.m.)-afirmă că drama centrală a capitalismului o constituie tendinţa sa permanentă la dezechilibre şi crize. Şi incapacitatea sa de a-şi domina tentaţia de a se întinde pretutindeni şi de a comanda economia mondială. El insistă şi asupra tendinţei finanţelor de a domina economia reală. Marx anunţă o criză mai gravă decât oricare alta din cauza unui dezechilibru al economiei reale, provocat de atotputernicia globală a unei finanţe aflată în stare de haos!

Ei bine, iată-ne acolo! În analizele lui Marx stânga a avut instrumentul intelectual de prognoză economică cel mai performant posibil şi nu a ştiut să se folosească de el!"

O stângă magnifică! E vorba de Jimi Hendrix şi de muzica lui minunată. Atât!

Trompeta serviciilor secrete

Ioan T. Morar, coleg de lins în cur dictatura ceauşistă cu TRU, la "Viaţa Studenţească", comite pe blogul lui de la "Cotidianul" o greşeală fatală: îl ameninţă cu dezvăluiri pe Adrian Năstase, ameninţare care este un şantaj ordinar. Ea vine în contextul disputei pe tema numirii viitorului premier între Traian Băsescu şi o parte a clasei politice.

Nu putea lipsi din acest jegos denunţ aluzia la presupusa homosexualitate a lui Năstase. Îl cunosc de ceva vreme pe AN, şi am puternice motive să cred contrariul. Dar să nu uităm că "Academia Caţavencu" a lansat, în anii 90, această temă, cât şi porecla asociată, de "Bombonel". A fost una dintre cele mai mizerabile acţiuni de dezinformare, care a urmărit clar distrugerea unui om politic. Şi Traian Băsescu a dus mizeria la culme, atunci când a afirmat că AN "face dragoste cu fundul"(citat aproximativ în formă, exact în fond). Acum văd că regretă că şi-a cerut scuze...

Iată ce scrie stârpitura asta utecistă: "El (AN)profită, printre altele, de faptul că Aurel Sergiu Marinescu, unchiul său, soţul surorii mamei sale, care ştia o grămadă de taine, a trecut în lumea celor drepţi. Cum s-ar zice, s-a eliberat, deci poate fi activ. Numai că există documente destule care să demonstreze că era activ şi atunci cînd scria diverse însemnări despre diverşi oameni. Deşi unii îl considerau foarte pasiv."

"Draga Bombo, deşi faci diverse planuri, nu uita că mătuşa Tamara e vie. În memoria noastră, desigur, a alegătorilor, inclusiv a celor din Mizil. Şi, de asemenea, nu uita că există o faţă bisericească importantă care a mai spus una, alta despre relaţiile sale, dînd Cezarului din serviciile secrete ce e al Cezarului. Deocamdată, atît!"

Acest post confirmă două lucruri. Primul: "Academia Caţavencu" a fost creaţia serviciilor secrete şi continuă să fie instrumentul lor de şantaj politic. La început a fost legătura cu 0215 şi cu generalul Gheorghe, apoi au fost preluaţi de SRI. Cele două cadavre de lux din vitrina serviciilor secrete, Maior şi Ungureanu, sunt acolo să dea o brumă de imagine democratică unor instituţii rămase tot la nivelul Securităţii, numai că acum sunt (aproape) privatizate.

Oamenii din servicii, de capul lor, sau la ordinul lui Băsescu, se amestecă şi în această campanie electorală, cum au mai făcut-o. Sau fac servicii diferitelor cercuri de interese economice. Iar "Academia Caţavencu" rămâne trompeta lor, pentru că are un public special.

Sunt de notorietate şi legăturile lui SOV, actualul patron al trustului Realitatea-Caţavencu, cu SRI. Aceste legături i-au adus, practic, imunitatea în faţa justiţiei. Dar nu doar el are legături cu serviciile, ci şi unii caţavenci. E o istorie lungă, care merită descâlcită şi scrisă.

În al doilea rând, se dovedeşte că aceia care au cerut serviciilor secrete să se ţină departe de alegeri au avut dreptate: implicarea este deja o realitate, piticul atomic trecând la atac! La ordin, evident!

