Nu dau lecții nimănui. Încerc să pun puțină ordine în fapte. Rezumând, ceea ce numim ”democrație” este un amestec între așa numita ”democrație reprezentativă” și ”democrația directă”. Poporul suveran își exercită suveranitate indirect, prin aleși, cărora le-o deleagă, cât și direct, prin Referendum. Elveția este un exemplu de țară în care democrația directă primează. Dar este prezentă și democrația reprezentativă, și nu marginal.
Strada nu e din filmul ăsta. Că nu are cum. Nici măcar prin așa numita ”societate civilă”, care, în democrație, este un non-sens. Este mai degrabă o negare a democrației. Și ce face Iohannis, chemând la consultări ”strada”, este negarea principiilor democratice, de vreme ce pune pe picior de egalitate instituții și mecanisme constituționale și legale, legitime, cu forme anarhice de manifestare a unor grupuri de interese. Nu, nimeni din țara asta nu a legitimat, în vreun fel, ”societatea civilă”, nu i-a delegat suveranitatea și nu a autorizat-o să vorbească în numele lui. Cum nici Biserica nu este legitimată să se amestece în politică, și să exercite suveranitatea credincioșilor, în numele lor.
Sigur, ”societatea civilă” poate fi una dintre formele pe care le îmbracă așa zisele ”contra-puteri”, cele care echilibrează balanța puterii. Dar sunt o mulțime de astfel de forme: presă, sindicate, organizații profesionale, culte religioase, uniuni de creație, etc. Nu putem spune că vreo câteva ONG uri care se constituie într-un soi de forme cvasi-politice, au monopolul reprezentării ”societății civile”, fiind singurele reprezentante ale contra-puterilor. Și nici nu putem accepta așa ceva. Vor să facă politică? Să-și asume trasparent asta, să-și facă partide, și să vină să ceară votul cetățenilor. Ipocrizia o fi benefică pentru nivelul de trai al oengiștilor, dar sigur face rău la democrație.
Strada nu e actor politic. Punct. A, vocea oamenilor care ies în stradă trebuie ascultată. Dar pentru acțiune, pentru schimbare, există partide politice, Parlament, aleși locali, administrație a statului, alegerile și referendumul. Dar nu strada. Că atunci trecem în ”Acțiunea Directă”, și se lasă cu poc-poc. Am mai avut așa ceva. Și n-am rezolvat nimic. Nici acum n-are cum altfel.
Astea au, și n-au, legătură cu ”Noua Revoluție Română”. Au, pentru că ceea ce vedem în stradă este, într-un fel, un mai 68 al hipsterilor de Dâmbovița, care pune în discuție democrația, directă sau reprezentativă, făcută vinovată de toate relele din țară, dar niciodată capitalismul, sursa principală a acestor tele. Deși tinerii morți vineri în capcana clubului ”Colectiv” sunt victima colectivă a lăcomiei unor ”capitaliști” fără scrupule. O fi ajutat-sau nu-și corupția, rămâne de văzut. Dar de ucis ucide în primul rând capitalismul sălbatic, și abia apoi corupția politicului. Care corupție este mai mult decât luarea de mită. Este, de fapt, aservirea politicului, și înlocuirea interesului general cu interesul unei clase restrânse de profitori.
Acum, strada îi absolvă de vină pe adevărații criminali, arătând cu degetul la ”politic”. Căruia îi vor pielea. Ca să facă ce, după ce o obțin? Să se spele pe mâini, să spună că mai departe nu e treaba lor?
Citez din ceea ce scriam în dimineața acestei zile pe FB: ” Acum se revarsă în stradă gunoiul unei generații pierdute. Distrusă de un capitalism feroce, fără identitate, fără idealuri, care e furioasă pentru un singur motiv: nu mai poate consuma ce și cât ar vrea. Și pentru asta vrea să distrugă statul, vrea să-i vadă morți pe toți săracii, din cauza cărora n-au ei bani, vrea să facă praf democrația. Cu aceste gunoaie nu am cum fi solidar. Indiferent cât voi fi înjurat pentru asta, morții și răniții din club nici nu munceau din greu pentru a-și întreține familia și copiii, nici apărându-și patria, pe câmpul de luptă, nici ajutându-și semenii. Nu, erau la distracție.
Asta nu justifică moartea lor. Dar este o realitate. Erau la distracție. Nu sunt eroi. Pentru că nu sunt! Sunt oameni, avem compasiune pentru ei, pentru familiile lor, pentru prietenii lor. Dar nu putem fi solidari cu niște oameni care vor să facă tabula rasa pentru că statul nu dă bani, cum vrea băsescu, pentru modernizarea cârciumilor.
Și dacă vorbim de solidaritate și de indignare, unde erau când boc și băsescu închideau școli și spitale, când mureau arși atâția copii la maternitatea Giulești? Când mureau arși zeci de mineri? Când mureau acoperiți cu pământ sute de români, angajați la negru pe șantiere? Ăia nu erau ”de-ai lor”, nu? Dă-i în pizda mă-sii, să moară! Niște suboameni! Noi, noi suntem elita!”
