Spectatorii neputinței noastre

Sunt destui care citesc ultimele evenimente de pe scena politică drept victoria ”Europei”, aflată într-un război subteran pentru dominarea României cu SUA. Nimic mai fals! Nu, n-avem cum scăpa din îmbrățișarea Marelui Frate de peste Marea Baltă. N-ai cum miza pe Europa, când ea însăși este sluga SUA. Nu, pur și simplu ne vor fute doi derbedei geopolitici. SUA, cu obsesia lor pentru Rusia și pericolul rusesc, ne vor vinde armament, și vor planta pe aici baze militare, plus interesul lor pentru resurse naturale. Nu-i interesează să investească în activități productive. Oricum, nu cine știe ce. Probabil că singurul domeniu care să le trezească atenția ar fi IT. Și asta pentru prețul scăzut al creierului de muncă. 

Granzii de la Bruxelles, plus vreo câteva țări, gen Germania, Franța, Marea Britanie, Olanda și Italia, sunt interesați de economie, în special de utilități, energie, servicii publice de distribuție, plus mâna de lucru ieftină. Și unii, și ceilalți au interese în România, ca piață de desfacere. 

Lucrurile sunt clare. E posibil ca Ponta să fi dus prea departe ”prietenia” cu America. Deși mie nu mi se pare. Iar Iohannis este oricum, numai omul care ne deschide ușa către Germania. Nu, pur și simplu băieții știu că păruiala de acum nu le va produce prejudicii niciunuia dintre ei. Mai mult, slăbiciunea puterii de la București le avantajează, și oricine învinge în bătălia asta absurdă pentru putere-abstracție făcând de cretinii frumoși și liberi, care și-o vor lua maxim peste bot!-va fi obligat să le facă și americanilor, și europenilor, noi concesii. Pe spinarea noastră, evident. 

Degeaba se agită și băsescu. Nu va fi un nou Ceaușescu. Nu are cum. Ăla a zis ce avea de zis sovieticilor atunci când a trebuit s-o facă, și nu ca simplu pensionar, ci în calitate de șef al statului. D-aia l-au urmat românii. Și tot de aia n-or să-l urmeze românii pe el. 

E cazul să ne vindecăm de iluzii. Nu mai suntem o țară suverană. Nu mai putem lua nicio decizie în ceea ce privește viitorul nostru. Iar cele două entități se vor mai părui pe aici, prin interpuși. Vor face însă front comun de fiecare dată când puterea de la București va încerca să profite de păruielile lor, pentru a-și promova interesele ei. Mici, meschine, dar interese. Asta e! Românii n-au nimic de câștigat din ceea ce se întâmplă acum. Nu există ieșire din această situație. Pentru că este exclus să apelăm la alții, ca în vremea lui Ceaușescu, care făcea apel la americani și chinezi, pentru a-i contracara pe sovietici. Relațiile noastre cu Rusia și China sunt zero, acum.

Ce-i de făcut? Nimic! Vom sta și vom privi spectacolul violului geopolitic, și atât. Suntem spectatorii neputinței noastre. Și așa rămânem...