În plus, nu poţi să nu cazi pe gânduri citind frazele astea, rostite de Traian Băsescu la emisiunea lui Radu Moraru, la B1Tv: "Aici nu discutăm de şantaj, aici discutăm de relaţii. Sunt momente în viaţa politică în care Guvernul e controlat de Parlament. Sunt momente în care preşedintele controlează ştiu eu, un alt segment, spre exemplu, armata. Sunt zone în care Parlamentul decide şi preşedintele este obligat să semneze, să valideze ce a decis Parlamentul. Şi sunt zone ale Constituţiei în care preşedintele decide şi Parlamentul trebuie să ţină cont de ce a decis preşedintele, dacă nu, preşedintele îl dizolvă."

Multe se învîrtesc în ţara asta în jurul serviciilor secrete şi ale dominaţiei lor în presă. Sigur vom mai vorbi despre asta.

UPDATE: Asta mă face să vomit! Ioan Talpeş a fost ministru de stat în guvernul condus de Adrian Năstase. Acum se înhamă la campania de linşaj mediatic îndreptată împotriva lui AN, începută imediat după ce Mircea Geoană a dat de înţeles că el ar putea fi candidatul PSD în alegerile prezidenţiale de la anu'. Dacă AN era aşa de corupt, de ce a plecat de la Cotroceni şi a acceptat postul din Guvern?

Oameni din serviciile secrete, sau plecaţi de acolo, dar folosiţi drept "subcontractanţi" au gestionat campania de zvonuri şi "demascări" din presă, campanie care l-a transformat pe AN în coruptul şef al României. A fost o campanie profesionistă, în care au fost folosiţi ofiţerii sub acoperire din presă şi informatorii rămaşi moştenire de la Securitate, dar şi cei recrutaţi după 1989.

Acum văd că unii oameni, în a căror demnitate am avut naivitatea să cred, se înhamă, pentru un loc în Parlament, la noua campanie de linşaj mediatic. Şi mare caracter, Talpeş: "La Vântu, lucrurile sînt mai complexe. El face nişte jocuri financiare complexe, n-am auzit să ceară de la stat ceva. " Cum dracu nu! A cumpărat de la stat Petrom Service cu 2 milioane de euro şi l-a revândut tot statului(deşi acum aparent banii i-a dat OMV) cu 250 de milioane. Al dracului dom' Vântu! Ce minte complexă are el! Şi ce scârbă îmi este de toţi!

Ce se întâmplă cu noi?

Nu am vrut să scriu până acum despre incidentul care a dus la distrugerea parbrizului autocarului de campanie al PSD. Înainte de a face asta vroiam să ştiu despre ce este vorba, pentru că, dacă se confirma ipoteza unui atac cu armă cu aer comprimat, lucrurile erau şi mai grave decât sunt. Pentru că şi în ipoteza în care cineva s-a distrat aruncând cu pietre în autoturisme, de pe pasarelă, lucrurile erau la fel de grave, şi posibilele consecinţe, tragice. Din astfel de "glume" au murit oameni, şi în Franţa, şi în Germania, şi în Italia.

Doar faptul că este vorba de Mircea Geoană şi de PSD a dezlănţuit în presa românească colorată în portocaliu un val de mişto gros, completat de reacţiile violente de ură ale "comentatorilor", care-şi exprimau dezamăgirea că nu-i pot cânta prohodul liderului PSD. Ce scrie un dobitoc în Cotidianul?

"Ce au descoperit poliţiştii care plecaseră în căutarea asasinilor plătiţi care au vrut să-l lichideze pe periculosul preşedinte al PSD? Că atentatul nu era atentat, arma cu aer comprimat nu era armă, iar gloanţele nu au fost gloanţe, ci bucăţi de sârmă desprinse din pasarela CFR de la Baloteşti. Ba mai mult, nu doar autocarul PSD a fost lovit, ci şi alte trei maşini care au trecut duminică seară prin aceeaşi zonă. Ce-i drept, şoferii acestora, mult mai puţin temători, nu au făcut sesizare la Poliţie că au fost atacaţi cu arme."

Atacul cu armă era doar una dintre ipoteze. Nimeni de la PSD nu a vorbit despre un atentat. Iar faptul că ceilalţi nu au reclamat la Poliţie un incident care le-a pus şi lor, şi celorlalţi, viaţa în pericol dovedeşte cât spirit civic (nu) avem. Capra vecinului! Dacă mi-am spart eu parbrizul, de ce să nu şi-l spargă şi alţii! Dacă era un începător la volan, sau unul neatent, care se pierdeau cu firea, făceau manevre bruşte şi se petrecea un carnagiu pe şosea?