Oricât de dur ar suna, nu mă dezic de ceea ce am scris. Schimbarea României este operă colectivă. Cum și eșecurile ei sunt operă colectivă. Cultura confruntării ne-a făcut un rău imens. Asta trebuie schimbat, în primul rând. Confruntarea naște noi probleme. Nu învățăm nimic din ceea ce ni se întâmplă. Și vom tot repeta răul ce l-am făcut în ultimii 26 de ani.
6 comentarii:
Singurul comentariu ce chiar apartine unei gandirii de tip a.d.2015!
Felicitari!!!!
p.s.observ ca deja, usor-usor, trecem la o conducere statala de tip:ce vrea pula unei "retele de socializare", asta sa se faca in tara.
Ca ,ce atatea alegeri, referenduri si dezbateri civilizate cu proiecte si viziuni???Vrea generatia feisbuc ceva:pai sa faceti bine sa'ndepliniti doleantele intocmai si la timp,ca altfel,NOI,generatia cu cultura clubului(!!)bine inradacinata in vene,va spargem fata!Capisci?
Nu stiu daca ce se intampla zilele astea este o "opera" bine regizata si cu un scenariu bine pus la punct, grefata pe catastrofa din clubul Colectiv sau e o chestie pur spontana. Habar n-am. Nu cred nici ca strada are dreptul sa treaca peste regulile democratice unanim acceptate.
Dar daca politicul nu modifica prostia aia de lege care spune ca persoanele cu handicap sever trebuie sa se prezinte in fata comisiei medicale la fiecare 6 luni, cum poate fi determinat s-o faca, altfel decat prin presiunea strazii? dar a legii, la fel de stupida, conform careia daca primesti un leu dividend trebuie sa platesti CASS corespunzator a 6 salarii minime pe economie?
Poate fi constrans politicul sa renunte la privilegiile nesimtite pe care si le acorda altfel decat prin presiunea strazii? Poate fi politicul constrans sa puna interesul general mai presus de interesele lor personale, altfel decat prin presiunea, din ce in ce mai mare, a strazii?
Deocamdata s-a dovedit ca nu. Si chestia aia cu asteptatul alegerilor e praf in ochi, de vreme ce rotirea cadrelor se intampla de 26 de ani si nimic bun n-a iesit din asta. Cum, cine si cu ce argumente valabile poate sa explice strazii ca e cazul sa mai astepte putin?
O fi si capitalismul asta salbatic vinovat de multe rele. Dar legile sunt facute de indivizii aia din Parlament. Si, salbatic sau nu, nu capitalismul incalca legile, ci oamenii. Nu capitalismul ia spaga, ci oamenii. Si nu capitalismul are ca prioritate pensii speciale, indemnizatii speciale, bani de haine, ci politicul. Intreg politicul actual. Spuneati: "aservirea politicului, și înlocuirea interesului general cu interesul unei clase restrânse de profitori". Si asta e un motiv de a fi inlocuiti. Si daca asta se intampla si cu ajutorul strazii, cu atat mai bine.
"O fi şi capitalismul ăsta sălbatic vinovat de multe rele. Dar legile sunt făcute de indivizii ăia din Parlament. Şi, sălbatic sau nu, nu capitalismul încalcă legile, ci oamenii. Nu capitalismul ia şpagă, ci oamenii. Şi nu capitalismul are ca prioritate pensii speciale, indemnizaţii speciale, bani de haine, ci politicul. Întreg politicul actual".
Nu există capitalism sălbatic şi nici capitalism domestic. Există numai capitalism. Iar capitalismul (sistemul orînduirii sociale constituite pe criteriul absolut al capitalului financiar), prin însăşi natura mecanismelor sale interne de funcţionare - adică la modul structural şi inevitabil - crează, protejează şi proliferează infracţionalitatea economică, financiară, politică, socială etc., pervertirea şi ticăloşirea moravurilor, lipsa de scrupule, lăcomia, corupţia ş.c.l. Capitalismul este prin el însuşi un complex infracţional, o monstruoasă organizaţie pe principii mafiote. În plus, este singurul sistem economic iraţional, orb şi fără măsură, cu destin imanent, a cărui inevitabilitate îl duce periodic la a se îneca cu propria sa raţiune existenţială, cu voma propriei funcţionări. Salvgardarea şi perpetuarea lui vine, cu aceeaşi periodicitate, de la provocarea oriunde în lume de crize politice, economice şi sociale, provocarea unor dezordini sociale, lovituri de stat, conflicte interentice, confesionale sau de altă natură, provocarea de conflicte militare şi război local, regional sau generalizat, precum şi, mai de dată recentă, provocarea unor "accidente" industriale majore ori cu impact public şocant, şi provocarea controlată a unor dezastre "naturale".
Ok, capitalismul e de porc, zic sa-l inlocuim... Ups, n-avem cu ce. Putem doar sa venim cu legi simple, neinterpretabile, usor de aplicat si, in cazul in care nu se aplica si/sau nu se respecta, cu forta coercitiva a statului. Simplu si eficient. Nu s-a vrut asta, pentru ca n-ar mai fi fost posible spagile, la niciun nivel.
