Frăția statului paralel: scapă cine poate!

Puteți spune despre mine că sunt paranoic: este foarte posibil să fie și așa. Trăim în România, paranoia face parte din meniu. Dar cele întâmplate în ultimul an, mai ales, fapt, în ultimii doi ani, ca să fiu mai precis, arată un scenariu extrem de sofisticat, care are drept finalitate distrugerea politicii românești. Care, nu vă bucurați, nu va fi înlocuită cu nimic. Va rămâne doar paravan pentru cei care conduc România în realitate, străini și cozile lor de topor românești. 

Kovesi este principalul instrument al destructurării. Evident, nu vă spun o noutate. Dar lucrurile nu sunt chiar atât de simple. ”Dezvăluirile” despre sufrageria lui Oprea au un scop evident: s-o oblige pe Lulutza să calce pe cadavre, să-i distrugă cu orice preț pe cei aflați pe lista neagă a ocupanților. Poveștile despre porcul de la T 14 sau despre partidele de tenis sunt instrumente de șantaj. Kovesi a fost compromisă timp de ani de zile cu astfel de afaceri dubioase. Probabil că la un moment dat ea, Ponta, Dragnea, Maior, Coldea, Oprea, Ghiță și alții ca ei vor fi constituit, la un moment dat, un ”grup infracțional organizat”, un soi de frăție a ”statului paralel”. Frăția asta era o poliță de asigurare pentru toți.

Cineva a spart gașca. Cum, de ce, când? Cel mai probabil motivul spargerii a fost madam Udrea. De la ea s-au luat. ”Trei de-ai mei îi arestează pe alți trei ai mei”, da? Și atunci Kovesi a ales să-și demonstreze ”fidelitatea” față de cauză belindu-i pe cei cu care până atunci fusese prietenă. Cu alte cuvinte, a ales tabăra Iohannis. Căci despre asta e vorba, până la urmă. Atunci, la sfârșitul lui 2014, pleacă principala piesă a găștii: Maior. 

Urmează, în 2015, bătălia pentru ”guvernul meu”. În tabăra lui Iohannis era, evident, și Coldea, care avea și el ceva de demonstrat. Dragnea a crezut că, dacă îl belește pe Ponta, scapă, dovedindu-și, la rându-i, fidelitatea față de cauză. Și s-a consumat momentul ”Colectiv”. Prilej pentru Kovesi de a mai scoate niște tipi din vechea gașcă în afara jocului politic. 

Contra-atacul taberei ”persecutaților”, venit via Ghiță, n-a fost atât de convingător pe cât se credea. Coldea a plecat, e drept, dar Kovesi, nu. Și nu atât Coldea era-și este!- problema celor atacați acum de Lulutza, ci ea. Dezvăluirile nu o ating, pentru că n-a terminat treaba pe care trebuie s-o facă, scenariul maximal fiind distrugerea PSD. Până când se va termina treaba asta Kovesi va fi la adăpost. Dar dezvăluirile, făcute la ordin, au un scop: s-o oblige să fie necruțătoare, să-și facă treaba așa cum i se cere. Și deocamdată și ea, și ceilalți, execută ordinele. Strângând din cur de frică, și având coșmaruri, dar își fac treaba!

De scăpat, nu scapă. Dar până pleacă de la DNA va face prăpăd! Fără ca asta să rezolve vreo problemă a României, și nici a sistemului ei politic. Nu face decât să injecteze și mai multă ură în societate, să genereze violență socială, să slăbească statul și instituțiile sale, să facă din democrație o formă fără fond. Povestea vieții noastre!

Sunt pe VK!

Prieteni! De azi mă găsiți pe VK. Știu, e trist, dar am ajuns la dușmanii dușmanilor noștri sunt prietenii noștri. Ceea ce, până la urmă, reflectă criza de identitate în care ne afundăm pe zi ce trece. 

Acesta este contul meu de VK: https://vk.com/refugiatul. Cei care aveți conturi de VK dați un semn de viață. Pacea fie cu voi! 

Putin e-n toate!

Scârbos de laș Occidentul, de care ne agățăm cu disperarea înecatului, deși e tot mai evident că împreună ne paște prăpastia. Iar britanicii sunt, cu istoria lor imperială, de căcat, cu tot, o culme a acestei lașități generalizate. Da, Brexitul a fost o uriașă greșeală, urmare a unui calcul imbecil al lui Cameron, care a adus în jocul de putere Referendumul pentru ieșirea Marii Britanii din UE. Era doar un șantaj pentru a obține privilegii pentru Marea Britanie din partea celorlalți 27 de membri. Ei bine, putea renunța la organizarea lui, de vreme ce obținuse aproape tot ce-și dorea. A supralicitat, și a pierdut. 