Cum au ajuns animale de genul ăsta să scrie în căcatul tot mai urât mirositor numit presă românească? Ce se întâmplă cu noi? Ne-a luat Dumnezeu minţile? Nu mai avem ruşine, bun simţ, instinct de conservare? Am ajuns să ne bucurăm de răul altora, să ne batem joc de morţi, să ne dorim moartea semenilor, pentru că nu sunt de aceeaşi culoare politică? Nu ne putem rezolva conflictele decât cu ranga, ciocanul, toporul, cuţitul, pistolul? Nu mai ştim ce-i aia milă, iertare, decenţă? Ăsta e poporul român, care se calcă în picioare când se bagă moaşte în biserică şi face cruci cu toptanul? Şi vrem să fim respectaţi?

Bine e să ai prieteni

În timp ce Bogdan Olteanu are tot felul de probleme ciudate în colegiul său, situat în Sectorul 1 al Capitalei, unde primar este Andrei Chiliman, Ludovic Orban, candidat şi el tot în Sectorul 1, este un răsfăţat al sorţii, şi al primarului.

Peste noapte, în Piaţa Amzei au răsărit două uriaşe panouri publicitare, pe care se lăfăie pozna cobzarului şef al autostrăzilor imaginare. Când e vorba despre prieteni, Chiliman se face luntre şi punte, şi scoate repede aprobările de construcţie(de bună credinţă, eu plec de la premiza că totul e legal. Dar nu cred că aş avea vreo şansă să şi dovedesc asta!).

Numai că acelaşi domn Chiliman nu e la fel de sensibil la nevoile cetăţenilor din zonă, cei mai mulţi oameni în vârstă. A închis, dracu ştie de ce, piaţa de legume şi fructe, ce-i drept, construită de Omar Hayssam. Era un loc curat şi civilizat, unde găseai lucruri pentru care acum trebuie să te duci unde şi-a înţărcat dracu copiii, bântuind printr-un oraş cu circulaţia mai mult paralizată, decât fluidă.

Amărâţii de ţărani şi de vânzători de fructe şi legume stau în aer liber, în frig şi ploaie, într-o parcare. Asta în timp ce spaţiile comerciale de la parterul clădirii în care se află servicii ale primăriei de sector, şi Teatrul Ion Creangă, stau goale, închise unele dintre ele de cel puţin doi-trei ani. De ce le-a închis Chiliman şi ce interese are în a le ţine goale, numai el ştie.

Acum aud că se vor face nu ştiu ce grădini suspendate şi parcări îngropate. Deocamdată s-a montat o macara, pentru a dezafecta o construcţie nou-nouţă, pentru care contribuabilii i-au plătit lui Hayssam peste 1,5 milioane de euro, în urma unui proces cu acelaşi Chiliman, care-i preluase abuziv piaţa, prin 2005. Că de, atunci Hayssam era omul PSD, şi duşmanul public numărul unu, terorică, nu-i aşa?

Cam asta e cu uninominalul: deputaţii şi senatorii vor ajunge un fel de slugi ale primarilor, de care atârnă alegerea lor. Te ajută primarul, eşti un om făcut. Te carotează primarul, ai rupt-o în fericire! Bogdan Olteanu e la cuţite cu Chiliman, s-a trezit cu poponarii peste el şi cu pliante otrăvite. Ludovic Orban este prieten cu Chiliman, peste noapte s-au construit panouri de afişaj într-o zonă strategică. Poate prea "strategică": într-un loc unde stai şi un sfert de oră până înaintezi câţiva metri. Timp să-l bagi şi să-l scoţi pe ministrul transporturilor, care-ţi zâmbeşte galeş din poză, şi pe prietenul lui, primarul de sector, unde şi de unde vrea imginaţia ta.

Jalnic!

