sâmbătă, 24 februarie 2018

Peisaj după Raportul Ministrului Justiției.



Văd că Marele Ficus este sfătuit să nu semneze destituirea șefei DNA, în ciuda acuzelor care, în oricare altă țară membră a UE, ar duce direct în fața unui judecător . Contrar celor care prezic că asta îi va aduce cel de-al doilea mandat, eu cred că, refuzând destituirea, își refuză cel de-al doilea mandat ca președinte. Dacă se uită pe raportul lui Tudorel Toader, și îl citește cu Constituția alături, poate va înțelege-dacă e capabil de așa ceva!-ce morman de muniție pune la îndemâna adversarilor politici cu refuzul lui. Un an și mai bine de tocat pe tema ”Președintele care nu respectă Constituția, și iubește dictatura și pe dușmanii ei!” lasă urme chiar și pe statuile din titan! Pe cuvânt de pionier! 

Dacă vrea să fie reales, o demite, cheamă toate partidele la consultări, cere Ministerului Justiției și CSM un proiect de reformă instituțională a Parchetului General, prin care să se asigure neutralitatea politică a DNA, transparența decizională, profesionalizarea(criterii de selecție, pregătire permanentă, mecanisme de verificare a pregătirii profesionale), și mai ales eficientizarea activității DNA. Ideea este ca Justiția, prin Procuraturi(că avem trei, nu le-am mai avea!)( să NU mai fie un actor politic, să nu se implice în jocuri de putere, să pedepsească încălcările legii, indiferent de autori. 

În 2014, cu ocazia alegerilor prezidențiale, publicam un soi de manifest despre prioritățile României. Și, printre altele, scriam:

”7. Una dintre marile probleme ale României o reprezintă, în plan legislativ, supralegiferarea. Este momentul să începem să raționalizăm, să simplificăm și să facem mai simplu de înțeles pentru cetățeni, cadrul legislativ. Avem prea multe legi, aquisul comunitar se suprapune cu legislația internă, și creează un cadru propice actelor de corupție. Același lucru se impune și la nivelul UE.

8 Fără a supraestima amploarea corupției, în general, și a corupției politice, în special, problema există, și trebuie rezolvată. Mă tem că abordarea este cumva eronată. 

Nu putem face din Justiție singurul instrument de combatere a corupției. Nu este treaba Justiției să se bată cu politicul, și să învingă politicul, pentru că ajungem din nou la un regim totalitar. Partidele trebuie să înceapă curățenia în propriile rânduri. Abordări de genul ”Corupții noștri sunt buni, corupții altora sunt răi!” au făcut mult rău. Pe de altă parte o definiție prea vagă a corupției, ca acum, deschide poarta abuzurilor și folosirii anti-corupției, respectiv a justiției, drept instrument al luptei politice. Și asta duce, ca și altele, la lipsa de sprijin popular pentru acțiunile anti-corupție. Cetățenii nu vor să participe la o luptă pe care o consideră ca nefiind a lor, ci a unor politicieni avizi de putere. ”

Ei bine, poate că, totuși, măcar acum avem o oportunitate să combatem cu adevărat corupția, nu să ridicăm statui unor zeițe de rahat, și să inducem mai multă corupție în economie, societate, și în viața politică. Poate că nu ar strica o amnistie generală a faptelor de corupție, cu obligația, evident, de recuperare a prejudiciilor. Prejudicii stabilite corect, nu scoase din burtă. Nebunia cu ”penalii” trebuie să dispară! Cei care sunt condamnați pentru acte de corupție, și amnistiați, să nu poată exercita funcții de demnitate publică-cele care le-au permis comiterea acelor acte-un număr de ani, spre pildă, cinci. 

Pacificarea vieții politice ar crea un context mult mai bun pentru combaterea corupției. Pentru asta Iohannis trebuie să se întrebuințeze, să creeze un consens în rândul politicienilor și în sânul opiniei publice. Și va avea și cel de-al doilea mandat. Dacă nu, la revedere, pa!

Niciun comentariu: