Neo-liberalismul cu față social-democrată

Azi încep lucrările Consiliului Național al PSD. N-ar trebui să mă intereseze și, de fapt, nici nu mă interesează. Sunt un om de stânga, dar nu mă mai regăsesc de mult în valorile și politicile promovate de el. Rezumând, Ponta și ai lui au reușit să desăvârșească un proces, început prin 2004-2005, acela de a transforma social-democrația într-un soi de neo-liberalism cu față social-democrată. Eu eu nu servesc ghiveciul ăsta ideologic. 

Ce deosebire mai este între PSD și PD, în materie de valori și principii? Măcar gașca lui băsescu a fost sinceră: a făcut un Congres, și în unanimitate a mutat  partidul de la stânga la dreapta. Cinstit, transparent, să știe tot prostul. PSD n-a făcut asta. Și-a mințit cu nonșalanță și perseverență publicul, a semnalizat mereu stânga, dar de virat a virat numai la dreapta. Iar virajul său la dreapta a fost chiar mai radical decât cel al PD din 2005. Astea sunt fapte, pe care nu le poate contesta nimeni. 

Nu poți să vii să declari senin că ești cel mai ”pro business” partid din România. Nu poți să ignori-în cel mai bun caz-sau să distrugi capitalul românesc, și să promovezi capitalul străin. Nu poți să accepți senin distrugerea mișcării sindicale. Nu poți să arunci la coș dialogul social. Nu poți să promovezi privatizarea serviciilor publice, educație și sănătate, să crești costurile lor pentru cetățeni. Nu poți tu, partid social-democrat, să fii campionul reducerii taxelor și impozitelor, care favorizează capitalul-marele capital-și-i dezavantajează pe cei care trăiesc din muncă, ducând pe noi culmi polarizarea socială.

 Nu poți s-o ții ca gaia mațu cu cota unică, o calamitate pentru societatea românească, și care n-a produs niciunul dintre efectele pozitive scontate. Nu poți să nu revalorifici salariile din sectoarele publice. Nu, PSD n-a făcut nimănui nicio favoare, readucând salariile bugetarilor la nivelul la care erau înainte ca Boc să le taie. Este o minciună: concomitent că tăierile a fost aplicată și o nouă grilă de salarizare în sistemul bugetar, care a redus și ea, prin aplicare, veniturile celor din sectorul public. Despre asta nu se mai vorbește.

Să mergem mai departe. Nu poți tu, partid presupus social-democrat, să-ți faci proiect din reducerea deficitului bugetar, când n-ai infrastructuri, când s-au închis școli și spitale, când se moare, la propriu, de foame și din lipsa accesului la îngrijiri medicale.

Ce anume mai este social-democrat în politica PSD? Ce credeți că are să ne propună Consiliul Național? Nimic! Este expresia vulgară-și sfidătoare!-a imensei dureri în cur pe care o încearcă liderii acestui partid, când este vorba despre nevoile cetățenilor. Da, îi doare în cur de noi! Cum îi doare în cur de noi pe toți, de la stânga la dreapta. Consiliul Național nu are decât un singur obiectiv: să le securizeze poziția lui Ponta, Dragnea și compania. O mizerabilă luptă pentru putere. Și atât. Nimic altceva. Niciun proiect strategic, nicio limpezire ideologică, nimic. 

Partidul este dezarticulat, făcut praf. Conducerea la vârf nu mai are mare lucru în comun cu baza partidului. De fapt, în PSD democrația e moartă și îngropată. O gașcă agresivă de ariviști a înlăturat sau marginalizat pe oricine mai avea legături cu social-democrația, cu stânga, în general. Ca peste tot, banul dictează și în PSD. Pentru că în loc să se bazeze pe oameni, partidul se bazează acum pe bani. Este doar o mașină de exercitat puterea și de făcut bani pentru câțiva. Să mă emoționeze faptul că DNA îi saltă unul câte unul? Haida-de! Să-i ia pe toți, din partea mea!

Doar că liderii aceștia corupți împiedică partidul să fie un luptător și-un promotor al democrației. Într-un moment extrem de delicat, când puterea a ajuns în mâna altei găști, din SRI și din așa-zisa Justiție. Scoate cineva un diftong pe tema asta? Protestează cineva? Toți îi dau cu ”independența Justiției”. Care independență, idioților? Abuzurile, încălcarea Constituției, a drepturilor și libertăților cetățenești nu vă interesează? Nu sunt teme pentru un partid social-democrat? Să mai amintesc despre felul în care-cu câteva excepții-arată parlamentarii PSD? Sau aleșii săi locali?

Dacă membrii Consiliului Național ar avea măcar un dram de demnitate și s-ar simți responsabili față de membrii și simpatizanții PSD, față de cetățenii României, ar cere azi demisia conducerii PSD. Faptul că a pierdut Ponta alegerile prezidențiale e la ”și altele”. Motivele adevărate sunt cele de mai sus. Nu am văzut, în 25 de ani de ”democrație”, un lider care să fie urât și contestat cu tăria și vehemența cu care este contestat Ponta. De ce? Pentru că este ipocrit, mincinos, disprețuitor, și pentru că este fals. Nu are nimic în comun cu stânga și cu social-democrația. Este doar un oportunist mizerabil, care, împreună cu Geoană și cu alții ca el, au distrus partidul. 

Sigur că nu se va întâmpla nimic din astea. Ca orice altă paranghelie de acest gen-din toate partidele-și asta este aranjată cum îi poftește suflețelul liderului de moment. Evident, Rovana Plumb va fi aleasă șefa Consiliului Național. Ca să facă, ce? Că doar n-o fi vreun clasic al gândirii de stânga! Și după? Ce urmează? Se schimbă ceva în PSD? 

Așa ne-am întors de unde am plecat: la regimul cu partid unic. Că guvernează PSD sau guvernează PNL, nicio deosebire! Partide ale puterii, care nu există decât pentru a parazita banii publici și a îmbogăți o mână de privilegiați. Rezultatele se cunosc. Iar faptul că unii dintre privilegiați cad loviți de ”anticorupție” nu înseamnă absolut nimic. Locul lor este luat imediat de alții. Iar noi ne alegem doar cu praful de pe tobă.