Acum, în loc ca liderii politici britanici, conservatori, laburiști și restul găștii, să spună englezilor: ”Bă, băieți și fete! Am făcut o uriașă greșeală cu Brexitul. Vom pierde foarte mult, și nu doar economic. Pierdem deja. Am ajuns la un consens, și vom organiza un nou Referendum, pentru rămânerea în UE. Și noi, toți, vă îndemnăm să votați pentru rămânere!”, n-au găsit altceva decât să invoce vina lui Putin! Care, cică, ar fi finanțat campania pro-Brexit! Delegitimând astfel rezultatul votului! 

”All told, it would be a fitting irony if, of all people, it was Putin who saved Britain from Brexit. A steady trickle of hard information and soft rumour about Russian support for Brexit risks becoming a torrent. Some of this support was, frankly, of questionable impact. Too much is often made of the alleged influence of the English-language Sputnik news agency and RT television channel, or even of the online trolling and disinformation campaign. Evidence that they actually changed minds – rather than just pandered to existing prejudices – is still lacking.

However, there is a growing likelihood that later this year or early next we will see solid evidence of financial support for the Brexit camp, too. MP Ben Bradshaw has used parliamentary privilege to raise the question of the mysteriously bottomless pockets of Arron Banks, the main backer for Leave.EU. The Electoral Commission this week launched an investigation into whether he and one of his companies broke campaign finance rules in the run-up to the referendum. George Cottrell, once an aide to the former Ukip leader Nigel Farage, has been arrested by the FBI on money laundering charges, and we await the outcome of that investigation.

Meanwhile, according to US intelligence sources with whom I have discussed Moscow’s activities, there are other cases of what the Russian spooks call “black cash” supporting pro-Brexit campaigns and campaigners, likely to be revealed over the course of the several inquiries taking place on the other side of the Atlantic. Of course, assessing the impact of these operations will require careful study and scholarly rigour. But when has this stopped anyone using eye-catching allegations for political advantage?

Ironically enough, this may come at exactly the right time to let a British political elite increasingly alarmed about Brexit off the hook. There is public dismay at the slow progress of talks, but no clear mandate to reverse policy. Hard evidence of active, covert Russian interference would delegitimise the original vote, given the narrow margin of victory. Hardcore Brexiteers will risk looking like Putin’s “useful idiots”.

This would allow the government to re-run or even disregard the referendum without looking as if it is admitting a mistake or challenging the popular will. It would also smooth the way to allowing article 50 to be revoked or ignored with no penalty. (While the EU is formally committed to allowing the UK to change its mind, there are those in Brussels with more punitive intent.)”

Asta e! Măreția Occidentului, în toată splendoarea ei

Anticorupția, ca marfă.

Să mă ierte ăia de la BitDefender(poate-și fac pomană cu mine și-mi dau un antivirus ca lumea, că e lumea rea!), dar după 1989 singurul produs original românesc este ”anticorupția”. Atât am putut produce! Pentru asta ne cunoaște lumea! Când zici România, zici corupție. Când zici corupție, zici lupta cu corupția. Când zici lupta cu corupția zici Lulutza. Când zici Lulutza, zici comoara națională! Dar mai zici și marfă! 

Că, în economia de piață fiind noi, era firesc ca tot ce ne înconjoară să fie transformat în marfă. Să se vândă și să se cumpere. Și cum poți vinde marfa numită anticorupție fără un marketing adecvat, fără studii de piață, fără definirea publicului țintă? Fără o publicitate adecvată? Ei bine, vânzătorii de anticorupție au gândit totul până la cel mai mic amănunt. Și uite așa au apărut reclamele ”Toarnă aici pentru binele națiunii!”, care difuzează cultul personalității șefei DNA. Reclama este pusă pe automatele de plată Zebra Pay care se pot întâlni în rețelele de magazine precum Carrefour, Kaufland  și compania. Și, cum remarca cineva, nu e departe momentul în care vom avea asta la televizor, pe programul 1. Pe programul 2 o vom vedea pe Lulutza, cu celebrul gest cu mâna, vă tai gâții, gen, mustrându-ne, și spunându-ne să trecem pe programul 1! Altminteri, da, anticorupția este vea mai de succes marfă românească de după 1990.