N-am facut asta pentru ca politicul (oricare ar fi culoarea acestuia) a avut griji proprii imediate si diverse. Legi cu dedicatie, beneficii palpabile, trafic de influenta, doctorate, girofare si antemergatori. Si doar in apropierea alegerilor s-au gasit, intotdeauna, oase de aruncat votantilor. In tot acest timp pentru noi, plebea sau pulimea, nu s-a putut. Nimic. Pentru ca n-au fost bani. N-au fost bani pentru educatie, sanatate, pensii, in principiu pentru nimic. Si astazi, cand unii vin si acuza, cu subiect si predicat, intrega clasa politica pentru nenorocirile petrecute si perpetuate timp de 26 de ani, spunem ca nu ei sunt vinovati ci capitalismul.
E in regula, capitalismul e vinovat. Si cei care ne-au condus sunt inocenti. Si noi, pacatosii, astia de-i acuzam astazi pe toti, suntem niste ticalosi..
@pacos
Oh, n-am spus asta, sau nu am vrut să se înţeleagă aşa! Ar fi mult de discutat, dar nu e timp, loc şi nici rost pînă la urmă. Deşi poate părea contradictoriu în raport cu ceea ce am comentat mai sus, să ştii că sînt de acord aproape cu tot ce spui. Îmi susţin opinia despre sistemul capitalist - fireşte, nu e cu nimic inedită sau singulară -, dar nu înseamnă că astfel încerc să îi absolv de vină pe administratorii săi, pe reprezentanţii săi, pe conducătorii statului capitalist, pe politicienii săi etc. Vorbim, desigur, despre capitalismul de la noi, despre statul nostru capitalist, dar, cred că eşti de acord, nici pe departe ai noştri nu sînt inventatorii ticăloşiei capitaliste sau a corupţiei şi infracţionalităţii în general. Poate doar mai mulţi sau mai hrăpăreţi sau mai proşti, sau mai tute, sau mai nu ştiu cum decît în alte părţi, dar sînt sigur că sînt alţii la fel ca ai noştri sau mai răi. Nu românii au inventat capitalismul, cum nu ei au inventat corupţia şi nici... poliţia politică sau serviciile secrete (se spune că noi doar am învăţat meserie de la alţii, dacă nu cumva ei - ca şi nevoia! - chiar ne-au obligat s-o învăţăm). După cum, tragedii precum aceasta de la Club Colectiv sau produs în multe alte locuri din lume, inclusiv în SUA, China, Japonia, Brazilia, Franţa, Germania, Olanda etc., dintre care unele cu consecinţe chiar mai extinse.
Prin urmare şi revenind la ideea în discuţie, mi se pare evident că un om cinstit, un funcţionar sau un politician cinstit, îşi respectă condiţia indiferent de sistemul, de orînduirea socială în care activează, în timp ce ticălosul e ticălos şi în socialism şi în capitalism, iar un ticălos în dictatură e de presupus că va încerca cu atît mai mult să-şi arate ticăloşia în condiţiile democraţiei. Nu e o filosofie atît de grea (şi nu e absolută, evident) încît să nu o presupun, să nu o înţeleg şi să susţin altceva. Spun doar că ticăloşia, comportamentul infracţional, corupţia etc. se arată a fi şi, de fapt, sînt cu mult mai posibile acolo unde sistemul economic, organizarea politică şi socială crează condiţii prielnice, favorizante, de manifestare a lor. Aşa precum se întîmplă cu accidentele, spre exemplu. Ele sînt posibile şi chiar foarte probabile, aşadar anticipabile, atunci cînd sînt întrunite condiţiile şi circumstanţele care să le facă posibile. De regulă, sînt convins că ştim toţi, ele se produc de foarte rareori dintr-o singură cauză, ci dintr-un cumul de cauze care converg spre dezastru. Cu atît mai mari şi mai numeroase sînt riscurile ca ele să se producă atunci cînd factorii favorizanţi alcătuiesc un sistem, un mecanism emergent care tinde să se consacre ca mediu natural de manifestare sau ca însăşi natură a lor. Atunci, acest "mediu natural" se transformă într-un generator al factorilor şi fenomenelor de risc potenţial şi, de fapt, devine un regenerator şi amplificator al acestora.
În managementul riscului cea mai simplă idee sună cam aşa: atunci cînd riscul identificat nu poate fi tratat şi controlat, el se elimină în totalitate. Procedura este una singură: prin renunţarea la "mediul natural" în care riscul subzistă latent. Este ceea ce fac chirurgii în situaţii specifice domeniului lor: izolare, extirpare, chiuretare, amputare. Din precauţie, în astfel de situaţii Dumnezeu este însă şi mai ferm cu riscul necontrolabil. Procedează prin lichidare... Fireşte, nimeni dintre noi nu este Dumnezeu. Din păcate, nici strada.
intre timp, dupa 3 ani, se pare ca a fost o actiune in stilul celui mai pur terorism de stat, efectuata de serviciile de informatii plus deep state-ul dambovitean...
Trimiteți un comentariu