Băsescu, by Gorzo

După declaraţiile făcute astă seară la B1Tv, se pune tot mai serios întrebarea: Traian Băsescu e întreg la minte, sau alcoolul i-a întunecat şi bruma de luciditate pe care o mai avea? Să declari foarte serios că ştii de două luni că Geoană, Hrebenciuc şi Voiculescu vor să dea o lovitură de stat, şi că ai luat toate măsurile legale pentru ca asta să nu se întâmple ţine deja de patologic, şi sper sincer că în salvarea aia care se ţine permanent după el se află şi o cămaşă de forţă. Că nu mai e mult până să devină un nebun furios!

Care sunt măsurile alea legale luate de Băsescu, pentru că şeful statului nu e, totuşi, putere legisalativă? Auzi, ia! Dacă va fi suspendat se încuie în Palatul Cotroceni! Nu sapă şi nişte şanţuri, şi le umple cu apă?

Chiar nu-şi dă seama că a devenit ridicol? Ca să nu mai vorbim de faprtul că, pentru a-şi pune premierul dorit, e gata spă treacă peste cadavre, unul dintre ele fiind cel al statului de drept, ăla de'l apără cu curu-i abundent madam Pippidi!

Ce dracu să înţeleagă "colegii" lui Băsescu din UE din aceste declaraţii iresponsabile? Că în România se pune de un pui de război civil? Dar agenţiile de rating? Care ne scumpiră deja creditul şi ne aruncară în rând cu Congo la capitolul "mediu prietenos pentru investiţii"?

Cu declaraţiile astea Băsescu vrea doar să-şi mobilizeze electoratul. Şi nu va face decât să demoleze încrederea în România şi în capacitatea ei de a fi o ţară cât de cât normală. Cât de jos a ajuns Preşedintele României, pentru un pumn de voturi în plus!

PS: ni se pregăteşte "Republica Traiană!"

Staliniştii societăţii civile dau consemn de vot

Tocmai când mă miram că din încăierarea generală lipseşte un combatant de bază, iată că invie şi "Coaliţia pentru un Parlament Curat". Şi nu oricum, ci cu o listă de duşmani ai statului de drept. Care, aţi ghicit, sunt, prin criteriile folosite la întocmirea ei, invariabil de la PSD, PC, PNL, UDMR, PRM. Cei de la PD-L sunt, ca de obicei, îngeraşi!

Stalinismul n-a murit. El doar s-a metamorfozat şi s-a "transferat" în "societatea civilă". O rubrică din listă are un titlu sugestiv: "Acţiuni contra statului de drept". De fapt, se contabilizează votul deputaţilor şi senatorilor care candidează pentru un nou mandat în câteva cazuri controversate.

Oamenii sunt denunţaţi, de exemplu, ca duşmani ai statului de drept pentru că au votat în favoarea numirii şefilor din procuratură de către CSM, în locul ministrului(politic!) al Justiţiei, sau pentru că au semnat moţiunea anti-Macovei. Mai mult, tot acţiuni duşmănoase la adresa statului de drept sunte considerate şi votul din Parlament în favoarea excluderii preoţilor de pe lista aia de persoane cercetate la dosar de CNSAS, sau, şi mai grav, scris cu roşu în listă! votul pentru reducerea numărului membrilor Consiliului CNSAS la 5, de la 11!

Un alt criteriu de prezenţă pe lista neagră este dacă respectivul a semnat sau nu "Pactul Pentru Statul de Drept 2008". Câţi români au aflat de existenţa lui, ca să nu mai întrebăm câţi din cei care ştiu de el l-au citit? Pentru că dacă l-ar fi citit, ar fi văzut că nu este decât un angajament al viitorilor parlamentari că nu-i vor da un şut în cur lui Morar!

Tipii ne iau de proşti? Ce înseamnă, de fapt, pentru ei "stat de drept"? Statul în care Băsescu taie şi spânzură, se şterge la cur cu Constituţia şi pinguinii fac labele Boc? Nu cumva tocmai demersul Alianţei lui peşte prăjit este o gravă atingere adusă statului de drept? Şi ce-o fi însemnând pentru ei democraţia: întocmirea de liste negre? Nu ştiu de ce, dar de fiecare dată când aud de iniţiativele tembelilor ăştia, am impresia că Stalin mă urmează în cabina de vot...

PS: Aici puteţi găsi un clip(de toată jena, dar asta e!) al Academiei Caţavencu, un soi de promo pentru o campanie cretină de demascări staliniste, cum am mai spus.