PS: poza e furată de la Ciprian Știulea. 

Amestecate

Nu pot decât să mă amuz. Ne-am întors, ”grație” unor cretini care nu-și cunosc istoria, sau o cunosc pe bucățele, gen ”Noi îți spunem tot ce trebuie să știi despre...” în perioada cea mai întunecată a istoriei secolului trecut în România: stalinismul începuturilor comunismului. Așa se face că, după 27 de ani de ”democrație”, ne-am trezit dominați de o nouă(vorba vine!) ideologie totalitară: anti-comunismul. Care produce, la rândul ei, și tot pe bandă rulantă, monștri de toate felurile. 

De ce mă amuz, că n-ar fi, totuși, cazul? Pentru că mijloacele și acțiunile noilor staliniști sunt bucățică ruptă din anii 50, n-au nimic original, nimic subtil. Pumnul. Că vremea palmei n-a sosit încă...Și uite așa aflăm că pe scena prestigiosului teatru Bulandra se joacă o piesă despre rezistența anti-comunistă. Pun pariu că este soră geamănă cu piesa despre rezistența antifascistă(generic vorbind, că producția de gen a fost bogată și bene plătită). Adică una plină de clișee și de etichete. Nu m-aș mira să aflu că e, de fapt, o piesă de sertar despre rezistența anti-fascistă, reciclată în piesă despre rezistența anti-comunistă. 

Iar delirul comentariilor este de-a dreptul de ospiciu! Curg acuzele, imprecațiile, înjurăturile, indignarea dă în clocot, neo-marxiștii sunt demonizați și puși la stâlpul infamiei. Și neo-staliniștii pun de-un totalitarism, ca și comuniștii, înaintea lor, ce va eșua în Caragiale. Deci mai avem ceva speranțe...

Cu Iohannis, însă, nu mai avem vreo speranță. Cred că nici el nu mai speră ceva de la propria-i existență. Să mă apuc să comentez colecția de clișee debitată azi, la conferința de presă, ar însemna să-mi bat joc de neuronu meu funcțional, care este suficient de obosit, încât să intre în grevă generală înaintea idioților de la ”sindicate”. O singură remarcă: să spui că în România nu există stat paralel, când tu ești produsul lui, și când pocăiții statului pomenit dau din casă ca speriații, e de Gâgă. Iar faptul că ni se spune că în alegerile prezidențiale din 2009 și-au vârât coada și onor generali ai glorioasei Armate Române, în frunte cu șeful MStM, e de apucat cu mâinile de cap, nu de zâmbit tâmp și de făcut glumițe tembele. O fi el profesor, dar sigur are nevoie de un profesor de constituționalitate. 

Sincer vorbind, eu nu mai am speranțe că națiunea asta are viitor. Pentru că nu vrea să aibă. Este mulțumită cu prezentul de căcat în care se scaldă, și visează la trecut ca la Paradis. Cum ar zice un clasic în viață: ”Ghinion!”   

Mizeria continuă!

Mizeria blocărilor și ștergerii de conturi continuă. Contul Stan Constantin a fost distrus, pur și simplu. Contul Constantin Gheorghe este blocat timp de o lună. Nu se știe de ce, în acest caz. Au zis că identitatea este OK, dar de deblocat, canci! Nu pot crea niciun alt cont. Foarte bine! Caut să-mi fac cont pe VK. Nu-mi place să fiu luat de prost. Aici nu mai este vorba despre ”standardele comunității”. Este cenzură motivată ideologic. Cenzură de cea mai joasă speță, care nu are nimic în comun cu pomenitele standarde. Mă voi interesa în ce mod poate a fi adusă mizeria asta în fața Curții Constituționale. 

Eu am fost adeptul principiului conform căruia fiecare cetățean să se poată adresa direct Curții, fără să apelezi întâi la Avocatul Poporului. Oricum CCR are un aparat de lucru, care să filtreze cererile. Măcar pe un număr de principii din Constituție să poți face asta. Mă rog. Până la urmă găsesc eu o cale. Dar nu mă las călcat în picioare. Că și în comunism aveam Constituție, și ți se râdea în nas când o invocai. Cred că nu mai putem face călătoria asta periculoasă în timp.